4,047 matches
-
pentru independența și puterea acesteia, deși în acel moment el deja începuse restructurarea SS-ului pentru a-l transforma dintr-o unitate de gărzi de corp ale liderilor naziști într-o unitate de elită, loială lui și lui Hitler. Acea loialitate avea să se dovedească utilă ambilor atunci când Hitler a ales să acționeze împotriva lui Röhm și împotriva SA. Cererile ca Hitler să țină SA în frâu s-au înmulțit. Conservatorii din armată, industrie, și politică au pus din ce în ce mai multă presiune
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
și 2 iulie pentru a suprima atacurile trădătoare sunt legale, ca acte de autoapărare a Statului.” Ministrul de Justiție al Reich-ului Franz Gürtner, un conservator care fusese Ministru de Justiție al Bavariei în perioada Republicii de la Weimar, și-a demonstrat loialitatea față de noul regim prin elaborarea statutului, care a dat epurării un parfum legal. Promulgat ca lege atât de Hitler cât și de Ministrul de Interne Wilhelm Frick, "Legea Privind Măsurile de Autoapărare a Statului" a legalizat retrospectiv crimele comise în timpul
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
care, apreciind că guvernul japonez „după ce negociase de ani de zile cu acest om (Franklin D. Roosevelt), s-a săturat să tot fie sfidat de acesta într-un mod atât de nedemn” și găsea justificat atacul nipon. Hitler afirma că loialitatea de care trebuiau să dea dovadă Germania și Italia față de prevederile Pactului Tripartit impune intrarea în lupta comună împotriva SUA și Anglia, pentru „apărarea și prin aceasta pentru menținerea libertății și independenței națiunii și imperiilor lor”. În opinia dictatorului german
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
Ludovic cel German, Carloman al Bavariei, în 870. După ce supraviețuit unei tentative de omor, Svatopluk a lansat un atac deschis împotriva unchiului său, capturându-l până la urmă pe Rastislav. În același an, Carloman l-a acuzat de nerespectarea jurământului de loialitate, și l-a întemnițat în Bavaria. Ca lider al rezistenței populare împotriva ocupației france s-a remarcat preotul Slavomír, din Casa Regală Mojmír. Svatopluk a fost în scurt timp eliberat, și trimis împreună cu întăriri france înapoi în Moravia Mare. Dar
Svatopluk I () [Corola-website/Science/310001_a_311330]
-
preia controlul asupra moșiei Sobotiv. În vara anului 1646, Hmelnițki, folosindu-se de relațiile de la curtea poloneză, a obținut o audiență la regele Władysław al IV-lea, în fața căruia și-a pledat cauza. Regele, care era foarte interesat de păstrarea loialității cazacilor în campaniile militare viitoare, i-a dat lui Hmelnițki o cartă regală prin care reafirma drepturile imuabile ale cazacului asupra proprietății sale. Cu toate acestea, situația politică din Rzeczpospolita ere așa de complicată, încât Koniecpolski și-a permis să
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
pe rege. Ioan al II-lea a putut să guverneze cum a dorit, fără să mai fie amenințat de conspirații. Nobilii care s-au aliat cu Ioan, sau care s-au predat, au fost obligați să depună jurăminte publice de loialitate, în schimbul cărora se bucurau de unele privilegii, cu toate că trebuiau oricum să plătească unele taxe. Având de condus un regat falimentat, Ioan al II-lea a încercat să rezolve situația creând un regim agil, în care Consiliul Erudiților a jucat un
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
participând la importanta bătălie de la Hohenlinden, unde joacă un rol decisiv. Din momentul în care i-a fost prezentat lui Bonaparte, în 1800, Ney și-a legat practic destinul de cel al viitorului Împărat, pe care îl va servi cu loialitate și curaj inegalabil în zeci de bătălii, fiind cel mai de marcă reprezentant al ofițerilor „Armatei Rinului” care se raliază total regimului, în contrast cu celebrii Moreau și Pichegru. După o scurtă misiune diplomatică ca ministru plenipotențiar în Republica Helvetică, Ney a
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
a regimului său. În 1969, Juan Carlos a fost desemnat oficial moștenitor și a primit noul titlu de Prinț al Spaniei (în locul tradiționalului Prinț de Asturia). Ca o condiție de a fi numit moștenitor-aparent, Juan Carlos a trebuit să jure loialitate Mișcării Naționale a lui Franco, lucru pe care prințul l-a făcut. Juan Carlos l-a întâlnit și s-a consultat cu Franco de mai multe ori în timp ce a fost moștenitor aparent și, adesea, a luat parte la ceremoniile oficiale
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
liberale în țară. El a avut, de asemenea, discuții secrete cu tatăl său la telefon. Franco, la rândul său, a rămas în mare parte orb la acțiunile prințului și a negat acuzațiile că Juan Carlos ar fi fost lipsit de loialitate regimului. În perioadele de incapacitate temporară de muncă ale lui Franco din 1974 și 1975, Juan Carlos a fost șef al statului. În apropierea morții, la 30 octombrie 1975, Franco i-a dat control deplin lui Juan Carlos. La 22
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacolele simfonice, inclusiv de Anul Nou, pentru a încuraja loialitatea față naționalismului japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, deoarece Germania a fost un aliat al Japoniei. După război, orchestrele și corurile, în curs de vremuri economice dificile în timpul reconstrucției din Japonia, au promovat spectacole ale piesei în jurul
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
german nu ar fi acceptat o lovitură de stat. Conspirațiile eșuate din 1938 și 1939 au scos în evidență părțile puternice dar și slăbiciunile corpului ofițeresc și capacitatea armatei de a conduce mișcarea de rezistență. Corpul ofițeresc era caracterizat prin loialitate și solidaritate. După cum nota Istvan Deak: „Ofițerii, în special cei cu cele mai înalte grade, au discutat, unii încă din 1934... asupra posibilității răsturnării sau chiar asasinării lui Hitler. Se pare că nici măcar în cazul unuia dintre ei, camarazii de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și nu putea crede că există un centru al opoziției chiar în apropierea sa. Un alt factor hotărâtor a fost protecția asigurată de Canaris compolitiștilor. Slăbiciunile majore ale corpului ofițeresc erau reprezentate de respectarea unui jurământ, chiar dacă era unul de loialitate față de un om, nu față de popor, și de oroarea față de insobordonare. Astfel se poate explica anbiguitatea atitudinii lui Halder, care nu a fost capabil în niciun moment să ia o hotărâre decisivă. Halder îl ura pe Hitler și credea că
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
unui conetabil, poziție deținută la acea vreme de Geoffrey de Mandeville. Cum Turnul era considerat o fortăreață de netrecut aflată într-o poziție de importanță strategică, se punea mare preț pe deținerea ei. Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de Matilda după capturarea lui Ștefan în 1141 la bătălia de la Lincoln. Odată ce Matilda și-a pierdut susținerea, în anul următor el și-a revândut loialitatea lui Ștefan. Prin rolul său de conetabil al Turnului, Mandeville a devenit „cel mai
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
se punea mare preț pe deținerea ei. Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de Matilda după capturarea lui Ștefan în 1141 la bătălia de la Lincoln. Odată ce Matilda și-a pierdut susținerea, în anul următor el și-a revândut loialitatea lui Ștefan. Prin rolul său de conetabil al Turnului, Mandeville a devenit „cel mai bogat și mai puternic om din Anglia”. Când a încercat să trădeze din nou, de această dată ținând negocieri secrete cu Matilda, Ștefan l-a arestat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
dată fiind apropierea sa de regimul comunist, crede istoricul Cristian Vasile. Idee enunțată clar și în raport: "Atât Iustin Moisescu, cât și Teoctist Arapașu, succesorii Patriarhului Iustinian, deși făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite față de conducerea Partidului Comunist, primul având și o proastă reputație de politruc". Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârșitul anilor '70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
sub numele de al V-lea război sirian. Antioh al III-lea a strămutat 2000 familii de evrei din Babilon în regiunile elenistice anatoliene din Lidia și Frigia. Josephus l-a descris ca fiind prietenos față de evrei și conștient de loialitatea lor *, în contrast cu atitudinea fiului său Antioh al IV-lea. După mărturia lui Josephus, Antioh al III-lea, a redus impozitele și a permis evreilor, să trăiască "în conformitate cu legea părinților lor." Între anii 196-192 planurile lui de a menține cotrolul asupra
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
lui B.D. decât după atacul de cord. Ambele au fost experiențe zdrobitoare.” Cartea se încheie cu o scrisoare dedicată fiicei ei, căreia i se adresează de câteva ori folosind numele „Hyman”, descriindu-i acțiunile ca fiind „o crasă lipsă de loialitate și mulțumire pentru viața privilegiată pe care ai dus-o”. Davis a încheiat scrisoarea făcând referire la titlul cărții lui Hyman: „Dacă e vorba de bani, dacă-mi aduc bine aminte, eu te-am susținut în tot acești ani. Continui
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
trăsături ale câinilor, incluzând faptul că este foarte protector cu colegii săi și savurează orice mâncare pe care poate pune mâna. Cea mai evidentă conexiune cu câinii este prezentă constantă a câinelui sau ninja, Akamaru.Kiba îi este de o loialitate sălbatică lui Akamaru, fiind ostil ideii de al abandona și ar fi gata să se pună în situații periculoase pentru siguranța lui Akamaru. În schimbul devotamentului lui Kiba, Akamaru lupta cu el în bătălii; el își folosește simțurile sale dezvoltate în
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
patul de moarte în care vede că Voldemort a făcut din Harry fără să realizeze, un Horcrux atunci când la atacat că și copil, iar Harry trebuie să moară pentru Voldemort să poată să fie omorât. Aceste memorii confirmă, de asemenea, loialitatea de neclintit a lui Plesneala față de Dumbledore și că rolul său că un dublu-agent împotriva lui Voldemort a fost decis în momentul în care Voldemort a uciso pe Lily Evans care a fost mama pentru Harry și marea dragoste a
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
despotat, Constantin l-a numit pe Sophianos Eudaimonoioannes, care provenea dintr-o familie peloponesiacă bine cunoscută și influentă. Aristocrația feudală locală era de mult iritată din pricina îngrădirii libertății ei de către guvernatori impuși de la Constantinopol. Constantin a încercat să-i atragă loialitatea, acordându-i privilegii și bucăți de pământ ca fiefuri. S-au păstrat trei documente consemnând asemenea concesiuni de proprietăți funciare sau confirmându-le pe cele făcute de despoții de mai înainte. Ele se prezintă sub formă de argyroboulla sau bule
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
etnic al poporului său din „jurcheni” în „manciurieni”. În 1638 manciurienii au învins și cucerit Joseonul, un stat aliat tradițional și loial Mingului, cu o armată de 100.000 de soldați. La scurt timp după aceea coreenii au renunțat la loialitatea lor perseverentă față de Ming. Un soldat țăran pe nume Li Zicheng s-a revoltat, împreună cu acoliții săi soldați, în vestul Shaanxiului, la începutul anilor 1630, după ce guvernul Ming nu a reușit să expedieze proviziile atât de necesare acolo. În 1634
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și transformat într-un corp de cuirasieri, cunoscându-se loialitatea feroce pe care Garda o păstra pentru Împărat.
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
cu mai multă greutate. Datorită pierderilor teritoriale, baza de impozitare a fost afectat, atrăgând urmări negative pentru funcționarea statului și armatei. Slăbirea statului a dus la ruperea lentă a legăturilor existente între centrul orașului și elite, ce nu mai arătau loialitate. S-au pus bazele unor noi relații dintre populația română și noii lideri, foștii conducători militari, episcopii sau căpeteniile germanice. În Imperiul Român de Răsărit, limba greacă era impusă treptat că limba vorbită de locuitori. Comerțul prosper a făcut că
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
sa superioritatea logistică, tactică și tehnică. Dar criza internă, lipsa de coeziune a politicii împăraților, succesul și pătrunderea în interior a goților și integrarea acestora în societate și atacurile hunilor au slăbit imperiul, pe partea de Apus. Împărații au pierdut loialitatea elitelor locale ce s-a orientat spre noii factori de putere. După dispariția imperiului hunilor, ultimii împărați români de Apus, lipsiți de instrumentele necesare controlării goților din imperiu, au încercat să-i includă în corpul politic român, prezența goților în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Napoleon se deterioraseră, Murat i se alătură din nou în timpul campaniei din Germania, fără a putea împiedica înfrângerea finală de la Leipzig (1813). În urma acestei bătălii, Murat părăsește din nou armata franceză, pentru a se întoarce în regatul său. Ezită între loialitatea pe care i-o datorează împăratului și datoria față de interesele propriului său regat. Abdicarea lui Napoleon din 1814 îl scutește, cel puțin pentru moment, de această dificilă alegere. Problema redevine însă de actualitate la revenirea lui Napoleon în Franța. Murat
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]