4,645 matches
-
această grandoare" scria Flaubert. Yourcenar și-a însușit posibilitățile creative ale acestui pasaj din Flaubert pentru propriul ei univers ficțional. Ce înseamnă pentru omenire să fie abandonată de zei, să nu aibă nici un cămin spiritual în care să-și găsească mângâierea? Zeii anticilor funcționaseră la fel de eficient ca Hristos și martirii lui de mai târziu. Dar în timpul acestui moment din secolul al II-lea umanitatea a trebuit să se îngrijească de ea însăși, să se bazese pe propriile ei resurse nereligioase. Această
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
servitoarea ei, goi ca și când ar fi în rai75. Zenon este uluit. Își imaginase că practica perfidă se stinsese în copilărie, dar în mod evident nu era așa. Noua teamă și tremuratul îl copleșesc. Este prea legat carnal de Cyprien pentru mângâiere: iarăși vechiul lui viciu sodomist. Autoritățile oricum vor descoperi iubirea lor ilicită. El știe că fuga este cea mai prudentă cale de urmat, dar decide să rămână în Bruges, conștient că indiferent unde ar fugi va fi prins. Aceasta este
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la decalajul între stilul Margueritei Yourcenar și proza tradițională, ele recunoscând calitatea sa de excepție: motivația calofiliei este una care vine de mai departe, din zona de dincolo de forme, anume spune interpretul din conduita resemnată, pentru care nu există altă mângâiere decât scrisul 24. În ansamblul lecturilor cum putem vedea , nu cântărește atât aspectul structural izolat, ci legătura lui cu substanța comunicată o relație pe de o parte stăpânită și sigură, de cealaltă parte, nervoasă și amenințată de confuzie. Căutarea estetică
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Ce mai poate face, doctore, un om bolnav, c are a depășit cei optzeci de ani? Mai plec de acasă, împins de durere și de singurătatea asta apăsătoare. Am rămas singur , si ngur și nu-mi pot găsi astâmpărul, nici mângâierea și nici cons olarea.” Era confesiunea omului care mângâiase cu privirea, ani de-a rândul, sute și sute de Feți frumoși și Ilen e Consânzene din amfiteatrele unde predase studenților, zecil or d e doctoranzi pe care îi tutelase și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
districtul Covurluiului, însă a fost nenorocită.ʺ După ce a fost părăsită de bărbat, Ermiona Moruzi s-a dedicat fiului său pe care l-a dus la Bruxelles pentru a și completa studiile, a mur it iar ea a rămas fără mângâiere. La Bruxelles, între exilații francezi republicani se afla și Edgar Quinet, renumitul scriitor cu care Ermiona a făcut cunoștință, după care s-au căsătorit. Însuflețit de sentimente și patria română Edgar Quinet a scris multe opere referitoare la români, de unde
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din România (SMSPR); președinte al Societății Române de Gerontologie și Geriatrie; președinte al filialei Iași a SMSPR; colaborator la numeroase ziare și reviste, la Radio și TV. Pacea care a venit după război, n-a fost să fie decât o mângâiere importantă, dar numai o mângâiere. Semnul Divinității, cum ne face să credem autorul cărții. Citesc, într-o carte exemplară intitulată: Nasc și la Tecuci oameni, publicată recent de Vasile Ghica, mic dicționar enciclo pedi c, date despre Alexandru Mânăstireanu: născut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Societății Române de Gerontologie și Geriatrie; președinte al filialei Iași a SMSPR; colaborator la numeroase ziare și reviste, la Radio și TV. Pacea care a venit după război, n-a fost să fie decât o mângâiere importantă, dar numai o mângâiere. Semnul Divinității, cum ne face să credem autorul cărții. Citesc, într-o carte exemplară intitulată: Nasc și la Tecuci oameni, publicată recent de Vasile Ghica, mic dicționar enciclo pedi c, date despre Alexandru Mânăstireanu: născut la 12.03.1916, în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vîrfu-acestei stînci de cretă. Uită-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia N-o vezi și n-o auzi. Privește-n sus! GLOUCESTER: Vai, eu n-am ochi! Nenorocirea Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cum și "cenotaful iubirii defuncte", un loc gol destinat scrisorilor ce n-au mai venit. Tulburat până la lacrimi 55 de aceste dovezi confecționate, Bizu nu uită totuși episodul despărțirii din gang și îi reamintește prefăcutei femei refuzurile de altădată, refuzul mângâierilor, dar, mai ales, al sărutului. Drept răspuns, Diana izbucnește în lacrimi și, când bietul agronom pare suficient de înduioșat, îi oferă și explicația de care rațiunea sa avea atâta nevoie. Răstălmăcind faptele în propriul avantaj, femeia dă vina pe nehotărârea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în următoarea mărturisire: "De când țin o carte în mână, personalitatea lui Eminescu m-a covârșit, și am purtat-o în mine din anii tinereții până în anii bătrâneții, ca o licoare prețioasă amestecată în sângele ființei mele morale, îndemn, flacără sfântă, mângâiere și paladiu (s.a.) împotriva imensului dezgust al vieții și al spiritului de procopseală măruntă"104. Care va să zică, pentru amfitrionul de la Sburătorul Eminescu reprezintă, mai presus de orice altceva, un model moral. Abia după aceea, cumva ca o consecință firească, poezia sa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
distrus vraja, obligându-l să caute "idealul" în altă parte și să se amorezeze de Mite. Acum, după moartea lui Micle, poetul ezită să o ceară pe Veronica în căsătorie, dar vrea totuși să o revadă și să-i aducă mângâiere în nenorocire. Ajuns iarăși la Iași, Eminescu trage la Creangă, vechiul prieten, de care se desparte la un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese un chef de pomină, ca pe vremuri), iar pașii îl duc agale, în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
una dintre funcțiile tradiționale ale Bisericii. S-ar putea să spun ceva destul de dureros pentru Biserica Ortodoxă: vocația comunitară originară a Bisericii se redescoperă, se reinventează de către românii expatriați, care găsesc în jurul bisericii comunitatea "naturală" în care pot căuta sprijin, mângâiere, ajutor. V. N. : Foarte corect. S. A.: Astfel, exilul și exodul întemeiază ceea ce ar fi trebuit să existe dintotdeauna în țară. Se va învăța lecția și în România? V. N.: Asta în America se vede de două sute de ani. Adică irlandezii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
un deplin acord, reprezintă expresia comuniunii cu Dumnezeu. Unitatea creștinilor prin cântare este participarea la corul sfinților, profeților, mucenicilor, împreună cu care participăm la o singură laudă adusă lui Dumnezeu. Psalmii, cântați în comun cu toată luarea aminte, aduc tuturor credincioșilor mângâiere și tărie sufletească, fiind ca un medicament potrivit pentru orice suferință, pentru toți oamenii. „Ce nu vei găsi în psalmi care să nu fie de folos, spre întărire, spre mângâierea neamului omenesc, de orice stare socială, sex sau vârstă?. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cântați în comun cu toată luarea aminte, aduc tuturor credincioșilor mângâiere și tărie sufletească, fiind ca un medicament potrivit pentru orice suferință, pentru toți oamenii. „Ce nu vei găsi în psalmi care să nu fie de folos, spre întărire, spre mângâierea neamului omenesc, de orice stare socială, sex sau vârstă?. În ei, pruncul își află hrana, copilul ce să laude, adolescentul și tânărul, dreptar pentru viață, bătrânul află modelul de rugăciune. Femeia învață buna cuvință. Orfanii își găsesc pe tatăl, văduvele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
omenească niște împrejurări comune prin care sujetul său să se poată apleca la tot omul, în tot locul și în tot veacul, a face ca fiecare om bun să găsească câteva pasaje care să i se potrivească și să afle mângâierea și fiecare înrăutățit ca de săgeata trăsnetului să fie izbit la tot rândul unde i se înfățișează închipuirea, asta va să zică a cunoaște natura, asta va să zică că într-o scriere sau icoană domnește adevărul și că autorul sau zugravul a izbutit
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Să facem, tot așa și acum spune: Să-i facem lui ajutor asemenea lui. Amândouă cuvintele au multă greutate; și cuvântul ajutor, și cuvântul asemenea lui. Nu vreau ca omul să fie singur, spune Dumnezeu, ci vreau să aibă oarecare mângâiere din această împreună viețuire; și nu vreau numai atâta, ci trebuie să-i dau și ajutor asemenea lui, vorbind de femeie. De aceea a spus: Să-i facem lui ajutor și a adăugat: asemenea lui, ca nu cumva când vezi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pricepe poate să aibă întrucâtva iertare, pentru că cercetând s-a liniștit. Dar cel ce, nepricepând, își născocește cele necuvenite și grăiește cele nevrednice de Dumnezeu rămâne cu osânda îndrăznelii neiertată. Căci cel dintâi poate avea din aceste taine neînțelese o mângâiere din Scripturi, ca să primească cum se cuvine cele scrise. Dar să înțeleagă ca o pildă cuvântul nostru; anume că, precum cuvântul propriu al nostru este din noi și nu un lucru din afară de noi, așa și Cuvântul propriu lui Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu le-am dat 72 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: O judecată care n-ar fi deplin dreaptă n-ar fi chiar atât de înfricoșătoare, pentru că s-ar mai putea aștepta o revizuire a hotărârilor ei, pentru că cel condamnat ar mai avea mângâierea că nu e chiar așa de rău precum a fost socotit. (n. s. 26, p. 20) 80 atenție, ci am făcut fără putere sfaturile Tale. De aceea pe drept a venit asupra noastră pieirea și nimicirea și amăgirea și necazul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aici că în Treime este una și aceeași vrednicie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXIX, p. 305) ,, Că dacă Duhul este mai prejos decât Tatăl și de o altă ființă, apoi atunci mângâierea cu nimic nu a folosit și nici cuvintele același Duh (1 Cor. 12, 11) nu-și aveau rost aici. Cel ce primește dar de la împăratul, de aici are o mare mângâiere, că adică darul i s-a dat chiar de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
decât Tatăl și de o altă ființă, apoi atunci mângâierea cu nimic nu a folosit și nici cuvintele același Duh (1 Cor. 12, 11) nu-și aveau rost aici. Cel ce primește dar de la împăratul, de aici are o mare mângâiere, că adică darul i s-a dat chiar de împărat, iar cel ce 98 primește dar din partea slugii, atunci mai ales se întristează când i se dă acest dar. Așa că și de aici se vădește că Duhul Sfânt este deopotrivă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru Dumnezeu se păstrează, căci Lui îi este dată paza elementelor. Noi nu ne temem, cum spuneți voi, să nu suferim vreo stricăciune la înmormântare, ci ne folosim de un obicei vechi și bun, acela al îngropării. Întreaga natură, spre mângâierea noastră, arată învierea viitoare. Soarele apune și răsare. Stele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa e și cu corpul nostru în lumea aceasta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înviere, ci să ne reprezentăm viața în veacul viitor ca îngerească și fără trebuință”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „Acesta este veacul pocăinței, acela al răsplătirii, acesta al răbdării, acela al mângâierii. Acum Dumnezeu este ajutător celor care se întorc din calea cea rea, atunci va fi cercetător înfricoșător și de neînșelat 102 al faptelor, al cuvintelor și al gândurilor omenești”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, cap. I, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de profesor Nicolae Chițescu, 1990. Vol. LXIV - Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri -, traducere și indici de Prof. Dr. Docent Nicolae Barbu, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, 1985. 121 Vol. LXXI - Boethius și Salvianus, Scrieri. Articole teologice și mângâierile filozofiei. Despre Guvernarea lui Dumnezeu, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, 1992. Vol. LXXV - Casiodor, Scrieri. Istoria Bisericească tripartită, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, 1998. Vol. LXXX - Sfântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
IV, secțiunea S,p. 21), biserica cu hramul "Schimbarea la față", vreme de aproape 250 de ani (1562-1803), a fost așezământ monahal, cunoscută sub denumirea de "Mănăstirea Socola", iar în zilele noastre este locaș de cult, de alinare și de mângâiere a suferinței bolnavilor Spitalului Clinic de Psihiatrie "Socola" din Iași. Așezată în partea de sud-est a orașului Iași, în vremurile îndepărtate fiind o regiune profund împădurită, acoperită de desișul codrilor, ceea ce a creat condiții optime apariției și viețuirii aici a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
d-r. prof. dr. Carmen Dura, asigură răspunsurile la strana bisericii pentru toate slujbele mai sus amintite din cadrul cultului liturgic. Toate acestea se săvârșesc cu evlavie, pentru folosul sufletesc al bolnavilor de aici, spre alinarea suferințelor lor, spre vindecare și mângâiere sufletească. Fiind amplasată în curtea Spitalului Universitar de Psihiatrie, biserica este un spațiu spiritual deschis operelor de caritate și misionare. În acest spital, preotul slujitor este chemat să-și organizeze activitatea pastoral-misionară pe trei coordonate: dialoguri particulare purtate cu înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]