KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Chiar? întrebă ea, precaută. Se așteptase ca el să râdă de cererea ei. Absolut. Ei sunt farmecul pozei. Ce crezi că le-ar plăcea? — O locuință, spuse ea, mai în glumă, mai în serios. Nu am un asemenea buget, replică Jack, cu regret în voce. Alte idei? Ea se gândi o vreme. —Bani, probabil. —Treizeci de mii de căciulă? Doar atât ne permitem, mi-e teamă. —Păi, fantastic. Nu era cine știe ce, dar era mai mult decît spera ea. Măcar Boo și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Treizeci de mii de căciulă? Doar atât ne permitem, mi-e teamă. —Păi, fantastic. Nu era cine știe ce, dar era mai mult decît spera ea. Măcar Boo și Dave se alegeau cu vreo două mese calde din toată afacerea. —Uite, spuse Jack, întinzându-i o chitanță semnată. Dă-i-o lui Bernard. —Mulțumesc. El și-a fixat ochii negri pe fața ei pentru două sau trei secunde lungi. —Cu plăcere. La ora șapte, după cum era stabilit, Lisa ajunse la barul din Clarence

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
dacă nu era? Bugetul pentru colaboratori pe care îl văzuse nu avea cum să acopere așa ceva. Nici pe departe. Abia dacă putea plăti cornurile de la George V cu banii ăia. Cu o panică de nestăpânit, Lisa bătu la ușa lui Jack și nu așteptă răspunsul lui până să intre. —Spectacolele, spuse ea, cu un șuierat involuntar. Surprins, Jack ridică privirea, înghețat peste ceea ce părea un teanc de documente legale. —Ce spectacole? —Spectacole de modă. Milano. Paris. Septembrie. O să merg? Inima îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pe departe. Abia dacă putea plăti cornurile de la George V cu banii ăia. Cu o panică de nestăpânit, Lisa bătu la ușa lui Jack și nu așteptă răspunsul lui până să intre. —Spectacolele, spuse ea, cu un șuierat involuntar. Surprins, Jack ridică privirea, înghețat peste ceea ce părea un teanc de documente legale. —Ce spectacole? —Spectacole de modă. Milano. Paris. Septembrie. O să merg? Inima îi bătea prea tare în piept. — Stai jos, o invită Jack calm, iar ea și-a dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spuse ea, cu un șuierat involuntar. Surprins, Jack ridică privirea, înghețat peste ceea ce părea un teanc de documente legale. —Ce spectacole? —Spectacole de modă. Milano. Paris. Septembrie. O să merg? Inima îi bătea prea tare în piept. — Stai jos, o invită Jack calm, iar ea și-a dat seama că acele cuvinte aduc vești proaste. — Mergeam mereu când eram editor la Femme. Este bine pentru revistă dacă e cineva prezent acolo. Publicitate, toate cele, spuse ea dintr-o răsuflare. Nu vom fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
acele cuvinte aduc vești proaste. — Mergeam mereu când eram editor la Femme. Este bine pentru revistă dacă e cineva prezent acolo. Publicitate, toate cele, spuse ea dintr-o răsuflare. Nu vom fi luați niciodată în serios dacă nu suntem văzuți... Jack o privea, așteptând să termine. Empatia din ochii lui îi spunea că se obosește degeaba, dar speranța moare ultima. A încercat să se liniștească, respirând adânc. —Merg? — Îmi pare rău, mormăi Jack, cu o voce de serial TV. Nu avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
luați niciodată în serios dacă nu suntem văzuți... Jack o privea, așteptând să termine. Empatia din ochii lui îi spunea că se obosește degeaba, dar speranța moare ultima. A încercat să se liniștească, respirând adânc. —Merg? — Îmi pare rău, mormăi Jack, cu o voce de serial TV. Nu avem bani. Nu anul ăsta, oricum. Poate când mai punem revista pe picioare, când crește publicitatea. Dar desigur eu... El dădu trist din cap. Nu avem bani. Era mila din ochii lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
într-un final adevărul. Realitatea îngrozitoare o lovi din plin. Toată lumea va fi acolo. Și vor observa că ea nu este și va fi de râsul lumii. Apoi un gând și mai îngrozitor o lovi. Poate că nu vor observa. Jack punea sare pe rană, promițând că va cumpăra fotografii sindicalizate de la diverse surse și spunând că Colleen va putea face un material incredibil și că cititorii nu își vor da seama niciodată că editorul lor nu a fost cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună. —Ea? spuse Lisa mirată, expirând un nor mare de fum. Aia nu e mama. Înapoi în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și din nou, vocea ei se auzea sunând: — Am muncit atât de mult, insista ea, cu capul în palme. Am muncit atât de mult. Abia dacă era conștientă de prezența lui Jack, care se căuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și din nou, vocea ei se auzea sunând: — Am muncit atât de mult, insista ea, cu capul în palme. Am muncit atât de mult. Abia dacă era conștientă de prezența lui Jack, care se căuta de zor în buzunare. Se auzea foșnet de hârtie, clinchet de brichetă și se simțea miros de nicotină. —Pot să iau și eu una? spuse ea, ridicând pentru o clipă fața murdară de machiaj. —Pentru tine este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ridicând pentru o clipă fața murdară de machiaj. —Pentru tine este. I-a întins țigara aprinsă, pe care ea acceptat-o calm și din care a tras, ca și cum viața îi depindea de ea. A fumat-o din șase fumuri flămânde. Jack continua să caute. Pasiv și dezinteresat, ea îl vedea cum scotea un talon dintr-un buzunar, o chitanță din altul. Într-un final, dintr-un sertar al biroului său, a scos ceea ce căuta. Un pachet de șervețele de hârtie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești cea mai bună, spuse Jack, întinzându-i o țigară aprinsă, apoi aprinzându-și și el una. Nimeni altcineva nu ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești cea mai bună, spuse Jack, întinzându-i o țigară aprinsă, apoi aprinzându-și și el una. Nimeni altcineva nu ar fi în stare să pună pe picioare o revistă de la zero. — Ce mod ciudat de a mă răsplăti, spuse ea, șuierând din nou. —Ești uimitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-i o țigară aprinsă, apoi aprinzându-și și el una. Nimeni altcineva nu ar fi în stare să pună pe picioare o revistă de la zero. — Ce mod ciudat de a mă răsplăti, spuse ea, șuierând din nou. —Ești uimitoare, spuse Jack sincer. Energia, viziunea, abilitatea ta de a-i motiva pe oameni. Nu îți scapă nimic. Aș vrea să vezi cât de mult te apreciem. Vei ajunge la spectacole. Poate că nu anul ăsta, dar în curând. Nu e doar slujba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
scapă nimic. Aș vrea să vezi cât de mult te apreciem. Vei ajunge la spectacole. Poate că nu anul ăsta, dar în curând. Nu e doar slujba sau spectacolele, auzi ea cum i se rostogolesc cuvintele din gură. —Dar? spuse Jack, cu ochii lui negri vădit interesați. M-am întâlnit cu soțul meu... Cu... cine? Spectacolul emoțiilor care se desfășura pe fața lui Jack îi atrase atenția. Era deranjat. Deși nu putea simți asta încă, știa că este un semn bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Nu e doar slujba sau spectacolele, auzi ea cum i se rostogolesc cuvintele din gură. —Dar? spuse Jack, cu ochii lui negri vădit interesați. M-am întâlnit cu soțul meu... Cu... cine? Spectacolul emoțiilor care se desfășura pe fața lui Jack îi atrase atenția. Era deranjat. Deși nu putea simți asta încă, știa că este un semn bun. Nu știam că ești căsătorită, se hotărî el să spună. Nu sunt. E, adică sunt, dar ne-am despărțit. Divorțăm, adăugă ea, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
atrase atenția. Era deranjat. Deși nu putea simți asta încă, știa că este un semn bun. Nu știam că ești căsătorită, se hotărî el să spună. Nu sunt. E, adică sunt, dar ne-am despărțit. Divorțăm, adăugă ea, cu durere. Jack părea stânjenit. —Iisuse! Nu am trecut prin așa ceva, așa că nu o să te iau cu sfaturi și chestii de genul acela... Adică, m-am despărțit de oameni, ceea ce este greu, dar nu este același lucru, îmi imaginez. Dar, oricum, deci, mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Jimmy Bond. —Repede, pune-ți jacheta și geanta pe cât mai multe scaune posibil. Ashling se aruncă peste o masă disponibilă. Comicii le făceau onoarea de a sta cu ele, iar Joy și Lisa urmau și ele să apară. Chiar și Jack Devine spusese că s-ar putea să vină. Din partea cealaltă a camerei, Ted o văzuse pe Clodagh și a venit către ea fugind. —Bună, exclamă el, strălucind. Mulțumesc că ai venit. Abia aștept să te văd, spuse Clodagh grațios. Ted

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pe Ashling. —Cine? A, el. Nu e prietenul Lisei, e șeful nostru. Atunci, șeful vostru vrea ceva de băut? Ashling își înghiți un oftat și, cu mare greutate, spuse: Domnule Devine, aceasta este prietena mea Clodagh, se duce să comande. Jack îi zâmbi lui Clodagh, îi strânse mâna și spuse: —Spune-mi Jack. Apoi insistă să cumpere el rândul de băuturi. Ashling nu se putu abține să nu aibă un acces de gelozie. De ce nu putea fi drăguț și cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Atunci, șeful vostru vrea ceva de băut? Ashling își înghiți un oftat și, cu mare greutate, spuse: Domnule Devine, aceasta este prietena mea Clodagh, se duce să comande. Jack îi zâmbi lui Clodagh, îi strânse mâna și spuse: —Spune-mi Jack. Apoi insistă să cumpere el rândul de băuturi. Ashling nu se putu abține să nu aibă un acces de gelozie. De ce nu putea fi drăguț și cu ea? Apoi s-a concentrat pe Marcus și a început să se simtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
un succes răsunător și, când s-a întors la masă, triumfător, Ashling a privit cum Clodagh l-a mângâiat pe umăr și i-a spus: — Ai fost minunat! Peste puțin timp, Ashling a văzut-o pe Clodagh zâmbindu-i lui Jack Devine, lăsând vârful limbii să îi iasă printre dinți. Apoi Bicycle Billy a primit același tratament. A, nu! Era zâmbetul ei care spunea sunt-superbă-și-o-știu sau cel puțin asta credea ea. Dar, după spusele lui Phelim, era rânjetul ei de hoașcă-bătrânădin-Benny-Hill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ashling să poată răspunde, Clodagh își întorsese privirea și, împleticindu-se în cuvinte, îi explica lui Mark Dingan: Am duăi copii, așcă nu prea ies... Marcus era ultimul pe listă și, în timp ce urca pe scenă, Clodagh șușotea și chicotea cu Jack Devine. Ashling era enervată, pentru că își dorea să se dea mare cu cât de bun era prietenul ei. —Taci, îi dădu ea un cot lui Clodagh, arătând spre scenă. —Scuze, spuse Clodagh zgomotos - prea zgomotos. Apoi a început să urle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ashling rămase uimită - și l-a sărutat pe frunte. —Ești simpatic, spuse ea cu drag. Nu uita să treci pe la mine. Nu uit! Haide. Ashling a apucat-o de braț, dar Clodagh se întorsese și se îndrepta către altcineva. —Pa, Jack, cântă ea. —Pa, Clodagh, mi-a părut bine de cunoștință, zâmbi el. —Și mie mi-a părut bine, spuse Clodagh cu vocea cremoasă. Sper să ne revedem în curâ... Au! Ashling! Îmi rupi brațul! Supărată, Ashling o târa către ieșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
deschisese în Dublin și spera că gustând din produsele lor va reuși să mai treacă peste depresia cauzată de Oliver. Dar ea sperase și că numărul de comedie de sâmbătă seara va avea același efect, dar nu fusese așa: deși Jack apăruse și vorbise cu ea mai tot timpul - asta când nu vorbea cu nesuferita aia de Clodagh. Cei mai buni prieteni ai tăi sunt pești, spuse Lisa. —De câte ori trebuie să spun că nu sunt niciodată pești în dubă când urc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
inventat asta? se strâmbă Trix, de frică să nu se facă de râs. —Nu, așa se împachetează sushi când este luat la pachet. O să știe acolo despre ce vorbești. —O cutie bento, repetă Trix suspicioasă. — Cine ia o cutie bento? Jack apăruse în birou. —Ea, se plânse Lisa. —Eu, spuse Lisa în același timp. Trix începu să o condamne zgomotos pe Lisa, deoarece o obliga să cumpere și să transporte pește crud prin tot orașul și despre cum numai gândul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]