149,721 matches
-
arătat achiesarea la pretențiile părții reclamante constituie esența înțelegerii dintre ele. Practic este o împăcare între părțile în conflict. b) în cazul judecății a renunța înseamnă că reclamantul renunță definitiv la dreptul său subiectiv de a-l mai acționa în judecată pe pârât. În ceea ce privește condițiile recunoașterii care pun capăt con flictului sau judecării în instanță, în afara celor arătate la punctul 1, menționăm : și într-o situație și în alta renunțarea este voluntară, exprimată în mod liber, făr presiuni din afară; și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
o situație și în alta părțile nu-și cer una alteia acordul de a renunța, important este ca renunțarea să fie legală; spre deosebire de mediere, renunțarea se face în baza unui înscris autentic la notarul public sau verbal în fața instanței de judecată. Procedura în cadrul medierii este cea cunoscută și pe care am arătat-o anterior, pe când pentru renunțarea la un drept subiectiv procedura constă într-o hotărâre pe care o dă instanța cu mențiunea că partea renunță la dreptul ei subiectiv și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
pentru renunțarea la un drept subiectiv procedura constă într-o hotărâre pe care o dă instanța cu mențiunea că partea renunță la dreptul ei subiectiv și că acțiunea stă lipsită de obiect, putând obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată. 3.Tranzacția presupune atât în cazul medierii cât și în cazul judecății o înțelegere între părți care își fac anumite concesii reciproce. Arătam în paginile anterioare ale cărții că tranzacția este o cvasi-mediere pe care mulți mediatori și avocați o
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
care o dă instanța cu mențiunea că partea renunță la dreptul ei subiectiv și că acțiunea stă lipsită de obiect, putând obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată. 3.Tranzacția presupune atât în cazul medierii cât și în cazul judecății o înțelegere între părți care își fac anumite concesii reciproce. Arătam în paginile anterioare ale cărții că tranzacția este o cvasi-mediere pe care mulți mediatori și avocați o practicau înainte de aplicarea în plin a medierii propriu-zise. Desigur că și tranzacția
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând spre anumite persoane, negând anumite fapte și afirmații, apoi implorând iertare. Nu îl vedea nimeni și cu siguranță nu îl auzea nimeni, toți fuseseră antrenați să nu se lase impresionați. În zadar cerea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dreptul privat; Autonomia cunoașterii juridice; Dreptul natural și Dreptul pozitiv. De asemenea, găsește necesar ca, În tabloul istoric contemporan, să cerceteze Dreptul și Morala În filosofia românească a dreptului (Viziunea marelui Mircea Djuvara). Ne-a clarificar și edificat totodată, matura judecată sintetică asupra conceptului de Drept. Aici, ne sunt prezentate cele patru coordonate ale Dreptului obiectiv, ca Drept pozitiv, anume: 1. Bilateralitatea: 2. Generalitatea; 3. Imperativitatea; 4. Coercibilitatea. Aceste coordonate sunt Într-o relație organică, neputând lipsi niciuna din sistemul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sens drept pozitiv; nu numai legea ci și obiectul juridic (așa-numita cutumă), jurisprudența etc. impun, de asemenea, norme de drept pozitiv. Pot Însă exista date juridice și fără nici o referire la o normă de drept pozitiv pentru că putem emite judecăți de drept chiar făcând cu desăvârșire abstracție de dispozițiile pozitive; putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sfântă - ci numai pentru o ființă rațională imperfectă. Imperativele poruncesc ipotetic sau categoric”. Imperativele ipotetice sunt imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc pentru realizarea unui scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la bază o lege determinată, aplicabilă la anumite acțiuni) este ceea ce Îi servește voinței ca principiu și trebuie să-i și servească, dacă datoria nu este o iluzie deșartă și o noțiune himerică.” Filosoful de la Königsberg făcea observația pertinentă că: judecata morală (practică) pe care o face un om comun este cu mult superioară judecății teoretice. Ea Îi permite să susțină că toate conceptele morale (În primul rând cel al datoriei) Își au sediul și ordinea cu totul apriori În rațiune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca principiu și trebuie să-i și servească, dacă datoria nu este o iluzie deșartă și o noțiune himerică.” Filosoful de la Königsberg făcea observația pertinentă că: judecata morală (practică) pe care o face un om comun este cu mult superioară judecății teoretice. Ea Îi permite să susțină că toate conceptele morale (În primul rând cel al datoriei) Își au sediul și ordinea cu totul apriori În rațiune, și anume tot atât de bine În rațiunea umană cea mai comună, ca și În cea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate oferi În adevăr maxime, dar niciodată nu ar fi apte să servească de legi voinței, chiar dacă am lua ca obiect fericirea universală. Căci Întrucât cunoașterea acesteia din urmă se bazează pe date pure ale experienței - argumentează Kant - Întrucât fiecare judecată asupra ei depinde de punerea fiecăruia, care și ea mai este foarte schimbătoare, pot desigur să existe reguli generale, dar niciodată universale, adică astfel de reguli care În medie sunt exacte adeseori (!), dar nu reguli care trebuie să fie valabile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina eticii este de a răspunde la Întrebările
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina eticii este de a răspunde la Întrebările: 1. care este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt virtuțile umane, cele etice și cele intelectuale, forțele voinței raționale și ale cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o viață desăvârșită, dă vieții omului valoarea cea mai Înaltă, bunul ei cel mai de preț. Așa se rostește judecata celorlalți, adică judecata celor inteligenți - subliniază Paulsen - și așa o confirmă și judecata dictată de sentimentul propriei conștiințe de sine: o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau cu o fericire totală. Dar cum o viață umană nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele etice și cele intelectuale, forțele voinței raționale și ale cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o viață desăvârșită, dă vieții omului valoarea cea mai Înaltă, bunul ei cel mai de preț. Așa se rostește judecata celorlalți, adică judecata celor inteligenți - subliniază Paulsen - și așa o confirmă și judecata dictată de sentimentul propriei conștiințe de sine: o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau cu o fericire totală. Dar cum o viață umană nu este posibilă În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o viață desăvârșită, dă vieții omului valoarea cea mai Înaltă, bunul ei cel mai de preț. Așa se rostește judecata celorlalți, adică judecata celor inteligenți - subliniază Paulsen - și așa o confirmă și judecata dictată de sentimentul propriei conștiințe de sine: o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau cu o fericire totală. Dar cum o viață umană nu este posibilă În izolare cel mai mare bine al individului se află pus
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar această moralitate subiectivă nu poate fi explicată fără referirea la moralitatea obiectivă, care se Înfățișează În obiceiuri și În drept, În cerințele și judecățile morale, În vederile și idealurile Întregului: ethosul popular devenit istoricește este izvorul din care curge Întreaga moralitate subiectivă”. Filosoful analizează analogiile și deosebirile dintre obicei și instinct - la om și la animale - , acelea dintre viața individuală și viața socială (de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu În expresia lor superficială, manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante, prin regulile și judecățile formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile asupra voinței indivizilor, și s-a văzut frecvent că această presiune (care se numește de asemenea sancțiunea opiniei publice) nu este mai puțin puternică și eficace, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligație resimțită și recunoscută intern, care apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală. Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportamentului conform cu această normă reprezintă, de fapt, conștiința. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, exprimate prin bun și rău; astfel, bună este o voință determinată de respectarea legii morale fără a lua În seamă Înclinațiile naturale; rea este una contrară. Tocmai de aici se ajunge la Întrebările legate de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
recunoscută intern, care apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală. Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportamentului conform cu această normă reprezintă, de fapt, conștiința. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, exprimate prin bun și rău; astfel, bună este o voință determinată de respectarea legii morale fără a lua În seamă Înclinațiile naturale; rea este una contrară. Tocmai de aici se ajunge la Întrebările legate de lege și conținutul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare, Însă această moralitate subiectivă (care Își are sursele În etosul popular „devenit istoricește”) nu poate fi explicată fără a face referire la moralitatea obiectivă - manifestă În obiceiuri, În drept, În judecățile morale, În idealurile și vederile Întregului. Perspectiva istoric-teleologică de la care plecăm permite o expunere a conceptelor deontologiei plecând de la opoziția dintre „a trebui” și „a vrea”. Fenomenul originar al moralei, adică apariția conceptului a trebui În opoziție cu a vrea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vrea trebuie derivat din relația individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a Înțelepciunii este Însă Într-o contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării voinței, de modul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau distrugător asupra vieții, și dacă În schimb, egoismul și falsitatea ar acționa În sensul conservării și al potențării, aprecierea ar fi inversă. Considerațiile obiective nu sunt totuși independente. Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]