4,021 matches
-
individ cinic și apatic, care - sugerează finalul cărții - va sfârși tot prin asasinat. Numai că, de această dată, refuzul societății și al socialității este mai clar contextualizat, Huhulea fiind un descendent al vechii aristocrații, care privește ordinea comunistă cu o luciditate egalată doar de disprețul irepresibil pentru ea. Deși ar fi putut deveni un roman politic major, Ex derapează destul de repede către o intrigă donjuanescă, prea puțin susținută de epica fragmentată a volumului. În altă carte, Paharul cu muște (1997), se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită creștină care nu a abdicat de la misiunea ei esențială: reconectarea cu luciditate, realism și profunzime la Predanie, ca unica măsură de dezvoltare firească a unei culturi rodnice. Dacă ne raportăm la elitele intelectuale românești din perioada postcomunistă, se poate remarca cu ușurință diferența specifică în raport cu elita interbelică creștină: creștinismului contemplativ, mistic, liturgic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
adevăr, un număr impresionant de studii arată că majoritatea bărbaților care își bat nevestele consumă și abuzează de alcool. Consumul exagerat de alcool (și alte droguri) conduce în general la agresivitate, atât prin efectul său dezinhibator, cât și prin pierderea lucidității, persoana în cauză nemailuând în calcul urmările, nu de puține ori fatale asupra vieții celorlalți și a lui însuși. Neîndoielnic că starea de ebrietate este cauza imediată și cea mai frecventă în actele de violență asupra soțiilor. Fără a neglija
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu neapărat în accepțiunea severă a psihanalizei, ei nu conștientizează corect și complet adevăratele resorturi ale gândurilor, trăirilor, comportamentelor și deciziilor lor. Această posibilitate există, dar ea nu trebuie supralicitată. Cercetările moderne de cogniție socială demonstrează gradul destul de ridicat de luciditate al omului obișnuit. Bineînțeles că aici contează și alte variabile, cum ar fi inteligența, școlaritatea, experiența de viață. Pe de altă parte, să nu uităm că indiferent de cât de „false” sau „adevărate” sunt credințele oamenilor, ele le ghidează acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
al canonului. Scriind despre Maiorescu și junimism, E. Lovinescu scrie despre urgența revizitării unui timp ce refuză deriva populistă. În acest mod, după un deceniu și jumătate, ciclul junimist marchează apariția unei sinteze intelectuale care aduce împreună moderația junimistă și luciditatea profetică a timbrului lovinescian. Centenarul maiorescian de la 1940 și anii care îi urmează probează, dincolo de orice dubiu, existența po tențialului de actualitate insurgentă pe care pledoaria junimistă îl deține. Departe de a fi un fapt cultural mu zeificat, examinabil cu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
antonescian, cât și opoziția intratabilă față de dogmatica stalinistă. Numitorul comun este dat de întoarcerea către Maiorescu: ultima generație post junimistă de dinainte de comunism (de la Șerban Cioculescu la Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu) este și cea care reabilitează, prin echilibru și luciditate, imperativul seninătății umaniste pe care junimismul îl impusese ca standard cultural. Ceea ce putea apărea ca „reacționarism“ devenea, în circumstanțele liberticidului de după 1940, o parte esențială din canonul rezistenței. Examinat din acest unghi de abordare al anului 1940 și al anilor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
să ofere celor ce rămân fideli demnității in telectuale și patriotismului luminos un punct de spri jin și un reper spre care pot reveni. Fără a fi pro fetică, educația junimistă este vizionară, instruind asu pra utilității spiritului critic și lucidității, atunci când fanatismul și exaltarea par să fie dominante. Evocarea sa este o celebrare a libertății și a moderației. * Odată identificată această vocație libertară a pedagogiei junimiste, interogarea corpului de texte doctrinare devine posibilă prin depășirea recursului la tipul de paradigmă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ca alternativă la modelul fondat pe centralitatea anului 1789: - respingerea raționalismului politic. Guvernarea nu se poate imagina ca un panaceu destinat să soluționeze, o dată pentru totdeauna, problemele complexe ale societății; - opoziția față de revoluție și preferința pentru gradualismul evolutiv; - apelul la luciditate în evaluarea riscurilor pe care inovația necontrolată le poate genera. De aici, invitația la prudență în abordarea schimbărilor sociale și instituționale; - elogiul libertății și al descentralizării locale. Centralizarea guvernării este un semn al avansului unui stat omnipotent, ce anulează, pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
față de fanatismul naționalist - critica antisemitismului, realizată de Carp ori Maiorescu, este întotdeauna legată de temele esențiale ale ima ginarului ideologic, de la formele fără fond până la evoluția organică. Moderația conduce, inevitabil, la redefinirea patriotismului, prin încărcarea acestuia de acea doză de luciditate ce previne derapajul etnicist. Delimitarea de Fracțiunea liberă și independentă și anatomia „bărnuțianismului“ fondator sunt cărămizile pe care se ridică un discurs profetic, în răspăr cu un curent antisemit ce își avea, chiar și în cadrul Junimii, voci ilustre, de la Mihai
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
poată activa instinctul civic.<ref id=”1”>Vezi Alexandru Duțu, „Conservatorism, modernizare și tradiție“, în Polis. Revistă de științe politice, 2/1998, pp. 7-23.</ref> Formele fără fond sunt, în consecință, efectul pervers al unei modernizări din care este eliminată luciditatea privirii istorice. Ceea ce elitele în căutarea unui panaceu nu pot întrevedea este temelia pe care se sprijină arhitectura admirată. De aici, utilitatea spiritului critic ca aliaj de luciditate și energie vizionară. Critica junimistă vizează, în cele din urmă, ieșirea de sub
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sunt, în consecință, efectul pervers al unei modernizări din care este eliminată luciditatea privirii istorice. Ceea ce elitele în căutarea unui panaceu nu pot întrevedea este temelia pe care se sprijină arhitectura admirată. De aici, utilitatea spiritului critic ca aliaj de luciditate și energie vizionară. Critica junimistă vizează, în cele din urmă, ieșirea de sub imperiul iluziilor și intrarea pe teritoriul realităților care se cer confruntate. Formele fără fond se nasc pe acest sol al mimetismului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
moderației militante. De vreme ce întoarcerea în trecut este imposibilă, iar raționalismul politic, cu a sa venerare a frazelor importate, este de asemenea pernicios, „reacțiunea“ ce poate trezi o întreagă societate din somnul utopic al iluziilor este reprezentată de terapia dublă a lucidității și a construcției pe durată lungă. Campania de la 1868 nu semnifică doar negarea unei direcții deja existente. Ea este, în egală măsură, un manifest dedicat schițării unui viitor posibil, din care să fie eliminată patologia entuziasmului utopizant. Și aceasta cu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
al cărei etos se confundă cu cel al libertății și capitalismului, arhitectura împrumutată de Principate în deceniul de după 1866 este, în termenii lui P.P. Carp, un castel clădit pe nisip, o potemkiniadă ce nu poate rezista examenului critic și lentilei lucidității. În jurul acestei absențe, discursul lui Maiorescu propune o radiografie a stării de fapt și un program de regenerare. Starea de fapt este rezumabilă fără dificultate: peisajul instituțional al României moderne relevă o impostură originară. În locul clasei de mijloc, clădită organic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ca un deținător al rațiunii ce luminează, înlăturând fanatismul și obscurantismul. Departe de a fi un simptom al paternalismului conservator, pledoaria lui Carp apără moderația și echilibrul în vremurile în care patimile mulțimii riscă să spargă orice zăgaz ridicat de luciditate. Viziunea sa nu este doar liberal conservatoare, ci și profetică. Eu admit instinctul la o națiune, admit ca ea să simtă că e un rău, precum fiecare om când e bolnav simte căl doare; dar nu admit ca bolnavul să
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de despărțire dintre elită și comunitatea pe care o guvernează, comunitate care este subiectul unui experiment social precipitat de încrederea oarbă în rațiune. Textele lui Rosetti oferă imaginea remarcabilă a întâlnirii dintre nostalgie, critica raționalismului politic și un simț al lucidității care relevă imposibilitatea întoarcerii în trecut. Sacrificarea tradiției și îmbrățișarea necritică a transplantului instituțional sunt imputabile unei aristocrații naționale care își trădează misiunea de a fi gardian al trecutului. Educația occidentală a tinerilor dă naștere, în termeni eminescieni, unei generații
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se încăpățânează să creadă în evoluție, nefiind ademeniți de vocea ispititoare a mesianismului. Reflecția Junimii este un port către care ne putem îndrepta oricând - farul ce veghează aici duce mai departe, spre largul oceanului tulburat al pasiunilor și resentimentelor, seninătatea lucidității și încrederea în spiritul critic, ca alternativă la fanatism.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Călin Cristea, „Nouă poeți”, F, 1985, 1; Radu G. Țeposu, După douăzeci de ani, VR, 1985, 7; Grigurcu, Existența, 486-491; Mincu, Eseu, 118-120; Eugen Simion, „Scrietorul” și poetul, RL, 1989, 27; Marian Papahagi, Despre cuvinte, TR, 1989, 32; Gheorghe Grigurcu, Luciditatea poetului, ST, 1989, 9; Manolescu, Lista, II, 411-412; Ioan Holban, În peștera literei, CRC, 1990, 6; Gheorghe Grigurcu, Dialectica golului, RL, 1996, 42; Munteanu, Jurnal, V, 190-192; Romul Munteanu, Bogdan Ghiu și poezia gramaticii, L, 1997, 12; Horia Gârbea, Bârfe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
la educatul-adolescent. Prin relația metacogniție-autoeducație se afirmă rațiunea de a găsi modul calitativ, eficient, de succes, de a obține un maximum de bine individual și social, la nivel de valori (fericire, sănătate, realizare profesională și familială, integrare, armonie, echilibru, frumusețe, luciditate ș.a.) prin "iscusința de a te șlefui; șlefuirea de sine" (V. Pavelcu), prin apelul la "educatorul din tine/din sine", pe măsură ce educatorul formal își diminuează progresiv rolurile inițiale (mai ales începând cu preadolescența). Literatura (anglo-saxonă) a problemei identifică multipli termeni
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
literatura română, LL, 1976, 521-523; Valeriu Cristea, Perspectiva cercetării, RL, 1978, 46; Dumitru Micu, Proza realistă în literatura română, „Scânteia”, 1978, 15 noiembrie; Maria Banuș, „Orașul”, RMB, 1979, 7 februarie; Daniel Dimitriu, „Orașul”, CL, 1979, 2; Sorin Titel, Tristețe și luciditate, RL, 1979, 5; Mircea Popa, Un studiu asupra prozei realiste, VR, 1979, 12; Cristian Moraru, Un jurnal de vacanță, RL, 1984, 35; George Popescu, Aliajul genurilor, R, 1984, 11; Firan, Profiluri, 403-406; Micu, Scurtă ist., III, 392-393, IV, 172; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
mai puțin pregătit să vezi și eventualele defecte sau imperfecțiuni ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te face să te iluzionezi asupra calităților partenerului. Trebuie oare ca acest sentiment să fie repudiat din această cauză și să adoptăm atitudinea «lucidității» reci și raționale? Nu trebuie să uităm Însă că iluzionarea este reciprocă, fiecare din Îndrăgostiți Îl vede pe celălalt mai bun, mai frumos, mai inteligent. În felul acesta, fiecare se vede În ochii celuilalt așa cum ar dori și el să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Munca pe care o Îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.” (W. Shakespeare) Dorințele sunt hrănite cu amânări. (Ceea ce se constată frecvent În iubire: „În dragoste e mai dulce speranța decât Împlinirea ei”.) Prea multă minte strică. (Prea multa luciditate dovedită În propria reflecție ne accentuează, În mod paradoxal, sentimentul limitelor noastre În cunoaștere sau În acțiune.) Una din ipostazele faptului de a avea, la un moment dat, „prea multă minte” este „profunzimea”, În care Emil Cioran vedea Însă o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi”. Când a avut minte, n-a găsit cuvinte. (Nepotrivirea este caracteristică, de exemplu, timidului, care o prezintă adesea și sub cealaltă fațetă: are disponibilitatea de a vorbi, dar nu și luciditatea sau cumpătul necesar pentru a realiza o vorbire chibzuită, cu judecată.) Cu un ochiu râde, și cu altul plânge. (Psihologii redau această situație prin sintagma „ambivalență afectivă”: persoana În cauză se bucură și se Întristează, În același timp, față de ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
despre ei Înșiși.” (E. și J. de Goncourt) Nu trebuie să-ți alegi ca soție decât femeia pe care ai alege-o ca prieten, dacă ar fi bărbat. (Adică acea femeie care este capabilă atât de afecțiune, cât și de luciditate și realism, pentru a nu face din iubirea ei o preocupare exclusivistă.) Femeia Înțeleaptă se mărită mai degrabă cu cel care o iubește decât cu cel pe care Îl iubește. Pentru că este mai plăcut orgoliul de a te ști iubit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau de faptă cărora făptuitorul nu le acordă, pe moment, nici o importanță. Μ Niciodată un gest sau act uman nu trebuie interpretat desprins de ansamblul personalității celui care-l realizează, deoarece și nebunul poate avea, de exemplu, momentele sale de luciditate extremă, așa cum și omul de geniu poate avea perioadele lui de cădere sau chiar de ridicol. Trebuie cunoscută orientarea de ansamblu și relativ constantă a personalității (adică sensul bun sau rău, creativ sau distructiv pe care cel În cauză vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]