3,986 matches
-
tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 448) „Suind în focul luptei, călit în focul vieții, S-au adunat victorii pe vârsta de cetate, De șase ori deceniul pe frunte-i s-a rotit, Conducător de vise și de luciditate, Spre viitor poporul îndeamnă aripi noi Și-nalții fii ai țări cu timpul se vor bate Având în fruntea luptei pe cel mai vrajnic-fiu, Conducător de vise și de luciditate.“ („Suind în focul luptei“, Contemporanul, 27 ianuarie 1978) URSU Ion
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
frunte-i s-a rotit, Conducător de vise și de luciditate, Spre viitor poporul îndeamnă aripi noi Și-nalții fii ai țări cu timpul se vor bate Având în fruntea luptei pe cel mai vrajnic-fiu, Conducător de vise și de luciditate.“ („Suind în focul luptei“, Contemporanul, 27 ianuarie 1978) URSU Ion, prof. „Prin activitatea sa prodigioasă, multilaterală, pe tărâmul creației științifice, cât și al îndrumării și conducerii muncii de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică din țara noastră, tovarășa academician doctor inginer
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prezidat de tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu este un program pus sub semnul aceluiași raport: «Oamenii de știință și pacea». Componentele se condiționează reciproc aidoma unor sisteme angajate într-un proces de ineluctabile argumente puse în serviciul rațiunii, al lucidității și al răspunderii pentru destinul umanității.“ („Amfiteatrele vieții“, Scînteia, 16 octombrie 1983) „Orizonturile culturii sunt, în mod firesc și organic, orizonturi ale cunoașterii și dacă e să fixăm un termen definitoriu pentru deceniile luminate de gândirea secretarului general al partidului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
propriei conștiințe-nu așa, de formă), de-abia atunci devine puțin mai deștept! Până atunci nu! Este un prag psihologic pe care fiecare om ar trebui să-l treacă, un punct al unei evaluări corecte a propriei persoane, un moment de luciditate în privința propriei valori umane. Când ai devenit conștient de propriile tale greșeli făcute, atunci îți mai schimbi și modul de a gândi, devii mai tolerant și cu greșelile altora. Nu mai ai tendința de a sări să-l judeci pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și, venind din alt spațiu, De ce fierbe copilul în mămăligă a Aglajei Veteranyi. Mult mai puțin artist decît oricare dintre aceștia, Cezar Paul- Bădescu îi bate însă pe toți de departe prin uriașa, sfidătoarea și autodistructiva sa since ritate, prin luciditatea cu care vede-n sine un jerk absolut, demn de milă și de silă, prin autoironia împinsă dincolo de limita de unde oricine ar zice : „Gata ! Pînă aici !“. Dacă Tinuț al lui Verdeș reușește performanța să descrie în timp real o săptămînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese n-am căzut adesea în durata ei. Privind îndărăt la toate lucrurile aceste îndepărtate, cu luciditatea vârstei și în perspectiva distanței (așa cum, plutind pe marea albastră, poetul urmărește, cu inima strânsă, trista Cyteră pustie), mă-ntreb uneori: prin ce minune sau grație căror cauze misterioase, am reușit să străbat indemn toate încercările prin care am trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un strigăt eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se văd alungite ca siluetele din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai pun cîtva timp alte Întrebări. Acum pot spune că luciditatea lui Narcis este o luciditate amară, o flacără care luminează pentru a ucide. La Început, i-a făcut fără Îndoială plăcere, celui oprit deasupra fîntînii, să constate cît este de frumos. Apoi a descoperit cît este de singur. Imprudent, a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai pun cîtva timp alte Întrebări. Acum pot spune că luciditatea lui Narcis este o luciditate amară, o flacără care luminează pentru a ucide. La Început, i-a făcut fără Îndoială plăcere, celui oprit deasupra fîntînii, să constate cît este de frumos. Apoi a descoperit cît este de singur. Imprudent, a crezut că nimic nu-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-unui singur. Pe măsură ce Narcis se privește mai mult, ochii săi sînt tot mai obosiți și mai triști. Sinuciderea nu mai e decît un salt tragic dincolo de cercul vicios În care a intrat. Într-un fel, se va răzbuna Împotriva lucidității sale scormonitoare care i-a dezvăluit singurătatea fără să sădească În ea altceva. Pe nesimțite, În ființa lui Narcis s-a produs și un alt echivoc. Este În același timp sfinx și Oedip, un sfinx pe care nu-l mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
poate face fericit; ca simpla privire asupra unui cer pictat de Fra Angelico sau a zăpezilor lui Bruegel, deși Între cei doi mari pictori nu există altă legătură decît inima mea. De mîine mă voi privi din nou cu toată luciditatea de care sînt În stare, dar azi n-aud Întrebările pe care de obicei mi le pun singur. CÎntecul sirenelor plutește acum triumfător deasupra mării. Valurile s-au toropit, corăbiile au aruncat, toate, ancora și Ulise sîngerează sub frînghia ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca Oedip În fața sfinxului; În amieze tulburi, amestec de luciditate și vis, ca aceasta, cînd lumina și norii tind Împreună spre o ploaie posibilă... Obrazul care caută e baroc. Clasicismul repetă. Perfecțiunea clasică Închide cercul și renunța la tot ce se află În afara lui; ea nu numai că acceptă limitele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva morții a vrut uneori să nu mai existe deloc. De aici o pornire nimicitoare, de a se distruge pe sine și luciditatea care i-a descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-a aflat moartea. De aici deznădejdea cu care Își acuza rațiunea. De aici surîsul sfincșilor ce stau incoruptibili pe nisip. Și tot de aici pornirea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lecuit, bănuiesc. Labirinturile mele sînt acum pline de soare, iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că aceste buze umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să Încerc toată compătimirea necesară pentru Endimion. Endimion urăște luciditatea. O urăște pentru că-l smulge din vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din nemurire. Să mă tem oare mai mult de dragoste decît de moarte?... Pentru că nu există, poate, decît acest fir de nisip care cade acum din clepsidră. Iar următorul nici nu știu dacă va mai cădea...) Endimion se teme de luciditate ca Ulise de largul mării. Pipăie marginile somnului și se cufundă În vis. Pentru el firul Ariadnei care-l scoate din labirint este un drum dureros. Reintră atunci În curgerea timpului din care a vrut să se sustragă deși a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
destin există dragoste... Piramida sa este Somnul. Endimion se Îngroapă de viu În ea. Părul Îi albește dormind, În vreme ce el se visează tînăr. În grota aceasta vom afla doar că timpul nu se lasă trișat... Aș vrea o beție a lucidității atît de copleșitoare, Încît să accept calm ideea că Într-o zi nu voi mai strivi În pumni aceste boabe roșii de măceș, pentru ca bucuria să-mi rămînă Întreagă și să-i pot restitui vieții tot ce mi-a dat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost un Don Quijote avant la lettre; dar un Don Quijote care nu rămîne Înlăuntrul iluziei sale și, trezindu-se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sunt rodul unui imens efort de documentare și analiză științifică a proceselor și fenomenelor perene, pozitive ale societății românești din trecut și de azi, o pledoarie demnă de tot elogiul, pentru continuitatea, perpetuarea și conservarea valorilor naționale, pentru desprinderea cu luciditate a învățămintelor naționale, ca o condiție imperioasă a dăinuirii poporului român. A publicat peste 90 de articole, studii și comunicate. După o grea și nemeritată suferință, prof. univ. dr. Vasile Ciocârlan a trecut în neființă la 21 octombrie 2010 și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să vorbească despre Revoluție în spațiul strâmt al unui studio de televiziune local (filmul a fost turnat la Vaslui). Iar modalitatea este total diferită : acolo unde Mitulescu se întoarce cu sensibilitate și un dram de emoție, Porumboiu răscolește cu o luciditate cu atât mai eficace cu cât tonul filmului său este de comedie. O comedie dărâmătoare, enormă, invers proporțională cu îngustimea punctului de vedere... Spre deosebire de filmul lui Mitulescu, al cărui dramatism se declanșează abia spre final, cel al lui Porumboiu crește
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Iar morțile la fel. Alex. Leo Șerban : Te înțeleg. Există acest tabu ori de câte ori vine vorba despre suflet, viață și moarte... Dar cred în același timp că, oricâtă sensibilitate am pune pe aceste concepte, e mai revelator să le privești cu luciditate. Deci da, să le detabuizezi. Dar toate aceste discuții sunt paralele cu filmul lui Mungiu. Alexandru Budac : Exact, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile nu se ocupă de asemenea probleme. Când vizionezi filmul, nu izbutești să te gândești decât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
impresia că suntem tot în Gulag-ul României anilor '50-'90. Mărturia unui lucid... În cenușiul anilor anterevoluționari, când ziarele și cele două ore de televiziune glorificau performanțele iluzorii ale socialismului "multilateral dezvoltat", puțini scriitori și-au păstrat cu adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o va spune în scrisorile de mai târziu - „cu spinii lor înfipți în inimă“. Monica Lovinescu credea că pleacă pentru doi-trei ani. Eca te rina Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărțirea va fi pentru totdeauna. Se impun, aici, câteva considerații asupra lucidității. Ea nu înseamnă raționalism în sens restrâns, ci, după cum suge rează și etimologia termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin tre ca davre, a fost readusă în celulă și abia apoi a murit - „Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte“. Precum personajele din tragedia antică, și-a presimțit permanent destinul, cu un fel de luciditate mai pre sus de logică. Am anticipat, însă, evenimentele. În 1947- 1948, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu era încă profesoară și membră a Partidului Social Democrat al lui Constantin Titel Petrescu; fusese transferată de la liceul „Regina Maria“ la o școală mun citorească unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuprinde fotografii inedite și fotocopii ale documentelor, în ordinea în care se face trimitere la ele în notele de subsol. Editoarea mulțumește: Doamnei Ioana Pârvulescu și legatarilor testamentari ai Monicăi Lovinescu, domnii Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei, pentru încrederea acordată. Luciditatea domnului Mihnea Berindei cu privire la necesitatea și stringența recuperării arhivei Lovinescu-Ierunca a fost determinantă. Prezenta ediție nu ar fi fost posibilă fără hotărârea inspirată a domnului Gabriel Liiceanu. Drumul spre public al documentelor recuperate, printre care și scrisorile de față, a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl reprezintă surprinderea produsă asupra clasei politice și a opiniei publice. Diplomatul român Alexandru Cretzianu nota: este de ajuns să spun că regele, primul-ministru și șefi militari păreau să-și fi pierdut dintr-o dată cele mai scumpe iluzii și, totodată, luciditatea rațiunii. Pur și simplu nu puteau găsi forța necesară pentru a înfrunta calamitatea. Anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herței, de către Uniunea Sovietică a avut însemnate consecințe asupra situației interne și internaționale a României. Pe plan extern, România
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]