5,029 matches
-
secolul al XVII-lea și a fost păstrat de o vale din zonă, astăzi complet colmatată. În Primul Război Mondial, comuna a suferit de pe urma regimului de ocupație germană, locuitorii fiind obligați să predea alimente armatei de ocupație. Peste 200 de localnici din satele Găgeanu, Boboc și Roșioru au luptat în armata română în acest război, iar reforma agrară din 1921 a dus la împroprietărirea lor și a altor țărani stabiliți în zonă, care au înființat noul sat Târlele. În perioada interbelică
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
și 4 biserici ortodoxe (două în Grebănu: datând din 1807 și alta din 1884, ambele zidite de familia marelui logofăt Costache Șuțu; o a treia la Homești, zidită la 1818 de Vlad Periețeanu și a patra la Herăști, zidită de localnici în 1802). Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Putreda, cu satele Putreda Mică și Putreda Mare (astăzi, Livada Mică și Livada), cu 1022 de locuitori. În comuna Putreda funcționau o școală mixtă cu 64 de elevi
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
de lemn datând din 1794, construită de Ioan Peticanu, și una datând din 1892. Satul Plevna făcea pe atunci parte din comuna Zgârciți, avea 198 de locuitori și în el funcționau o biserică (zidită în 1884 de Panait Iordănescu și localnici) și o școală. În 1925, satul Cristinești din comuna Zgârciți a fost trecut la comuna Grebănu, aceasta numărând acum 3279 locuitori și fiind arondată plășii Orașul a aceluiași județ. Comuna Putreda era în aceeași plasă, formată doar din satul Putreda
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
Transilvania și Țara Românească au fost înființate pe de o parte de moșnenii din Sibiciu, care au deținut pământurile până când au ajuns să fie preluate de mari boieri și pe de altă parte de mocani transilvăneni stabiliți în Țara Românească. Localnicii au păstrat multă vreme portul tradițional muntenesc cu influențe transilvănene. Ei se îndeletniceau la început cu creșterea vitelor, dar după aceea cu dogăria și cu exploatarea lemnului, astfel că nu au fost știutori de carte, primele școli în comună apărând
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
aceea cu dogăria și cu exploatarea lemnului, astfel că nu au fost știutori de carte, primele școli în comună apărând abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Tot sfârșitul secolului al XIX-lea a adus un impuls industriei lemnului, mulți localnici angajându-se la exploatarea de la Nehoiu, iar în Gura Teghii proprietarii de pământuri au încercat să practice turismul, dar această ramură a intrat în declin odată cu venirea perioadei comuniste, iar astăzi doar câteva pensiuni încearcă să valorifice potențialul turistic. Comuna
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
care motiv ei nu au mai putut crește vite și au început să practice dogăria, vânzând butoaie, putini și hârdaie de brad în târgurile de la Buzău și Mizil; meșteșugul s-a păstrat până în anii 1943, pierzându-se din cauza industrializării—mulți localnici s-au angajat la Societatea Forestieră „Göetz”, care se ocupa cu exploatarea lemnului la Nehoiu. Proprietățile au fost în litigiu permanent între moșnenii care nu puteau ușor dovedi cu acte moștenirea pământurilor lor pe de o parte, și boierii Persescu
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
În timpul Primului Război Mondial, zona a fost ocupată între 1916 și 1918 de armatele germane, care au găsit la Gura Teghii un loc propice pentru construirea unui sanatoriu cu 20 de camere, cu iluminat electric și apă caldă curentă pentru tratarea răniților; localnicii beneficiau și ei gratuit săptămânal, de băile sanatoriului. Acesta a intrat, însă, în paragină după terminarea războiului și retragerea militarilor germani. După război, în 1921, 321 de familii din zonă au primit pământuri în zona de câmpie, la Padina în
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
tiaga". Portul și tradițiile comunei sunt descrise de învățătoarea Elena Damian într-o lucrare pentru avansarea în grad didactic. Ea arată că acestea s-au păstrat mai bine decât altele din zona Buzăului, din cauza izolării comunei. Înainte de industrializarea prelucrării lemnului, localnicii purtau pe cap iarna căciuli din blană de miel cu fundul drept și marginile răsfrânte puțin, în care își țineau amnarul, iasca și cremenea pentru aprins țigările, iar vara, pălării din pâslă neagră cu boruri mici, pe care le procurau
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
din blană de miel cu fundul drept și marginile răsfrânte puțin, în care își țineau amnarul, iasca și cremenea pentru aprins țigările, iar vara, pălării din pâslă neagră cu boruri mici, pe care le procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau din cânepă, un brâu colorat de lână și un chimir; peste cămașă ei îmbrăcau vara laibărul (o vestă scurtă din dimie) și un suman scurt, iar iarna pieptare (bunde din blana de oaie, înfundate la piept și încheiate peste
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
cânepă, in (în zilele de lucru) sau din bumbac brodate cu lânică sau arnici. Prima școală este atestată la 1838, dar învățământul a fost practicat intermitent. Prima școală stabilă a fost înființată în 1891 în cătunul Lunca Pârciului. Până atunci, localnicii erau analfabeți, cu excepția proprietarilor de pământuri, preotului și câtorva săteni școliți la oraș. Școala a beneficiat de o clădire a ei din 1908, și s-a deschis o școală și în satul Gura Teghii. Școala din Gura Teghii a fost
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878). În acea perioadă, satul Câmpulungeanca alcătuia, împreună cu cătunul Cărănău, o comună separată în aceeași plasă, având în total 566 de locuitori. În comuna Câmpulungeanca funcționau o școală de băieți cu 32 de elevi, fondată la 1888; și o
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
Căbești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Datorită predominării suprafeței împădurite principala caracteristică economică a localnicilor legat de ocupație este agricultura și exploatarea forestieră. Mica industrie este slab dezvoltată fiind reprezentată prin două gatere și trei ateliere de tâmplărie. Activitatea comercială se desfășoară prin unitățile Cooperativei de Consum și încă cinci societăți comerciale de tip ABC
Căbești, Bihor () [Corola-website/Science/300849_a_302178]
-
sensul pozitiv al cuvântului - de potențialul turistic al localității, de oaza de liniște și de natură silvică deosebită. Există posibilitatea de a se vedea peisaje de o frumusețe deosebită prin împrejurimi, pentru asta este însă indicat să solicitați ajutorul unor localnici, deoarece nu au fost și nici în prezent nu sunt marcaje turistice.
Pădurea Neagră, Bihor () [Corola-website/Science/300858_a_302187]
-
află o altă depresiune de captare carstică (Depresiunea Ponoraș), iar în sud-vest Depresiunea Acre. De remarcat este și multitudinea de microforme de relief, reprezentate de doline (de forme și dimensiuni variate, adeseori alcătuind adevărate câmpuri de doline), avene (numite de localnici „poșiștaie”) sau lapiezuri („locuri rele”). Cursurile de apă sunt, în general, mici, de forma pâraielor, multe dintre ele secând în cursul verii. Cele din cuprinsul Depresiunii Damiș, după ce se unesc în nordul acesteia, dispar în subteran prin Ponorul de la Toaia
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
1940, în urma odiosului Dictat de la Viena, trupul satului este amputat în două, granița arbitrar trasată răpind aproape jumătate din suprafața sa. Stăpânitorii vremelnici au comis o serie de atrocități atât împotriva locuitorilor satului (care au culminat cu uciderea a 11 localnici: Novac Ioan - 80 ani, Ungur Ecaterina - 57 ani, Balaj Ioan - 75 ani, Ungur Teodor - 25 ani, Ciucur Gafia - 75 ani, Bila Floare - 67 ani, Bila Nicolae - 60 ani, Balaj Maria - 3 ani, împușcată în brațele tatălui ei, Balaj Ana - 7
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
din Lunca Vișagului), cât și a instituțiilor acestuia (profanarea bisericii). Însă luptele eroice purtate de glorioșii soldați români, detașamentele de vânători și grăniceri din cadrul Diviziei 3 Munte, condusă de generalul Leonard Mociulschi, cărora li s-au alăturat o serie de localnici, au readus satul, în întregime, în granițele firești ale patriei-mamă (septembrie 1944). După eliberare și până în anul 1968, Damiș a fost centrul comunei cu același nume (aparținând Raionului Aleșd, Regiunea Crisana), iar după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, devine sat component
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
ultimele cinci situate în fermecătorul defileu al Crișului Repede, în stațiunile Băile Felix, Băile 1 Mai sau Stâna de Vale ori la complexul hotelier de la Lacu Leșu (Remeți). În Damiș nu sunt amenajate pensiuni agroturistice, cazarea putându-se face la localnici. Pe Valea Brătcuței și Valea Runcșorului au început să apară însă, în ultimii ani, o serie de construcții cu destinație turistică. De subliniat că satul dispune de numeroase locuri pretabile a fi utilizate în acest scop, cât și pentru diferite
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
din cremene din paleoliticul mijlociu și o așchie obsidiana. Intrarea are 4m înălțime, destul de bine luminată. Pe versantul drept al Bratcutei, la cca. 30 m de firul văii, se deschide o peșteră puțin adâncă într-un perete înalt de stâncă. Localnicii îi mai spun "Peșteră colorată". În apropriere se află locul numit Preluca Ciunii. Este situată în cătunul Tipleoaia, în apropriere de Peșteră cu apă sau Peșteră Marzu, este mai mult o grota. Este cunoscută din anul 1985 și are o
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
de câteva hectare, la ieșirea din sat spre Piatră Craiului, încadrat de Pârâul Negru și afluetul sau din stânga, Pârâul Gavrilos, partea superioară a Valenegrutii, acest zăcământ de calcare a fost decalarat monument al naturii și este ocrotit de leg e. Localnici îl numesc "La Pietrele de Moară". În aval în locul în carea Valea Rusului este preluată de apele Bratcutei, pe o distanță de 5 km, se desfasoara într-un peisaj pitoresc, Cheile Bratcutei. Se caracterizează printr-o bogată vegetație arboricola.
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
mondial. După cum se poate observa și în inscripția de pe trioța din lemn a fost construită de către refugiații din Archiud, în cinstea eroilor localității morți în cele două războaie mondiale. Discuțiile avute cu bătrânii satului au scos la iveală faptul că localnicii au început un proiect mai mare care însă nu a fost terminat, troița menționată fiind doar o “piatră de temelie”. Pe aceasta este scris “ Ridică această sfântă troița refugiații din Archiud Anul 1946″. Cea de-a doua troița din lemn
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
chiar nu cu mult timp în urma a fost tăiat 1 din cei 2 brazi foarte mari care se aflau în dreapta și stânga troițelor din lemn, a fost tăiat pentru a nu distruge troițele în cazul ruperii acestora. Acești brazi (spun localnicii) au fost plantați încă de la construirea monumentului - 1948. Conform manualului nostru putem afirmă că este o compoziție închisă, având troița din ciment în centru și liniar simetric în stânga și dreapta se află troițele din lemn, până nu demult în lateral
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
Podgoria Diosig, având cele mai renumite soiuri de struguri de vin și de masă, cu vinuri recunoscute mai ales în zona de vest a țării, dar și in străinătate. Anual, aici sunt organizate concursuri de degustări ale vinurilor produse de localnici, dar și de cultivatorii de viță de vie din împrejurimi. Ne mândrim de altfel cu o dezvoltare economică - socială, dar și cu o istorie tumultoasă. Școala viticolă (1870)- prima școală de viță de vie din județ, galeria cu figurile oamenilor
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
dealului spre Săbolciu, la Oradea. Cel de apă era prevăzut cu un punct de observație construit la Vadul Crișului, în secolul al XIII-lea situat în coasta muntelui, într-un punct ce permitea o largă panoramă asupra plutelor de pe Criș . Localnicii numesc această construcție ,Casa Zmeului. Până la construirea acesteia, punctul de vămuire era situat în gura peșterii alăturate care are o deschidere largă și o boltă înaltă oferind condiții bune pentru desfășurarea activităților umane. De altfel, în această peșteră s-au
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
malul sudic al râului Someșul Mare. Este mărginit de pârâurile Bratoșa și Straua. Râurilea Între Hotare și La Fântânele se varsă în Someșul Mare la Nimigea, traversând centrul localității. De asemenea exista și un izvor cu apă minerală numit de localnici ""Henți"" Peisajul natural este specific zonei de Silvo-Stepa și luncii Someșului . Flora este compusă din: Fauna este compusă din: Nimigea de jos este traversată de drumurile județene 272 (Strada Principală și Drumul Floreștiului) și 173B (Strada Gării, Strada Slatinii, Strada
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
în aval de Borleasa. În spațiul montan împădurit, sunt folosite doar izvoarele din lungul văilor Molișeț, Izvor și Strâmbulici. Pe valea Izvor există o sursă de apă mineralizata de tip borviz din aureola mofetica a Țibleșului, utilizată, însă, numai de localnici. Formate, mai ales în partea superioară a bazinului hidrografic al văii Ilișua, într-un mediu preponderent forestier, prin procese de bioacumulare, caracterizate prin humificare activă a suprafeței organice, solurile sunt în mare parte, brune, brune acide, brune podzolice și podzolice
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]