13,725 matches
-
fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și să le pupe pe acele fetițe roz, pufoase și grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii și pufoase) către Pământul Sfânt, către țări noi și către favoritele stihii. În îndepărtatul Ev Mediu, acei cavaleri cruciați făcuseră la fel, bătătorind neștiutele căi ale Orientului, până departe, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își îndreptă, în cele din urmă, lampa de benzină, către pisica turbată, lansând un jet de flăcări, pârlindu-i blana, în hohotele de râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un final. Nenorocitul animal se aruncă cu capul înainte încotro vedea cu ochii, urlând sfâșietor de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comporta, tot timpul, ca și cum ar fi interpretat un dans extatic al Menadelor din Arcadia, captiva atenția tuturor, fie tineri, fie mai vârstnici, care o mâncau din ochi, rotindu-se în jurul ei, irepresibil atrași, așa cum, noaptea, sunt convocați fluturașii noctambuli de către lămpile fluorescente, distribuite printre palmierii Coastei de Azur: Ay, ay, ay! Superbă, nu? Ce zici, Profesore? o admiră bărbatul gonflabil, exhibându-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
jaluzelele de pânză trase, opresc zgomotele de afară. Domnește o liniște străpunsă doar de ticăitul unui ceas metalic, ruginit pe alocuri, care măsoară nepăsător trecerea timpului așezat pe colțul mesei acoperită cu o mușama veche și decolorată. Lângă el, o lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-un stâlp de susținere a tavanului. Lumina pâlpâitoare ce se strecoară prin sticla afumată mai înveselește cumva interiorul. După ce explică comandanților de grupă misiunea la care urmează să ia parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe călcâie și se îndreaptă spre o ușă păzită de un soldat. Aghiotantul ciocănește scurt, apasă pe mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-n casă la un ofițer la cel de damă de companie sau pretinsă studentă la Conservator - nu este acesta un portativ dramatic din portofoliul actoricesc al actriței? - care-și va sfîrși baletul kharmic în flăcări asemeni fluturelui atras de flacăra lămpii și consumat într-o scăpărare. Chiar dacă rolul pe care-l joacă actrița este diferit de stilul vamp al frumoasei Theda Bara, el ilustrează ceva ce va deveni consubstanțial celei de-a șaptea arte, acel glamour, acea strălucire și acel fast
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
a teribilelor energii ascunse în inima de petrol a întunericului. H.W., fiul lui Daniel Plainview, viitorul magnat, își pierde auzul în acest accident, iar tatăl îl abandonează temporar pentru a se apropia hipnotizat de flăcări ca un fluture de lampă. Majoritatea cadrelor tăiate cu o precizie chirurgicală baleiază între tabloul naturalist și tușa expresionistă care redă forța absorbantă a elementarului. O sclipire a privirii sau a dentiției cu ceva carnasier răzbat din întuneric, rîsul ca un scrîșnet de balama adăugînd
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
de braț și s-a lipit de mine. Stătea prin apropiere. Într-o casă fără lumină electrică, dar altfel bine clădită, mare și asemeni celor din cartier scăldată în flori și pomi cu coroane bogate. Am intrat, ea a aprins lampa și a început să se desbrace. I-am spus în glas cu ceva care îi cerea parcă nici eu nu știu ce, că trăiesc o clipă de irealitate și n-aș vrea să se spulbere așa curând... Și atunci ea mi-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spune lui ceva, un lucru tainic pe care orășeanul nu-l știe decât în mod abstract. Numai noi, chirurgii, mai știm acest lucru: pământ, materie..." Spiritul nu există?"' "Mais si, certainement... E acolo! râse medicinistul. Dar când apropii prea tare lampa de operații de un creier desgolit și ochii pacientului se holbează din această pricină, ai unele îndoieli. Pe plan cosmic, da, spirit, materie, nu știm ce e, dar pe masa de operații, hm! descoperi doar legi fizice și fiziologice. Restul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu mă puteam obișnui, totdeauna resimțeam despărțirea aceasta a ei de mine ca pe-un șoc... încît am regret adânc, care ținu cel puțin trei clipe, mă țintui locului, apoi mă smulsei și intrai în bibliotecă. Apăsai pe butonul lămpii de pe birou și lumina care inundă suprafața lui încărcată de cărți îmi alungă șocul, și bucuria serilor mele petrecute în tovărășia marilor spirite, care cu două mii de ani mai înainte, cu cinci sute sau chiar numai cu un secol făcuseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încărcată de cărți îmi alungă șocul, și bucuria serilor mele petrecute în tovărășia marilor spirite, care cu două mii de ani mai înainte, cu cinci sute sau chiar numai cu un secol făcuseră același lucru la lumina opaițelor, a lumânărilor, a lămpilor cu petrol și apoi a becului electric, îmi reveni întreagă și plină, nealterată, mă desbrăcai rapid, revenii în hol, stinsei, închisei ușa după mine și începui să citesc. Era târziu, dar nu pentru mine, adesea mă apucau zorile în biroul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ieșea un mic coridor care era luminat. Uimit, o luai într-acolo. Mă pomenii într-un alt birou, și ăsta mare și, în el, în fund, văzui un ofițer securist, care stătea liniștit pe scaunul lui și lucra la lumina lămpii de pe masă. Ridică fruntea și auzii un glas șăgalnic, foarte jovial, aproape frățesc. "Ce faci, Victore?" zise. Dădui din umeri. Era și ăsta un ungur, dar din cei al căror glas e așa, parcă uns cu miere, pentru el viața
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
interogatoriul. Când l-am cunoscut pe Iustin? Ce fel de om era? Ce discutam împreună? Ce prieteni comuni mai aveam? Uneori ținîndu-mă în picioare, alteori pe un scaun fără spetează, ore în șir, și silit să povestesc neîncetat. Uneori cu lampa de birou în ochi, cu un bec orbitor, alteori silindu-mă să-l urmăresc, ca să-i pot auzi întrebările, plimbarea odihnită de-a lungul și de-a latul biroului. Ajunsesem să mă gândesc cu nostalgie la primirea și interogatoriul colonelului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timp de cinci zile petrecui nopțile în carceră. Ar fi trebuit să mă curăț și m-ași fi curățat dacă gardianului i-ar fi trecut prin cap să-mi descheie cămașa. În a șasea zi îl zării în galerii cu lampa de carbid în mână. Înțelesei: intra cu noi într-o tură de șapte zile. Îmi fu ușor să-l urmăresc după mersul său crăcănat și mai ales după coincidența stranie dintre intențiile mele și mișcările pașilor săi: se plasa unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin acea gaură ținea contactul cu cei de jos, oameni liberi ca și el, care duceau mai departe vagoneții. O pauză. Dispărui dintre sutele de umbre, pe care nimeni nu le mai putea urmări și rătăcii spre ținta mea, o lampă de carbid plasată undeva în stânga, care mă aștepta. O lăsasem pe-a mea în urmă, pitită într-un colț... Trecui prin întuneric și brusc zării poziția șoldie de stăpân a omului meu. Ținea un picior ridicat pe un bolovan de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în stânga, care mă aștepta. O lăsasem pe-a mea în urmă, pitită într-un colț... Trecui prin întuneric și brusc zării poziția șoldie de stăpân a omului meu. Ținea un picior ridicat pe un bolovan de minereu și mâna cu lampa în sus, să vadă ce se întîmpla de survenise această pauză, această tăcere de adâncuri în care el nu mai era nimic. Trecui pe lângă această umbră și trebăluii dând scândurile la o parte; se puneau totdeauna deasupra peste gaură după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puneau totdeauna deasupra peste gaură după o rostogolire de minereu, să nu nimerească vreunul din noi în ea, cum nimerise unul și se făcuse jos zob. Mă retrăsei prin spatele lui și deodată, cu o lovitură de picior, îi stinsei lampa. "Să nu-ți fie frică de gardieni, mi se spusese încă de la început, dacă ai vreunul care te amenință, pîndește-l în mină, stinge-i lampa!" "Ei, ce mai faci? îi șoptii apucîndu-l de gât și astupîndu-i gura cu palma. Duiosule
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zob. Mă retrăsei prin spatele lui și deodată, cu o lovitură de picior, îi stinsei lampa. "Să nu-ți fie frică de gardieni, mi se spusese încă de la început, dacă ai vreunul care te amenință, pîndește-l în mină, stinge-i lampa!" "Ei, ce mai faci? îi șoptii apucîndu-l de gât și astupîndu-i gura cu palma. Duiosule, o să mori! Ai ceva de spus care poate fi reținut?" Și îi eliberai gura și îl lăsai să respire. Dar nu câteva clipe, ci până
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu s-au pus la loc scândurile după ultima rostogolire de minereu, un maistru civil, ai cărui ochi se holbară de câteva ori spre noi auzind jos răcnete... Dar aceste jumătăți de priviri, prinse în fulgerări scurte de propria-i lampă, erau dinainte resemnate: Te pomenești că a căzut cineva... mai bine ar fi fost să se îngroape în ea Franz Iosif, decât să-l trimită pe el dracu să exploateze o asemenea porcărie... Bă, ce e acolo? Dar abia seara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în jurul cuțitului și să aștept ca toată suprafața piesei să fie filetată. Era plăcut și ușor, toată grija venea spre finisare, când trebuia măsurată piesa cu atenție, grosimea ei și distanța în interior. Și bineînțeles supravegheat tot timpul strungul, și lămpile lui de semnalizare, să nu apară defecțiuni de ungere, de avans sau de avarii pe subansamblurile electrice, toate se aflau pe un panou. Mi-aruncai ochii și rămăsei mirat: panoul era el acolo, dar căpăcelele colorate și beculețele dinăuntru lipseau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apartamentul Matildei... Fotoliile și masa din mijlocul lui mi se părură prea mici pentru această enormă încăpere care, observai, și la dreapta ei se mai prelungea, tot așa, prin câteva scări, una, mai intimă însă, cu nișe și canapele și lămpi cu picior... Apoi, în scurte reprize, care lăsau pe plafon încrucișări stelare de lumini, femeia stinse în urma noastră becurile, închise ușa și rămaserăm singuri. Sala căzu sub razele apusului care intrau prin toate geamurile frânte de umbrele brazilor. "N-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise și colega mea, l-a pus aici să-l citească toți, ca și când te cheamă la el la interogatoriu... Vrea să bage groaza în noi..." Mă dusei... Mă întîmpină un individ galben ca o molie, și cât mă văzu aprinse lampa de pe birou și mi-o puse în ochi: De ce n-ai declarat, ticăloaso, că tatăl tău e un criminal de război?!..." Astfel mă izbi, fără nici-o introducere, crezând că o să-mi ia piuitul. "Tata nu e criminal de război", îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]