4,013 matches
-
de la casa mortului și lasă la priveghi pe cine vrea el. Prietenul foarte devotat amenință: "Te bag în pușcărie!" Tata, tot tată: "Mă bagi în mă-ta, dar cred că-i o hoașcă și nu cred că merită!" Devotatul ridică laba. Un alt devotat i-o oprește în aer: "Bă, lumea!..." Tata zâmbește. Devotatul surescitat nu se lasă: "Ne întâlnim noi..." Tata, la fel: "Știu. Mi-a spus Onuț unde-i vorbitorul vostru. Mă doare-n cur de el". Ăia belesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din ajun. Cineva mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca un vânt înghețat, uscându-i gâtlejul și făcându-l să tremure de frig sub cămașa ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîrpe care se rostogolește pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte În ele conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi În fața morților familiei noi morții planificați și le-am strigat să n-aibă grijă vom fi lîngă ei cuminți cuminții cuminților morți morții morților dar morții familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul lui stâng fusese tras prin podeaua din dale albe și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
glume, comportându-ne ca și când: a) glumele noastre ar fi fost mai comice decât erau de fapt; b) glumele celuilalt erau incredibil de proste. După una dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce să-i faci asta cuiva? — Ești o filistină, am spus, zâmbind, continuându-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i? Eu sunt cea care s-a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-am întors să văd ce face Ian. Dormea pe rucsacul meu, cu bărbia vârâtă între labe. — Simt că am ieșit din rândul lumii, spuse Scout. Ai vreodată senzația asta? Am scuturat din cap. — Pentru mine e ca și când toți ceilalți ar fi ieșit și ne-ar fi lăsat pe mine și pe Ian de capul nostru. Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acum era unul dintre cei mari. Dintr-a opta și până În ultima clasă de liceu, elevii treceau În dormitoarele din cealaltă aripă, cu separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei mai violenți, Bruno era deja complet pus cu botul pe labe, umilit; și-au căutat, Încet-Încet, noi victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate organizau ieșiri comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înaintat către mine. În orice confruntare violentă există ceva ca un moment de grație, o secundă magică În care puterile suspendate se echilibrează. S-a oprit În dreptul meu, mă depășea cu un cap, am crezut c-o să-mi ardă o labă, până la urmă nu, s-a Îndreptat spre ușă. Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua zi. Părea să fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să-și pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua zi. Părea să fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să-și pipăie prietena În timpul orelor. Îi ridica fusta, Îi punea laba pe coapse, cât mai sus; apoi mă privea surâzând, foarte cool. O doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție vecină cu priapismul; luni am telefonat la L’Infini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șobolanilor și a hamsterilor, ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă și imensă nu se rostogolea sub pașii lor. Apoi, când sălbăticiunile din Grădina Zoologică s-au emancipat, puteai vedea pantere cățărate pe stâlpii de iluminat, dând cu laba după câte-un porumbel, girafe păscând din ghivecele cu mușcate așezate la etajul Întâi, broaște țestoase parcurgând lent bulevardul și retrăgându-se În buncărul din spinare ori de câte ori vreun elefant cutremura strada cu pasul lui greoi. Câteva luni, În orașul aflat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aceea, dragul meu, fericirea nu e decît echilibrul morții. Să ne încîntăm numai cu mulțumirea de sine? De fapt moartea e suma unor taine pe care cei vechi au întrupat-o în chipul unui sfinx. La Giseh el ține în labe intrarea în mormînt. În Teba cea grecească cine îndrăznea să i treacă prin față era zvîrlit într-o prăpastie. Dezlegînd ghicitoarea, Oedip l-a omorît pe Sfinx, cu alte cuvinte a ucis moartea. El a înfăptuit ceea ce nici zeilor nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul titrat din analele școlii, ceea ce arăta grija partidului și guvernului față de școala din Dobrina. Neliniștite, dintr-o dată toate privirile s-au întors spre mine. Nu pot uita labele de gîscă pe care le-am tras, pe rînd, la pupat. Surprinse, noile mele colege ezitau să se supună acestei mondenități. Țineam în palmă degetele lor țepene, cu asprimi de vreascuri în care se încrustau vîrci de murdărie. Deși toată lumea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de a face. Pe fața lui cărnoasă, cu ochișori atît de vii încît îmi păru simpatică, se ivi un zîmbet. - Merge? - Merge! Mi-am băgat capul între umeri, cu senzația că la atât trebuie redusă strategia mea. Primul îmi întinse laba, cinste de care nu s-au bucurat nici Costică și nici Aneta Gărgăun. Și dintr-o dată nimeni nu mi s-a mai părut vinovat. Dacă asta e viața, de ce să n-o trăiască și Costică? O merita, știind să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre ce-i vorba într-al meu: pe o foaie ruptă din maculator, au mîzgălit tot felul de linii încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul roșu. Înțeleg aluzia la comportamentul meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte piticuți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Didinei erau iuți și străpungători, frate-său privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]