KorAP: Find »[drukola/base=lăuntric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...156 >

3,897 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

dinainte, cunoaștere a spiritului rău de mai înainte, și anume, cel care voia să mă facă să mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
când îmi aminteam de Isus, șprimeamț o anumită simțire sau vedere cu priceperea, în necontenită evlavie și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
lucru, ecouri spirituale: „Ce Tată și ce Fiu!”. O dată terminată liturghia, la rugăciune, cu aceeași simțire a Fiului- cum dorisem confirmarea din partea Preasfintei Treimi, și simțind că îmi era dată prin Isus, arătându-mi-se și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în minte și i-am cerut lui Isus să-mi dobândească iertare de la Preasfânta Treime; evlavie mare, cu lacrimi și sughițuri și cu nădejdea de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
lacrimi. După ce am fost să vorbesc cu Carpi 1, întorcându-mă, de asemenea, multă evlavie. După ce am mâncat, îndeosebi după ce am ieșit pe ușa Vicarului 2, în casa lui Trana 3, simțindu-L sau văzându-L pe Isus, multe mișcări lăuntrice și cu multe lacrimi, rugându-L sau invocându-L pe Isus să-mi dobândească iertarea de la Preasfânta Treime, și rămânând plin de încredere mare în a o dobândi. În aceste momente era în mine atâta iubire, simțind sau văzându-L

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
iar începând de la mijloc cu mult mai multă evlavie, cu toate că în ea, mai ales în prima parte, am simțit o oarecare slăbiciune și indispoziție trupească; o dată îmbrăcat, în odaie și pregătindu-mă, șsimțiri însoțiteț de o reînnoită evlavie și mișcări lăuntrice spre a lăcrima când îmi aminteam de Isus, simțind multă încredere în El și părându-mi-se gata să mijlocească pentru mine; nu mai doream, nici nu mai căutam o confirmare mai mare a celor trecute; rămânând liniștit și în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de Preasfânta Treime, și astfel, tot timpul liturghiei, șfiindț cu multă evlavie față de Ea. A PRIMEI ZILE DIN POSTUL MARE 26. Miercuri ș27 februarieț - La rugăciunea obișnuită, destul de bine, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
iubire tot mai mare pentru Maiestatea Sa dumnezeiască, într-atât încât uneori îmi lua graiul. O dată încheiată liturghia, la rugăciune, iar mai apoi lângă foc, în mai multe rânduri, foarte multă evlavie sfârșind în Isus, și nu fără deosebite mișcări lăuntrice spre lacrimi sau chiar mai mult; și scriind acestea, mi-am simțit mintea atrasă spre vederea Preasfintei Treimi, ca și cum aș fi văzut, chiar dacă nu la fel de limpede ca mai înainte, trei Persoane 1. Iar în timpul liturghiei spuneam: Domine Jesu Christe, Fili

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Treimi; aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi, la rugăciune, o dată terminată liturghia, noi mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, toate din iubire pentru Isus, vorbind și dorind mai degrabă să mor cu El decât să trăiesc cu altcineva, fără a simți vreo teamă și primind o mare încredere și iubire în Preasfânta Treime; și dorind să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
rugăciunea de mulțumire, multe sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații spre a lăcrima, și apoi în casa lui Burgos 2 și pe străzi, până la ora douăzeci și una3, amintindu-mi de Preasfânta Treime, iubire puternică, înclinație spre a lăcrima, și toate acestea vizite sfârșeau la numele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
unde voia ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci în strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci în strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub formă de sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus, așa cum am zis. După ce mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
la Corpus Domini 2, mi s-a înfățișat cu aceeași culoare strălucitoare aceeași ființă dumnezeiască, astfel încât nu puteam să nu O văd. Apoi, în timpul liturghiei șoficiate deț cardinalul Sfintei Cruci 3, același lucru ca înfățișare și viziune, cu noi mișcări lăuntrice. Apoi, două ore mai târziu, când am coborât în același loc al Preasfântului Sacrament, dorind să regăsesc ceea ce fusese înainte, n-a mai fost chip. Apoi, seara, în timp ce scriam acestea, aceeași înfățișare, și văzând ceva anume cu mintea, chiar dacă în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
la fel în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face una cu voința divină, ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte, nici pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei vizite lăuntrice, undeva între locul Ei din înalt și litera cuvintelor, și astfel, continuând cu multe și necontenite lacrimi, mi se părea că nu-mi era îngăduit să privesc în înalt, iar faptul de a nu privi spre înalt, ci în mijloc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
însă mi se părea și mi se înfățișa a fi mai dureros să aud hulindu-se preasfântul Său nume. Apoi, m-am așezat la masă și lacrimile au contenit; de-a lungul întregii zile am fost cuprins de o evlavie lăuntrică și călduroasă. A PREASFINTEI TREIMI 26 șbisț. Sâmbătă ș8 martieț - La rugăciunea obișnuită, de la început până la sfârșit, însă din ce în ce mai mult, am fost însoțit de har, cu o evlavie foarte limpede, strălucitoare și călduroasă, spre marea îndestulare a sufletului, precum și multă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe toată durata ei, multă evlavie lăuntrică și căldură spirituală, nu fără lacrimi și cu o evlavie necontenită pornit fiind spre lacrimi. În aceste intervale de timp, deși căutam să nu ridic ochii minții spre înalt și căutând să fiu mulțumit de toate, rugându-mă chiar ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau plimbându-mă; șcaț și altă dată, în genunchi, cu o mulțime de gânduri felurite și cu multă îndestulare lăuntrică; și cu toate că această cercetare atât de mare a durat o oră, mai mult sau mai puțin, în cele din urmă lacrimile au încetat și am stat în cumpănă dacă aveam să mă opresc seara sau acum, într-un asemenea belșug

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de ce; și așa m-am hotărât dinaintea lui Dumnezeu, Domnul nostru, și a întregii Sale curți etc., punând capăt în acel punct, să nu merg mai departe cu acel lucru; iar la această din urmă propunere, veneau șmai departeț mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, cu toate că, în momentul celor mai mari revărsări ale lor, socoteam totul ca fiind încheiat, fără a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
spunând liturghia, eram convins că acest har și cunoaștere erau spre folosul spiritual al sufletului meu, mai mult decât toate cele din trecut. A STĂPÂNEI NOASTRE 3. Sâmbătă ș15 martieț - O parte a liturghiei, cu o anumită supunere și respect lăuntric; în cea mai mare parte, nimic care să mă facă să simt supunere sau respect lăuntric. A ZILEI 4. a. l. Duminică ș16 martieț - Înainte și de-a lungul întregii liturghii, o mulțime de lacrimi, evlavia și lacrimile sfârșind când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai mult decât toate cele din trecut. A STĂPÂNEI NOASTRE 3. Sâmbătă ș15 martieț - O parte a liturghiei, cu o anumită supunere și respect lăuntric; în cea mai mare parte, nimic care să mă facă să simt supunere sau respect lăuntric. A ZILEI 4. a. l. Duminică ș16 martieț - Înainte și de-a lungul întregii liturghii, o mulțime de lacrimi, evlavia și lacrimile sfârșind când la una, când la alta dintre Persoane, fără vreo viziune limpede sau distinctă. M-am rugat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai bună dintre toate și aceea pe care trebuie să o urmez pentru totdeauna. Pentru câteva răstimpuri, înainte de liturghie și la reculegere în odaie, nu am aflat nici un fel de supunere sau respect, neavând nici un fel de mișcare sau savoare lăuntrică, mai mult, părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau să șleț aflu. Apoi, după puțin timp, în capelă, mi s-a părut că este voință dumnezeiască, pentru ca eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
A PREASFINTEI TREIMI 3. l. d. Miercuri ș19 martieț - De-a lungul întregii liturghii, mult belșug de lacrimi, la fel și după ea, iar în timpul ei pierzându-mi de multe ori graiul, sfârșind în supunere și respect, cu multe simțiri lăuntrice. A STĂPÂNEI NOASTRE 4. a. l- Joi ș20 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, nu fără unele lacrimi, și cu diferite mișcări lăuntrice, sfârșind în supunere. A LUI ISUS 5. a- l- Vineri ș21 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]