10,420 matches
-
de pește. Uită-te la piciorușe. Nu vezi coada care ți-a crescut? Cum să-ți fa copilul dorit? - Prostule! Profită de vraja care m-a cuprins dar deflorează-mă totuși cu milă. - Crezi că n-aș vrea? Uite, te mângâi pe coapse și dau de solzi. Doar sânii tăi îmi sunt accesibili, nu mă ating de ei ca să nu te excit. - Parcă mă doreai cândva. Ce-ți veni așa deodată? Ce nu-ți place la mine. - Că nu mai ești
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
milă de el, încerc din nou, ești cal bătrân, pardon matur, știi cum merg treburile în literatură, cum vă mâncați pe Dâmbovița, așa-i peste tot și nu te mai pune cu iepele, ști că nu poți... Am răbdare, îl mângâi pe coamă și povestesc: „Stăteam cu Ioranna la o terasă pe frumosul pietonal din Fussen, știi care, ai fost pe el, și vis-a-vis era o librărie care ne atrăgea privirile. Când am terminat, ne ridicăm și intrăm în librărie. Frumoasă
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
Mihăescu”, unde veneau mulți tineri talentați, care-l iubeau pe Eminescu, pe Blaga citindu-i și dorind să semene cu ei și, împreună cu Teodor Barbu îi îndrumam, dar acum, adunate în volum, citite în liniște, în această frumoasă toamnă, ce mângâie podgoria drăgășăneană, efectul este altul; sublim, revelator, pentru iubitorul de frumos, de poezie. Prima reveleție apărută în „forul meu interior”, cum ar zice Marin Preda, este aceea, pe care o mărturisesc cu sinceritate, că poezia lui Teodor Barbu poate sta
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
IN MEMORIAM (soției care a plecat într-o lume mai bună la 30 04 2015) Numai Dumnezeu hotărăște... Un înger astăzi a plecat acasă lăsând în urmă jale și durere ... De acuma cui crezi că-i mai pasă să ne mângâie și să ne răsfețe ?! Privirile mai caută doar urme cu întâmplările din viața-i toată. Ce amintiri voiesc ca să mai scurme, să tulbure trăirea fără pată? Durerea-nvăluie,iar pieptul geme în chinul și oftatul neîncetat. De ce a trebuit ca EL
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
îngerul din ramă Rămâne lutul pus în lut cu strajă. O amintire acum pe calea vieții, rupând iubiri de tot ce a fost o vrajă. De tot ce a fost Luceafăr dimineții O Doamne,tu le rânduiești pe toate, ne mângâi în durere cu uitare lăsând speranța că odată,poate, ne-om reîntâlni și avea-vom alinare... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: In Memoriam / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
ieșim de aici, zise Moș Nicolae, desfăcându-și legăturile din jurul încheieturilor. Am pierdut deja o grămadă de timp! Poate ar fi mai bine să-i dăm clopoțelul tău! - Nici pomeneală! - Moșule, îndrăzni Ionuț, ce face clopoțelul tău? Moș Crăciun îl mângâie pe creștet. - Ai să vezi chiar acum. Cocuța, ia dă-mi clopoțelul de argint! De îndată ce moșul clătină clopoțelul, începu să ningă, apa de pe pereții și tavanul sălii îngheță, formând țurțuri ascuțiți și de prin galerii se adună o mică armată
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!" Până duminică, 29 noiembrie a spovedit călugări și credincioși Era senin la față, vorbea calm și frumos celor care îl întrebau și nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi și a rămas nemișcat, cu ochii întredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, ca într-
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
deget valul Neintuind cum că refluxul îndepărtează iute malul Și-o să rămână prizonieră în apa rece, zbuciumată, Printre rechini și cașaloți și doar de stele ajutată. Și a plutit, așa,-n derivă, vreo câțiva ani, cu bun, cu rău Când mângâiată de vreo rază, când scufundându-se în hău Pân’ ce-ntr-o zi-și sfârși înotul prin zarea ce-o ținea captivă Și care nu îi oferea nici vise, nici vreo perspectivă. A pus piciorul pe nisip, pe țărmul ce
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
În juru-mi numai prizonieri fugiți, Se fură focul, se supune fierul, Pe drum, sunt cei ce nu mă iartă, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Cine se-apleacă primul după piatră? E-o arcă aici, afară suflă gerul, Îți mângâi tâmpla și din brațe mă arunc, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Lumina-n sinea mea atât de-adânc Îmbină cel definitiv cu efemerul, Mă pregătesc să zbor odată peste toate Fără de sens, pe lânga luna care parcă latră
PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369992_a_371321]
-
fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște pentru a-mi găsi sălașul într-un limb al disperării din miezul nimicului cel mare prizonier în
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
să cuget, La viața ce-ncepuse și tocmai se termină... Mă întrebam, plângând cu lacrimi grele, Cu ce păcat venise-n astă lume De-l părăsise cea ce-i dete zile, Și azi murea, fără să aibă nume... L-am mângâiat, șoptindu-i vorbe tandre, Și gura-i mică-ntreacăt mi-a zâmbit, Atunci am încetat pe loc a plânge, Iar lacrimile-mi toate s-au topit. Părea că începură-a-i crește aripi, Înger timid, venit să mă mângâie, Lua cu
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
L-am mângâiat, șoptindu-i vorbe tandre, Și gura-i mică-ntreacăt mi-a zâmbit, Atunci am încetat pe loc a plânge, Iar lacrimile-mi toate s-au topit. Părea că începură-a-i crește aripi, Înger timid, venit să mă mângâie, Lua cu dânsul trista-mi suferință, Lăsând doar rugăciunea să mă-mbie. În trupu-i fin mai pâlpâia fugară, Fărâma lui de viață chinuită. De mână-am sta așa...până spre seară, Când viața i s-a scurs din corp, grăbită
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
scriitori moldoveni cunoaștem?- la fel, numai eu am ridicat mâna. I-am numit pe Ion Creangă, Mihai Eminescu și Taras Șevcenco. Toți tăceau, că nu știau nici cât mine, iar învățătoarea a zâmbit, s-a apropiat de mine, m-a mângâiat pe «perciuca»* de pe cap și m-a întrebat ce știu despre Taras Șevcenco? I-am răspun într-o suflare, că am citit o carte cu poezii de ale lui și că este scriitor și scrie poezii cam de felul acesta
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
le scriu poate-o scrisoare sau pe o filă la-ntâmplare, că uneori, izvorul ce curgea prin mine era o lacrimă ce izvora din tine. Să știe cei ce admirau în mine, viața că uneori eram doar lacrima ce-ți mângâia obrazul dimineața, și-apoi se strecura ușor pe buza ta ce o sorbea cu dor. Sau, poate am să scriu numai o poezie ce va rămâne veșnic... tânără și vie, în care noi vom fi nemuritori sădind etern în suflet
NEMURITORI de ANA SOARE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370072_a_371401]
-
mute de granit. Doamne, Lasă-mi rațiunea liberă, lanțurile-i rupe, Nu lăsa noaptea hâdă-a inconștienței să triumfe. Oprește faptele dezlănțuite ce se succed contorsionate, Tapetând sipetul inimii, cu buruieni crescute din păcate. Doamne, Lasă-mi liniștea să mă mângâie pe frunte, Ajută-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
pentru tine. Prietenie este sigur, înțelegere și mai sigur. Parcă e mai comod să o numesc iubire decât oricum altfel. Mă întreb și acum, după patru ani de când ne ascultăm cuvintele cum se aștern în file, pe tine cine te mângâie pe frunte când te încrunți sau îți zvâcnesc tâmplele în plin studiu. De la tine știu că poezia, pictura, matematica îți cântă și când ești adormit odată cu marea, odată cu pescărușii și când te trezești, buzele tale murmură acel cântec aparte, anume
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
conceput pentru turnul sensibilităților tale. Codul îl păstrezi în toate cuvintele pe care le așterni și-l lași să răsfire sau să strângă conștiincios totul ca pe un evantai mâna cu fiecare nervură a sa. Totuși, pe tine cine te mângâie pe mâinile mari, calde, asprite de muncile prin grădinile mănăstirii sau ale sufletului? Aici povestea s-a sfârșit. Au rămas trăirile pescărușului. Stă pe o stâncă și desfășoară la nesfârșit sărutul în cruce dintre țărm și mare. Piatra unghiulară s-
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să ne-aduci purificare Moș Crăciun cu plete sure Cu fulgi albi, cu stele pure, Să mângâi a noastră stare... Moș Crăciun cu plete dalbe Prins în vântul de schimbare, Dăne-un sfat spre alinare La a sărăciei salbe... Prinse-n vântul de schimbare Schimbă tu legile strâmbe Și-adu-n sacul tău, nu drâmbe, Ci belșug și-ndestulare... Schimbă
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370115_a_371444]
-
descrie cu simplitate, într-o manieră proprie, îmbrăcată în haina imaculată a adevărului, presărată cu învățămintele sănătoase ale țăranului român, ușor ironice, hazli, sarcastice și foarte adevărate. Fiecare cuvânt din cartea Titinei Nica Țene are o țintă sigură care ori mângâie sau doare, răscolește, îți stârnește amintiri, te bucură sau te cutremură...și toate la un loc ne dau o stare de bine, ne învăluie în haina strălucitoare a bucurie de a trăi: „Sunt fericită că pot să merg, pot să
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului SĂ NU CALCI PE INIMA MEA Să nu calci pe inima mea, că s-ar frânge și ar plânge. Fă-te un bob de dragoste, s-o iubești, să n-o rănești. S-o mângâi cu liniștea ta și s-adoarmă, fără larmă. Să nu calci pe inima mea, că s-ar frânge și ar plânge. Strânge-o mult la pieptul tău! Și-n inima ta să bată și-a mea. Să nu calci pe
SĂ NU CALCI PE INIMA MEA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370328_a_371657]
-
PE PISC" "ÎȚI MULȚUMESC" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ajuns pe pisc Ajuns pe pisc nu pot să mai cobor și-a început de șes să-mi fie dor, să mângâi flori și să alerg pe plaiuri de-al căror farmec iarăși să mă-ncânt, să mă întrec cu păsările-n cânt cu glasurile prefăcute-n naiuri. Ajuns pe pisc m-am bucurat puțin privind vrăjit al cerului senin și zările
AJUNS PE PISC ÎŢI MULŢUMESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370334_a_371663]
-
A privit lung la Pietá Am vrut să-l strig să-l ating să-l întreb ce mai face dar mi-a făcut semn să tac Apoi mi-a cuprins fața în palme A început s-o cerceteze s-o mângâie s-o modeleze precum un boț de humă Apoi s-a oprit brusc și a făcut un pas în spate M-a privit lung atent și mi-a spus: „- Tu ești gata șlefuit!” Referință Bibliografică: Maestrul Ion Irimescu / Gabriel Todică
MAESTRUL ION IRIMESCU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370349_a_371678]
-
salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă. Nu se aflau pentru prima oară în fața unei scene de acest fel, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
de apă și s-a apropiat de fratele ei. A examinat aparatele. Totul era ca la carte, semn că fratele ei este pe mâini bune, iar starea lui generală este staționară. Și-a lăsat palma pe fruntea lui, l-a mângâiat ușor și i-a aranjat frizura, timp în care din ochii fetei izvora șuvoi nestăpânit de lacrimi, ce se rostogoleau în tăcere, udându-i fața. S-a aplecat și i-a sărutat obrajii pe care i-a simțit mai calzi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
-n florile toate din glastră Și-n ochii seninului imaculat. Ziua aduce cu ea sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă iubirea Pe ramuri din
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]