4,253 matches
-
o reprezentau dacii față de expansiunea spre răsărit a Imperiului Roman, în anul 101 împăratul Traian a luat decizia de a începe o campanie militară împotriva lor. Conflictul a început pe 25 martie și trupele romane, constând din patru legiuni principale, Legiunea a X-a Gemina, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a II-a Traiana Fortis și Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix au învins pe daci, ducând astfel la victoria romanilor. Deși dacii a suferit o înfrângere în timpul primului război
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
spre răsărit a Imperiului Roman, în anul 101 împăratul Traian a luat decizia de a începe o campanie militară împotriva lor. Conflictul a început pe 25 martie și trupele romane, constând din patru legiuni principale, Legiunea a X-a Gemina, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a II-a Traiana Fortis și Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix au învins pe daci, ducând astfel la victoria romanilor. Deși dacii a suferit o înfrângere în timpul primului război daco-roman al lui Traian, împăratul
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
în anul 101 împăratul Traian a luat decizia de a începe o campanie militară împotriva lor. Conflictul a început pe 25 martie și trupele romane, constând din patru legiuni principale, Legiunea a X-a Gemina, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a II-a Traiana Fortis și Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix au învins pe daci, ducând astfel la victoria romanilor. Deși dacii a suferit o înfrângere în timpul primului război daco-roman al lui Traian, împăratul a amânat asaltul final asupra
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
decizia de a începe o campanie militară împotriva lor. Conflictul a început pe 25 martie și trupele romane, constând din patru legiuni principale, Legiunea a X-a Gemina, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a II-a Traiana Fortis și Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix au învins pe daci, ducând astfel la victoria romanilor. Deși dacii a suferit o înfrângere în timpul primului război daco-roman al lui Traian, împăratul a amânat asaltul final asupra capitalei lor de Sarmizegetusa în scopul une
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
mărșăluit spre vest, prin sudul Transilvaniei. Restul trupelor din Moesia Inferior au trecut pe la Bran, Bratocea și Oituz, unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
vest, prin sudul Transilvaniei. Restul trupelor din Moesia Inferior au trecut pe la Bran, Bratocea și Oituz, unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
trupelor din Moesia Inferior au trecut pe la Bran, Bratocea și Oituz, unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat alte așezări dacice și puncte de întâlnire, într-o zonă care
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
Traian, care este o sursă controversată, fiind în primul rând o operă edilitar-artistică. Există și o dezbatere pentru a stabili dacă romanii au luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii au distrus capitala lor în timp ce se retrăgeau în fața legiunilor care avansau. Cei mai mulți istorici sunt de acord că un asediu al Sarmizegetuzei a avut totuși loc. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
Sarmizegetuzei și au obligat pe daci să se predea înainte ca să dea foc la oraș. Forțele romane au reușit să intre în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian ca împărat și apoi au nivelat (distrus) întreaga cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, care, în conformitate cu Jérôme Carcopino
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
comoara dacică, care, în conformitate cu Jérôme Carcopino (p. 73), consta din 165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate sub râul Sergetia (Cassius Dio 68. 14). Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu se știu prea multe amănunte despre ei. Cea mai importantă forță a legiunii era infanteria, care era formată din trei șiruri. În primul șir erau "hastati", oșteni mai tineri; al doilea șir era format din "principes", bărbați în vârstă de între 20 și 40 de ani. Al treilea șir era format din "triarii
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
propriile sulițe, șocând inamicul cu trupe noi care înlesneau regruparea ostașilor principes. Triarii erau înțeleși în general ca ultima apărare, în spatele cărora hastati și principes se puteau retrage. În spatele rândurilor închise ale triariilor, armata putea încerca ulterior să se retragă. Legiunea nu era tot timpul formată din exact 4200 de infanteriști și 300 de cavaleriști. În timpul campaniilor, din cauza morții pe câmpul de luptă sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
să se retragă. Legiunea nu era tot timpul formată din exact 4200 de infanteriști și 300 de cavaleriști. În timpul campaniilor, din cauza morții pe câmpul de luptă sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
câmpul de luptă sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent aproximativ la fel de mare de aliați, numit ala, care era recrutat în special din popoare latine. O ala
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent aproximativ la fel de mare de aliați, numit ala, care era recrutat în special din popoare latine. O ala, avea de obicei, tot atâția infanteriști cât o legiune, însă de trei ori mai mulți cavaleriști. Nu se știe dacă o ala avea un număr fix de soldați sau dacă era împărțită în cohorte.O ala era comandată de către trei prefecți.În această perioadă, într-un mod particular, s-
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut statul responsabil pentru frunizarea de echipament și îmbrăcăminte legionarilor și interzicerea înrolării soldaților romani sub 17 ani. După ce lui Marius i s-a interzis dreptul de a mobiliza noi legiuni pentru a întâri armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai săraci, care nu aveau bani pentru recrutare. Legătura între proprietate și serviciul militar a dispărut complet. Recruții proveneau tot mai mult
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
și serviciul militar a dispărut complet. Recruții proveneau tot mai mult din rândul săracilor. Războiul social a dus la acordarea cetățeniei aproape tuturor oamenilor de la sud de râul Pad. În timpul lui Marius, alele (alae) au dispărut, trupele fiind recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semiprofesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
dispărut, trupele fiind recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semiprofesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semiprofesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au dispărut diferențele între clasele sociale. Toți
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au dispărut diferențele între clasele sociale. Toți legionarii aveau pilum și gladius. Soldații erau în continuare împărțiți în centurii, care însă, erau formate din 80 de
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]