12,206 matches
-
o trezesc pe Silvia și pe bunica fetiței. Dar, vă rog frumos, la ce adresă îi spun să ne ducă? Nu știu unde... - Nu-i spuneți nimic, domnu’ Malciu, șoferul știe unde să va aducă. - Oho! Sunteți grozavă, doamnă dragă! Culcați-vă liniștită, că ne descurcăm noi și... - Nu, nu! Vă aștept să vă cazez. La revedere! Cristina își întinsese bine picioarele și își așezase călcâiele pe genunchii mei. Bunica încerca să o readucă în vechea poziție, dar am rugat-o să nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
câte un catren, al osului stern! LĂSAȚI-MĂ! NU MĂ IUBIȚI! sunt un mucegai, pe nume Mihai, îmbrăcat în strai, prins în vătrai, în luna lui mai, pus la grătar, fără chihlimbar, nedus la altar, decât foarte rar, fiți voi liniștiți, NU MĂ MAI IUBIȚI! Referință Bibliografică: Nu mă mai iubiți! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 496, Anul II, 10 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU MĂ MAI IUBIŢI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358636_a_359965]
-
poliției politice au conturat însă părintelui Sofian o imagine departe de cea a unui conspirator, cei solicitați să dea relații întrecându-se în aprecieri. Astfel, aflăm că părintele Sofian a fost întotdeauna un elev de elită, fiind considerat un om liniștit, capabil, corect, cinstit, demn. Intrat sub diverse ascultări, orice însărcinare i s-a dat „a muncit fără preget“, fiind admirat pentru dezinteresul cu care lucra pentru Biserică. Puțin prea „mistic“ pentru gustul unora, părintele Sofian era totuși greu să fie
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > SOMN LINIȘTIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului SOMN LINIȘTIT După ce am trecut în neființă, Lăsați-mi somnul liniștit, Nu am nimic pe conștiința, Nici păcate mari de ispășit. Vom trece toți în
SOMN LINIŞTIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358674_a_360003]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > SOMN LINIȘTIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului SOMN LINIȘTIT După ce am trecut în neființă, Lăsați-mi somnul liniștit, Nu am nimic pe conștiința, Nici păcate mari de ispășit. Vom trece toți în neființă, Mai devreme sau mai tarziu, Îmi port marea credință, Să mă lupt cât mai sunt viu
SOMN LINIŞTIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358674_a_360003]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > SOMN LINIȘTIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului SOMN LINIȘTIT După ce am trecut în neființă, Lăsați-mi somnul liniștit, Nu am nimic pe conștiința, Nici păcate mari de ispășit. Vom trece toți în neființă, Mai devreme sau mai tarziu, Îmi port marea credință, Să mă lupt cât mai sunt viu. Chiar când cârii rod în oase, Îi alimentez, ce
SOMN LINIŞTIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358674_a_360003]
-
sau mai tarziu, Îmi port marea credință, Să mă lupt cât mai sunt viu. Chiar când cârii rod în oase, Îi alimentez, ce să le fac? Îmi clădesc din zile case, Cu ce am eu mă împac. Referință Bibliografica: Somn liniștit / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 501, Anul ÎI, 15 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SOMN LINIŞTIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358674_a_360003]
-
lumea cu ediții de știri și interviuri realizate de mine. Octavian CURPAȘ: Va considerați norocoasă? Laurence LEMOINE: Trebuie să spun că în general am fost foarte norocoasă în viață, nu numai pentru că m-am născut într-o țară minunată și liniștită (Franța) și într-o familie bună, dar și pentru că uneori am fost în momentul potrivit la locul potrivit, de fapt, spun adesea că norocul se cultivă ca roșiile! Am vrut să fiu jurnalistă, deoarece pentru mine a fost un mod
INTERVIU CU LAURENCE LEMOINE – JURNALISTA CARE A REPREZENTAT FRANŢA LA BICENTENARUL STATUII LIBERTĂŢII DIN NEW YORK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358634_a_359963]
-
inferior (200 milioane ani) de origine continentală, aparținând formațiunii de la Cioaca Borii. Acest amfiteatru, una dintre cele mai spectaculoase deschideri de-a lungul Defileului Dunării, ne duce cu gândul la celebrele amfiteatre romane. De pe treptele lui se pot admira apele liniștite ale lacului de acumulare, localitatea Svinița (strămutată în totalitate), vestigiile caselor cu arhitectură tradițională de influență sârbească și ale bisericii din vechiul sat. În crăpăturile stâncilor deschise de capriciile vremii și-au găsit adăpost o seamă de plante rare, de
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
care mai întâlnim laleaua de Cazane este aici, în România, pe versantul dunărean al Cazanelor Mari. Dacă ne continuăm traseul, observăm, că, după 10-15 minute, itinerariul ecoturistic se bifurcă: o potecă șerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniștite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind, datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poți mângâia în tihnă liniștea Dunării. În Cazanele Mari, Dunărea atinge cea mai mare adâncime de pe tot
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
O lacrimă în geana ta s-a cuibărit? Nu -ți pierde curajul... Vei ști să plângi nestingherit Imaginându-ți doar colajul Pe care-n minte ți l-ai făurit... Ai râs când nimeni nu găsea hilarul? Ești doar un suflet liniștit Ce știe să găsească harul Ce inimii, în universul neclintit, Îi drămuiește-amarul... Șoptești în vis cuvinte dulci? Înseamnă că, odată, ai știut Pe care umăr tâmpla sa iți culci, Iar buzele-ți, pecetluite de sărut, Zâmbesc acum, imaginând năluci... 2007
O LACRIMĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358721_a_360050]
-
ale naturii pentru care înțelegerea minții noastre nu părea întotdeauna pregătită să le întâmpine și nu de puține ori ne zvârleau parcă pe alt tărâm. Prima impresie pe care o ai parcurgând drumurile prin Arizona este aceea a unei lumi liniștite, o lume așternuta pe treabă făcută în pace și în bună înțelegere. Tot ce vezi în jur îți vorbește despre niște oameni puși la lucru. Este lăudabila bună organizare a edililor și a celor aleși să se ocupe de buna
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
de țară. Mai târziu s-a văzut că nu s-a înșelat, Victor fiind o fire calmă și harnică și sau îndrăgit unul pe celălalt, pe parcursul celor doi ani de căsnicie, chiar dacă a fost o căsătorie aranjată, trăind o viață liniștită, fără certuri sau scandaluri, cum se mai întâmplă între oamenii tineri, care nu s-au cunoscut mai bine de la început. Gândurile cu începuturile căsniciei sale, departe de frați, de surori și de părinți, s-au stins odată cu venirea somnului liniștitor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
prin oasele noastre crude pe care n-am să-l uit niciodată, vinul băut cu găleata din golești, milcovul ce-mi aducea aminte de unire, biblioteca în care l-am citit pe contele tolstoi și pe șolohov cu donul lui liniștit, sergentul filip care ne scotea la instrucție în zilele geruite ale lui ianuarie, prima dragoste când am plâns lângă un zid părăsit de pe peron despărțirea, trenul care a plecat cu toate sentimentele mele spre alte zări, luptele sacre din sufletul
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
Când au venit mai târziu ungurii, l-au întrebat pe soldat: «Popa e înăuntru?», și celălalt a răspuns că nu, că e dus în grajd că-i moare un bou. Când s-au dus ei acolo, grajdul era gol, vitele liniștite și au realizat că au fost păcăliți ... - Preacucernice Părinte Nicolae, a rămas fără repercusiuni farsa jucată ungurilor? - Nu. S-au dus și l-au luat pe bunicul meu. Dacă până în acel moment au venit cu liniște, acum au venit cu
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
Sexul este unul dintre cele nouă motive ale reîncarnării. Celelate opt nu mai sunt importante”. Am stabilit telefonic cu Miruna să mergem a doua zi pe mare, la pescuit din barcă. Se anunța o zi deosebit de frumoasă, cu o mare liniștită. Dimineața, am urmat același program obișnuit. Am ieșit cu toți colegii cu bărcile pe mare și am început să ne împrăștiem fiecare în altă direcție. Marea era cu suprafața apei nemișcată și se anunța o zi plăcută pentru pescuit și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
nopții petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă de fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
o revistă pentru bărbați, în care apărea goală sau aproape goală. Era provocatoare, fascinantă, seducătoare. Nu te puteai sătura văzând-o și dorind-o. Tom se întreba câți masculi o privesc și o visează? Mulți, desigur. Oare poate el dormi liniștit? Nu, nici în ruptul capului. Îi explică neliniștea lui. - Dar asta e meseria mea, zise ea cu un orgoliu senin, știai de la început. Nu ți-am ascuns nimic. - Nu te-am văzut însă în această postură nici măcar în intimitatea noastră
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
e foame, însă nu mă plâng. Am avut zile și mai rele. Apoi intră într-un fel de relaxare forțată, privind într-un punct fix, strângând bara de metal de la capătul patului. Simionescu se întoarse cu mâncarea promisă. Nebunul mâncă liniștit, mulțumi și se întinse pe patul mult prea cald chiar și pentru o zi de iarnă. Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (XI) / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 861, Anul III, 10 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
soarele cel bland Omizi păroase,nesătule,în fluturi gingași transformând Plante acvatice,imerse,lacustre ape colmatând Grâu încolțit ce înfrățește,din frigul iernii rezistând Porumb în lanuri,din sudoarea sărmanilor țărani crescând Păduri imense și diverse,pe continente colorând Lunci liniștite,răcoroase,sau de căldură mare-arzînd Imensul vegetal din lume,cu poluarea necedând Pruncul din leagăn,puiul mamei cu scâncetu-i cântat din gură Obiecte ,de soare pictate-n culoarea crudă din natură Gânduri curate,inimi pure ce dau a timpului măsură
VERDE DE MAI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350705_a_352034]
-
doar la telefon, ce se mai înțelege din acel ceva frumos? ”Ștefan sună la sfârșitul săptămânii. E într-o cabină telefonică. Mă iubește. Vally a rămas pe plajă cu ceilalți. Se grăbește. Nu poate crea suspiciuni. E fragilă. Să stau liniștită. Mă iubește... Da, a înghițit tablete. Nu poate accepta divorțul... Da, l-a sunat după ce le-a înghițit. I-au făcut spălături... Nu, nu a rămas în spital. Nu a fost necesar. E foarte sensibilă psihic. Nu poate să o
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
curioasă...ce-mi poate spune, din ce n-am auzit până acum. Totul e minunat, până când aflii costurile! E un lux, dom’le,să fii “scândură”! Cu cât m-ar costa să fiu mai slabă într-o lună, poate trăi liniștită, o familie, cu doi copii...3-4 luni (cu întreținere la bloc, ENEL, cablu...)! Azi trebuia să mă întâlnesc, la bancă, cu brokerița mea, pentru un credit, dar n-am avut un document, și-a trebuit să amânăm depunerea dosarului, cu
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
roua ce scaldă privirea în zori Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi lasă-ntr-un cânt de vioară Un fir din norocul acum prohibit Să-l țin-busuioc subțioară. Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
ale Alinei. A început imediat să cerceteze hârtiile, notându-și câte ceva pe o coală de hârtie scoasă din geantă. Își ținea capul mult plecat și strângea din dinți ca să-și abțină pornirea de a se uita la fata care lucra liniștită la biroul ei. Avea senzația că ea îl urmărește în permanență și se temea să-i întâlnească privirea. Nu se putea concentra suficient și se enerva tot mai rău, supărându-se pe sine. Într-un sfert de oră a terminat
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]