5,957 matches
-
prietenul lui dansa cu prietena mea. Așa era regula - mi-am amintit de când eram tânără. Am împărtășit câteva elemente-cheie despre noi înșine. Eu i-am spus că știu să fac o mașină de Formula Unu dintr-o bancnotă de 5 lire. El mi-a spus că are numărul de mobil al lui Eric Knowles, expertul în antichități de la BBC. Da, era adevărat, nimerisem în iad. Sau așa am crezut până când, în mod inexplicabil, Lisa și-a făcut apariția pe ringul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l usturau prea tare ochii ca să-și pună lentilele de contact. Mark a fost ultimul care s-a sculat, douăzeci de minute după Kieran. Eu făcusem deja duș, mă îmbrăcasem, luasem micul dejun, contractasem proiecte în valoare de 800 de lire și ștersesem urmele celor 34 de bărbați cărora le plăcuse anunțul meu. „Ce ironic“, m-am gândit, „femeile sunt cele avertizate în legătură cu întâlnirile pe internet, lor li se spune că bărbați care par absolut normali se pot dovedi niște profitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
petrecerile origami?“ Asta spun. Amândoi știam că asta era de fapt părerea lui Alfie. Pasagerii lui ar fi spus mai degrabă: „Da’ nu e mai scurt pe Lambeth Bridge?“ și „E vreo problemă dacă am o bancnotă de 20 de lire?“. Ar putea chiar să-l întrebe uneori dacă a luat-o vreodată cu taxiul pe Kylie Minogue, dar nu le-ar păsa de viața mea sau de inima lui Alfie. Și ce au spus doctorii? — Mi-au spus că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
da, nu numai că-mi primisem soțul înapoi și urma să am un copil, îmi mai construiam și o carieră profitabilă, creativă și care mă face să mă simt împlinită. O, da, și pe deasupra mai primeam și 250.000 de lire. Poate că ar fi o zi bună să-mi cumpăr un bilet de loterie. Și se mai spune că „a vrea“ nu înseamnă „a obține“. Acest lucru m-a făcut încă o dată să hotărăsc să-i spun lui Ed că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acum vom avea nevoie de toți banii pe care vi i-am promis, așa că mă tem că va trebui să așteptați până dăm noi colțul ca să vă lăsați de cumpărat bilete la loterie! Deci nu vom primi 250.000 de lire până la urmă. Asta înseamnă că am dat de necaz. Ne-am așezat în autobuz, lăsând cu grijă un mic spațiu între noi. Déja vu, am spus eu. —Ce anume? a întrebat Mark posomorât. —Toate astea. Am pierdut o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
paiete și mulat pe care și-l cumpărase dintr-un magazin la mâna a doua ca să-l poarte la petrecerea de absolvire. Ea, Phil, Mark și cu mine am cântat The Winner Takes It All și am câștigat 50 de lire, pe care i-am cheltuit pe bere și chips-uri. Nu-mi venea să cred că încă mai încăpea în acel costum. Arăta de douăzeci și unu de ani și o uram din nou pentru că-mi amintea de Rachel. Și pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te-ai transformat în femeia care le are pe toate. Am scuturat din mână ca să-i dau de înțeles că nu era deloc adevărat. Maria cântări. —Ești sau nu ești o femeie pe cale să moștenească două sute cincizeci de mii de lire fără să trebuiască să treacă printr-o perioadă de doliu real? —Mmm, nu. I-am explicat că Lynn și Harry se răzgândiseră. — Bine atunci, ești sau nu ești o femeie cu un iubit minunat care o duce în weekenduri romantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
l-am tras cu mine sub pătură, râzând. Am primit și câteva felicitări, toate într-o notă foarte rezervată, având în vedere circumstanțele, și un singur cadou, ei bine două dacă pui la socoteală și cecul de o sută de lire de la mătușa Lynn și de la Harry. Mark scutură cu putere ultimul plic căptușit. —Nu mă așteptam de la Tally să ne trimită ceva. Doar nu crezi că s-a apucat să producă antrax în robotul de bucătărie? Am înșfăcat pachetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa că asta chiar a fost o retrăire autentică a acelor zile, l-a întrerupt Kieran. —La care frizerul a început să plângă. Apoi au venit cei de la pază și Phil a trebuit să le dea la fiecare câte douăzeci de lire ca să ne lase să stăm... Deja uitaseră că ne aflam și noi acolo și-și retrăiau seara pentru ei. Era o amintire veche și una nouă în același timp. Poate asta era cheia, marele secret. Dacă îți place un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe bloc. Singurul meu obiectiv era să câștig destul ca să mă pot Însura. Părinții Emmei n-au primit cu prea multă bucurie logodna - pe bună dreptate, cred - și, ca să Îi conving, m-am angajat prostește să agonisesc o mie de lire până la căsătorie. Curând am Înțeles că Îmi stabilisem o țintă imposibilă. După o vreme, viitorul meu beau-père a coborât pragul la două sute, dar și aceasta era o sumă uriașă pentru un Începător ca mine. M-am trambalat cu desenele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el mi-a spus: „Însoară-te și ia-ți o vacanță“. Ușor de spus, greu de făcut, dar am făcut-o: Emma și-a convins tatăl că aveam destui bani ca să trăim, chiar dacă nu atinsesem magica sumă de două sute de lire, și că perspectivele mele erau din cele mai bune. În realitate, bineînțeles că nu erau, nici pe departe, dar, imediat ce el a cedat, starea sănătății mele a Început să se Îmbunătățească și, imediat Înainte și după nuntă, am realizat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reacția cititorilor. Între timp, editorii săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor pentru cartea următoare. — Realitatea este, ca să-ți spun sincer, dar În cel mai mare secret, că mi-au oferit numai șaptezeci de lire, spuse Henry. — Șaptezeci de lire! Dar Punch a dat uneori atâta pe un singur desen, replică Du Maurier. Se plimbau pe străzile locuite din apropiere de Porchester Square, Într-o seară surprinzător de parfumată de la sfârșitul lui mai. Henry fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor pentru cartea următoare. — Realitatea este, ca să-ți spun sincer, dar În cel mai mare secret, că mi-au oferit numai șaptezeci de lire, spuse Henry. — Șaptezeci de lire! Dar Punch a dat uneori atâta pe un singur desen, replică Du Maurier. Se plimbau pe străzile locuite din apropiere de Porchester Square, Într-o seară surprinzător de parfumată de la sfârșitul lui mai. Henry fusese invitat la o cină en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amurgului, când Londra arăta cel mai bine. Lămpile cu gaz tocmai se aprindeau, aruncând umbrele platanilor desfrunziți pe pavaj și, din loc În loc, prin grădini, câte un cireș prematur Înflorit Împrăștia o pată rozalie pe pereții de cărămidă. — Șaptezeci de lire pentru Muza tragică e o insultă, zise Du Maurier. — Știu, dar ce pot să fac? Macmillan au pierdut bani cu Bostonienii și cu Prințesa. Nu pot să-i condamn. Adevărul e că romanele mele nu se vând. Dar editorul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
provincie, prețurile la locuri sunt așa cum sunt, nu vă veți Îmbogățiți din asta, chiar dacă o să avem săli pline. Dar la Londra, cu stalurile la jumătate de guinee, e altă poveste. Un spectacol de succes vă poate aduce o sută de lire pe săptămână, din drepturile de autor. Sau chiar mai mult. — Serios? făcu Henry cu ochii mari. Deci, dacă se joacă, să zicem, șase luni... Puteți câștiga două sau trei mii. Apoi, dacă piesa prinde cu adevărat, se duce vorba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amabilul dar implacabilul Compton să renunțe la aproape un sfert din prețioasele sale replici. Procesul se desfășură În principal prin intermediul scrisorilor și al telegramelor. Cheltuielile cu telegramele crescură alarmant, amenințând să Înghită o parte considerabilă din avansul de 250 de lire pe care Balestier Îl negociase pentru Henry. Acest mod de comunicare, deși fără discuție convenabil, Îl obliga Întotdeauna să aleagă Între considerentele ținând de economie, pe de o parte, și eleganța literară pe de alta. În strădania de a Împăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grijilor financiare. Un stimulent În plus Îl constituia faptul evident că proza nu avea să Îi aducă această binecuvântată stare. Muza tragică fusese publicată În volum În primăvară. Deși dejucase cacealmaua lui Macmillan și obținuse un avans de 250 de lire amenințând că se duce În altă parte, vânzările erau dezamăgitoare și, În noiembrie, devenise limpede că editorul avea să Înregistreze o nouă pierdere. În aceeași lună, pentru prima dată În viață, lui Henry i se refuză o povestire, tocmai de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar faptul că și-l ilustrase singur dădea cititorilor un motiv În plus de Încântare. Vânzările erau modeste, dar demne de respect, deși acesta nu era un aspect esențial pentru autor, care primise un onorariu fix de o mie de lire sterline pentru dreptul de autor, preferându-l unei sume mai mici ca avans la procentul din vânzări. Preferase senzația palpabilă a banilor În mână perspectivei incerte a câștigurilor viitoare, ceea ce, trebui să recunoască Henry, care dezaproba principiul, nu fusese deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de două mii de lire pentru drepturile de autor asupra noii cărți, de două ori mai mult decât la prima, se angajă să facă el Însuși ilustrațiile și primi termen de un an pentru a furniza desenele și a revizui textul. 7 1893 Începu prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Wakefield, a lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva - din nou! - a amânării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva - din nou! - a amânării. Nu numai că Doamna Tanqueray Începuse ceea ce avea, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trecută. O sută de mii!! În Anglia, vânzările merseseră mai lent la Început, dar romanul era acum la al șaptelea tiraj. Săracul Du Maurier, avea de ce să Îi pară rău că Își vânduse drepturile de autor pe numai două mii de lire, dar cei de la Harper’s făcuseră gestul cuvenit și promiseseră să Îi plătească un procent din vânzările Înregistrate la Începutul anului În curs, astfel că nu avea să mai fie multă vreme „sărac“. Osgood McIlvaine anunțase o ediție ilustrată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era imposibil să se țină prea mult departe de teatrul de operațiuni. Spre seară, era În biroul său, parcurgând estimările contabile cu directorul comercial, Robert Shone. Shone Îi raportă că bibliotecile cumpăraseră bilete În valoare de o mie șase sute de lire, ceea ce era destul de Încurajator. Portarul de la intrarea actorilor Îi Întrerupse cu o telegramă, „Fără răspuns“, abia sosită. — Alt binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
problemă serioasă. Trei dintre ele Îl prinseră practic Într-o ambuscadă, blocându-i drumul În apropiere de coloanele de la intrarea teatrului și ținându-se de el ca scaiul. — Singurel, frumosule? — Care din noi Îți place mai mult? — Doar juma’ de liră și repede. — Vă rog să mă lăsați să trec, spuse el demn. — Hai domnu’, nu fi așa! Se strânseră În jurul lui, pipăindu-i hainele. Simți duhoarea parfumului ieftin și a respirației urât mirositoare și se trase Înapoi. Hei, lăsați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îl impresioneze astfel pe liber-cugetătorul Shaw. — Sună costisitor, comentă sec irlandezul. — Sunt convins că Îmi pot câștiga traiul atâta timp cât mă ține sănătatea, zise Herbert. Tocmai am vândut la The New Review o povestire În foileton, pe o sută de lire. Shaw era sincer impresionat. — Felicitări! Am să o caut. Cum se numește? — Mașina timpului. — Un titlu incitant, spuse Shaw. Așadar, se sfârșise. Ajunsese la capătul unui drum Închis, la fundul secat al fântânii, la zidul de piatră din capătul tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]