6,058 matches
-
lui Eminescu (1930), el studiază metodic izvoarele antice ale poemelor cosmogonice eminesciene sau ale poeziilor despre viață și suflet și subliniază inspirația directă - iar nu prin intermediar schopenhauerian - a poetului din gândirea indiană, precum și esența platonică a unor scrieri ca Luceafărul. Împreună cu G. Popa-Lisseanu și Iuliu Valaori, P. publică pentru uzul elevilor de liceu gramatici ale limbilor latină și greacă și lucrări referitoare la cultura și civilizația romană, alcătuiește o istorie antologică a literaturii latine pe bază de texte și îngrijește
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
Debutează cu versuri în 1969, la revista „Scântei” a Liceului nr. 32 din București și e inclus în antologia Copii poeți (1968). Colaborează la „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul” ș.a. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză În livada de cremene. Prima carte a foarte tânărului prozator P. asumă riscul unei duble confruntări: pe de o parte, cu tradiția, venerabilă și pe teren românesc, a memorialisticii
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
1985 se stabilește definitiv în Franța, unde va fi redactor, apoi șef al Departamentului românesc de la Radio France International. Debutează cu proză în „Echinox” (1969), iar prima carte, romanul Dihorul, îi apare în 1970. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. Este nepotul scriitorului Victor Papilian. În aparență, proza lui P. se încadrează perfect în peisajul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, când scriitorul și-a desfășurat în mare parte activitatea literară. Amestecul de conformism și subversiune, problematizarea etică
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
la „Scânteia” (1968-1973), lector la Casa de Film nr. 4 din București (1973-1980). Din 1980 se angajează ca publicist comentator la „Contemporanul”, apoi la „România literară”. Debutează cu poezii în „Tribuna (1956), colaborând ulterior și la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”ș.a. Prima lui carte este Arbori de rezonanță, apărută în 1963 și urmată de alte numeroase volume de versuri, printre care Vânătoare interzisă (1967), Pasărea vine la noapte (1968), Planete albastre (1970) ș.a. Ca poet, P. își
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
Români din Ardeal (1936). Deține funcția de director al Operei Române din Cluj (1933-1936) și al Teatrului Național din Cluj (1936-1940), conduce Cercul dramatic al Universității clujene mutate la Sibiu (1940-1945) și face parte din comitetul de redacție al revistei „Luceafărul” (1941-1945). Debutează în 1924 cu un text polemic, Istoria măgarului farsor și a cioarei invidioase, replică la acuzațiile de plagiat aduse lucrării sale Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică. Semnează cu pseudonimul Sylvius Rolando prima sa carte, culegerea de
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
de plagiat aduse lucrării sale Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică. Semnează cu pseudonimul Sylvius Rolando prima sa carte, culegerea de nuvele Generalul Frangulea (1925), și romanul Ne leagă pământul (1926; Premiul Academiei Române). Colaborează la „Abecedar”, „Familia”, „Gândirea”, „Lanuri”, „Luceafărul”, „Pagini literare”, „Ramuri”, „Renașterea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Tribuna”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. Romanul Ne leagă pământul recurge la modalitatea jurnalului ținut de unul dintre personaje, doctorul Sebastian Cornățeanu, pentru a reconstitui, dincolo de cazul de conștiință, imaginea în permanentă mișcare
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
de Shakespeare. Secretar literar al Teatrului „Constantin I. Nottara” în 1967, e angajat de Marin Preda ca redactor la Editura Cartea Românească, unde va lucra de la înființarea instituției (1970) până la pensionare (1976). După 1965 colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Argeș”, „Contemporanul” ș.a. Debutează editorial după vârsta de cincizeci de ani, în 1970, cu volumul de studii și eseuri Spiritul și litera, premiat de Uniunea Scriitorilor. Urmează, în serie strânsă, Bunul simț ca paradox
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
localitate (1949-1950). Debutează în 1925, la ziarul „Primăvara” din Sânnicolau Mare, apoi este redactor la „Tribuna română” din Arad. Membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal, P. colaborează la „Brașovul literar”, „Înnoirea” (unde e secretar de redacție), „Societatea de mâine”, „Luceafărul”, „Azi”, „Viața românească”, „Orizont”, „Tribuna”, „Foaia noastră”, „Gazeta literară”, „Cronica” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Camil Meteoru. Primul volum, Plaiuri (1943), e considerat de critica vremii o promisiune, pe care P. nu o confirmă în anii următori, când nu
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș”, „Tomis”, „Astra”, „Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de rouă (1939) și Fuga în azur (1940). Poeziile sunt predominant religioase, singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
silvan, dar substanța poetică e rarefiată („Iubito, ți-am adus exclamații/ de culoarea Curții de Argeș!”, „serbări anotimpice”, „ciocârlia cu fuselajul ei sonor”, „noaptea nu canotează”), fiind experimentate procedee care coboară versul în anodin. SCRIERI: Cuib și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi, de la infanterie. Poeme de pe front, Deva,1943; Răsărit de Luceafăr, Corabia, 1943; Freamăt de holde, București, 1944; Arhitectura ploilor, București, 1972; Acustica rănilor, București, 1980; Vitralii de voci, București, 1996
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
fuselajul ei sonor”, „noaptea nu canotează”), fiind experimentate procedee care coboară versul în anodin. SCRIERI: Cuib și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi, de la infanterie. Poeme de pe front, Deva,1943; Răsărit de Luceafăr, Corabia, 1943; Freamăt de holde, București, 1944; Arhitectura ploilor, București, 1972; Acustica rănilor, București, 1980; Vitralii de voci, București, 1996; Născut în Capricorn, București, 1997; Riposta rocilor, București, 1997; Strigătul statuilor, București, 1997; Viitoristica mea. Profiluri lirice, București, 1997; Viteze
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Costin, Petre Paulescu sau Poezia răzvrătirii, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 146; Predescu, Encicl., 642; Ovid Caledoniu, „Fuga în azur”, „Sfarmă-Piatră”, 1941, 156; C. Fântâneru, „Fuga în azur”, UVR, 1941, 23; Ion Potopin, „Noi, de la infanterie”, VAA, 1943, 770; Mihail Chirnoagă, „Răsărit de Luceafăr”, VAA, 1944, 1001; Corina Popescu, „Arhitectura ploilor”, RL, 1972, 7; Dan Culcer, Câte volume, câți poeți?,VR, 1972, 4; Scrisoare de la Petre Paulescu. 1980, ADLTR, P-23; Aureliu Goci, „Acustica rănilor”, RL, 1981, 36. N.Bc.
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
la Studioul Cinematografic București (1968-1970) și, în fine, ca redactor la „Flacăra” (1973-1990). Debutează la „Oltenia literară” în 1955, iar în volum în 1966, cu povestirile din Întunericul și profesoara de pian. I se acordă Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” (1964) și Premiul de reportaj al revistei „Flacăra” (1973). Este autor de filme documentare și artistice de televiziune, precum și de scenarii pentru filme artistice de lung metraj, dintre care cel mai cunoscut (aproape legendar pentru anii comunismului românesc) rămâne Reconstituirea
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
cu Handicap. Simultan ține cursuri de psihologie la universitățile „Spiru Haret” și Pro Humanitas. Debutează în revista Liceului „Matei Basarab” (1945), îndrumată de Perpessicius, iar editorial în 1969, cu Euphorion. Colaborează cu versuri la „Iașul literar”, „Ateneu”, „Argeș”, „Contemporanul”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”. Citindu-i în manuscris un grupaj de versuri trimis în 1949, Lucian Blaga aprecia caracterul lor „incoruptibil”, releva „câteva bucăți deplin realizate” și „indiciile certe ale unor deosebite posibilități”. Date fiind însă împrejurările istorice vitrege, poetul își publică
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
postumelor. Altfel, comentariile nu depășesc stadiul de simplă povestire a poemelor, fără investigații interpretative. Se reține sugestia „poeziei pure” eminesciene din Stelele-n cer..., Peste vârfuri ș.a., ca și ideea de a discuta „peisajul transcendent”, însă cu referire doar la Luceafărul și Mortua est! În anii ’40 P. se va ocupa de poezia lui Ion Pillat într-o serie de studii concise, reunite în cartea Poetul Ion Pillat (Contribuții critice), publicată în 1947. Metoda critică este tot impresionistă, dar fără resurse
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
spectacolele de muzică și poezie, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată „Baaad”; reînviind tradiția menestrelilor medievali, poetul își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. În 1974 devine redactor al revistei „Luceafărul”, poziție pe care o deține până în 1990. Din 2000 este director al Editurii Junimea din Iași. A debutat în 1959 în revista „Luceafărul”, colaborând și la „Convorbiri literare”, „Orizont”, „România literară” ș.a. Cel dintâi volum, Rod (1968; Marele Premiu al
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. În 1974 devine redactor al revistei „Luceafărul”, poziție pe care o deține până în 1990. Din 2000 este director al Editurii Junimea din Iași. A debutat în 1959 în revista „Luceafărul”, colaborând și la „Convorbiri literare”, „Orizont”, „România literară” ș.a. Cel dintâi volum, Rod (1968; Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie de la Iași), deschide un ciclu în care vor intra Rod III (1975) și Rod IV (1977). Poet senzual și
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Sânge nu se va ivi -// [...] Sala de gimnastică ne-așteaptă/ Trupul cere zi de zi/ Mai frumos să facem Trupul Morții/ Și ușor ca-n prima zi.” În Doina (1983; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române și Premiul special al revistei „Luceafărul”) cuprinzând poezia cea mai rafinată din punct de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
redactor la Secția culturală a Televiziunii Române și la Studioul de Film (1993-1997). Din iulie 1997 este redactor al revistei „Formula As”. Colaborează cu articole de critică și reportaje la revista „Probleme de cinematografie”, precum și la „Informația”, „Contemporanul”, „România liberă”, „Cinema”, „Luceafărul”, „Săptămâna”, „România literară”. Scrie scenarii pentru emisiuni radiofonice (Înșir-te mărgărite !) și musicaluri pentru copii (Mary Poppins, Frumoasa din pădurea adormită), publică, de asemenea, numeroase traduceri. Încă din volumul de debut, Poarta de sticlă (1982), autoarea conturează o lume feerică
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
Polo Segneri, Îndreptarea păcătosului, îngr. Iacob Radu, Oradea, [1930]. Repere bibliografice: Ioan Bianu, Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sadu, București, 1876; Iacob Radu, Manuscriptele bibliotecii Episcopiei Greco-Catolice Române din Oradea-Mare, București, 1923; Iacob Radu, Doi luceferi rătăcitori. Gheorghe Șincai și Samoil Micu Clain, București, 1924; Iorga, Ist. lit., III, 167-200; Z. Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior), RFR, 1935, 7; Mario Ruffini, La scuola latinista
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
sfârșitul vieții lucrează ca redactor la „România literară”. M. începe să scrie versuri - și să frecventeze cercurile tinerilor aspiranți la literatură - din studenție. A participat la cenaclul „Mihai Eminescu” condus de Marin Sorescu, precum și la cenaclul „Nicolae Labiș” al revistei „Luceafărul”, fiind cu consecvență prezent și la lucrările cenaclului condus de M. R. Paraschivescu. Debutează în 1966, cu poemul mâncau la o masă lungă și bogată, apărut în „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” coordonat de M. R. Paraschivescu. În aceeași
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
al epocii, bântuit de obsesia morții pretimpurii și împins de angoasă și exasperare către autodistrugere, cu sănătatea ruinată, poetul s-a stins la o vârstă încă tânără. Debutul editorial a avut loc în 1968, cu Versuri, distins cu Premiul revistei „Luceafărul”. În 1970 îi apare culegerea Fragmente din regiunea de odinioară (poeme în proză), în 1979 e publicat volumul antologic Va fi liniște va fi seară, cuprinzând numeroase poeme inedite, iar în 1983 iese de sub tipar Guillaume poetul și administratorul. A
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Fragmente din regiunea de odinioară (poeme în proză), în 1979 e publicat volumul antologic Va fi liniște va fi seară, cuprinzând numeroase poeme inedite, iar în 1983 iese de sub tipar Guillaume poetul și administratorul. A colaborat la „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară”. A tradus - de regulă în colaborare - mai multe cărți. Cantitativ deloc amplă, poezia lui M., de o originalitate ireductibilă, a produs o puternică impresie și i-a rezervat poetului un loc cu totul aparte în tabloul literaturii
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
teza Metoda istorică și estetică în cercetarea operelor literare, susținută la Universitatea din București, a obținut doctoratul în litere și filosofie. A practicat meseria de profesor și pe aceea de avocat. A colaborat la numeroase periodice, între care „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Rampa”, „Universul”, „Revista idealistă”, „Adevărul literar”, „Flacăra”, „Dimineața”, „Facla”, „Viața literară și artistică”. A mai semnat și O.M. sau Omin. M. este recunoscut ca unul dintre „maeștrii” falsului documentar introdus în câmpul cercetării literare. A plastografiat abundent, a
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]