3,671 matches
-
comunică cu gura prin câte un șanț, ele sunt mai apropiate de gură decât de extremitatea rostrului, marginile lor mediale sudate formează o perdea nazală transversală netedă, care acoperă aproape complet maxilarul superior. Gura este destul de mică și clar arcuită mărginită de șanțuri longitudinale lungi. Numeroși dinți mici încârligați, monocuspizi, așezați în formă de pavaj, formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale foarte groase spre marginile lor și alungite înapoi până la originea înotătoarelor pelviene unilobate. Propterigiul înotătoarelor pectorale este
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
laturile cozii câte o expansiune tegumentară lată. Înotătoarea caudală mare, aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea foarte moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Pe spate se află două organe electrice reniforme, bine dezvoltate și puternice, care mărginesc capul pe toată lungimea sa și proeminează la suprafața corpului, fiind vizibile la exterior. Organele electrice pot să producă descărcări electrice puternice, care doboară animale mai mari decât acești pești. Descărcarea electrică la speciile mai mari poate fi periculoasă chiar
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
suprafața dorsală a torpedinidelor este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise la culoare (oceli, pete, plaje sau marmoraje) pe diferite nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
Modulul arhitectural central, care depășește prin înălțime aripile clădirii, este pus în evidență și de un ușor decroș, în axul căruia se găsește la parter intrarea, iar la etaj un balcon din fier forjat și un altorelief reprezentând stema Moldovei, mărginită lateral de o cunună. Același decroș este prezent și la cele două extremități ale edificiului, dinspre Strada Ștefan cel Mare. Fațada este împărțită pe orizontală în două registre: cel corespunzător parterului, cu ferestre dreptunghiulare prinse într-un parament de bosaje
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
totală (cap + trunchi + coadă) 90-317 mm, lungimea cap + trunchi până la 137 mm, lungimea cozii 172-236 mm. Are botul conic, relativ înalt, rotunjit la vârf, partea posterioară a capului slab dilatată în regiunea temporală. Coada foarte lungă și subțire. Nara este mărginită de cinci scuturi (rostral, nazal, primul supralabial și două postnazale). De cele mai multe ori există cinci perechi de scuturi inframaxilare. Solzii dorsali sunt hexagonali, vizibil carenați, mai înguști pe spate și se lățesc spre flancuri și sunt dispuși în câte 37-49
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
supralabiale, superior cu scutul internazal sau scutul prefrontal, posterior cu unu sau mai multe scuturi preoculare. Lorealul nu este niciodată în contact cu nara sau cu ochiul (Ion E. Fuhn considera că dacă scutul preocular lipsește sau este redus, lorealul mărginește direct ochiul). Când lorealul lipsește, scutul preocular poate să fie în contact direct cu scutul nazal. Lorealul este absent la toate elapidele (cu excepția unor populații ale cobrei arboricole "Pseudohaje goldii" din vestul Africii), în timp ce majoritatea colubridelor au un singur loreal
Scutul loreal () [Corola-website/Science/334066_a_335395]
-
sus, ele sunt în contact cu scutul supraocular și scutul parietal. În partea inferioară, ele sunt în contact cu scuturile supralabiale și eventual cu un scut subocular. Postocularele sunt prin marginea lor posterioară în contact cu scuturile temporale. Anterior ele mărginesc partea posterioară a ochiului. Pot fi mai multe postoculare situate unul sub altul. Nici un postocular nu poate fi situat în întregime între ochi și un scut supralabial. Un solz care nu atinge cel puțin o parte din scuturile temporale nu
Scutul postocular () [Corola-website/Science/334069_a_335398]
-
Scuturile supralabiale sau supralabialele ("Scuta supralabialia"), numite și scuturi labiale superioare sau labialele superioare sunt solzii șerpilor situați simetric pe laturile capului și care mărginesc deasupra buzele superioare. Supralabialele variază, în număr și mărime, după specii, și chiar în interiorul aceleiași specii; de obicei sunt în număr mai mic de 10. Ele sunt situate între scutul rostral și comisura buzelor (comisura labială). Unele dintre ele pot
Scutul supralabial () [Corola-website/Science/334076_a_335405]
-
acesta de către scuturile suboculare. Anterior, scuturile supralabiale sunt în contact cu scutul rostral, superior cu scuturile nazale, scutul loreal (dacă există), scutul preocular, partea inferioară a ochiului sau cu scutul subocular (dacă există), scutul postocular și scuturile temporale, inferior ele mărginesc buza superioară, posterior de ele se află comisura labială. Când scuturile temporalele lipsesc, supralabialele posterioare, mai dezvoltate, pot să atingă scuturile parietale. Supralabialele se numără dinainte înapoi de la scutul rostral până la comisura buzelor și se notează numărul total de supralabiale
Scutul supralabial () [Corola-website/Science/334076_a_335405]
-
parte a capului (de pe partea dreaptă și stângă). Când supralabialele ating ochiul, se notează între paranteze numărul lor de ordine după numărul total de supralabiale. Formula 8 (5-6) arată că există 8 supralabiale, din care a cincea și a șasea mărginesc ochiul. Formula 9 (8) (4-5 sau 3-4-5) arată că sunt 9 supralabiale, rareori 8, din care a 4-a și a 5-a sau a 3-a, a 4-a și a 5-a ating direct ochiul.
Scutul supralabial () [Corola-website/Science/334076_a_335405]
-
a acestuia, în aval de confluenta cu Moldova porțiunea sudică include terminațiile estice ale Subcarpaților Moldovei și versanții vestici ai Podișului Bârladului - fiind o subunitate de rang superior a Podișului Moldovei, căreia îi și aparține geologic. În această subunitate este mărginit la est de către Culmea Șiretului:formată de la nord-vest spre sud-est din Dealul Bour, Șaua Bucecii, Dealul Mare (Hârlău) și Șaua Ruginoasa, iar la vest de către Podișul Dragomirnei în partea de nord și Podișul Fălticenilor spre sud. Cu orientare generală nord-vest
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
unde a fost strămutat Monumentul Eroilor, acesta aflându-se înainte în curtea bisericii din preajmă. Cartierul Prundu se învecinează la sud cu comuna Bradu la vest cu cartierul Tudor Vladimirescu și, la nord cu centrul orașului și la est este mărginit de Autostrada A1. Bulevardul Petrochimiștilor care traversează cartierul de la nord la sud constituie ieșirea din oraș către A1 care duce în București și din acest motiv suferă adesea din cauza traficului aglomerat la orele de vârf.
Prundu (cartier) () [Corola-website/Science/334399_a_335728]
-
este o strâmtoare situată în nord-vestul Oceanului Pacific care desparte Japonia de Coreea de Sud și unește Marea Chinei de Est cu Marea Japoniei. Strâmtoarea este despărțită de Insula Tsushima în canalul vestic și canalul estic - Strâmtoarea Tsushima. La nord, strâmtoarea este mărginită de coasta sudică a Peninsulei Coreeane, iar la sud de insulele sud-vestice ale arhipelagul japonez — Kyūshū și Honshū. Are o lățime de circa 200 km și o adâncime medie de 90-100 metri.
Strâmtoarea Coreei () [Corola-website/Science/334429_a_335758]
-
și de interese și nu au o viață sufletească, și eroii inactivi, ce se izolează de exterior și se exprimă prin tăceri sau priviri pline de înțeles. Criticul Mihai Ralea remarca inactivitatea personajelor, învinuind-o însă pe autoare că se mărginește să le povestească viața și nu le dă personajelor șansa de a acționa singure. Arta pare să fie singura posibilitate de salvare a personajelor din meschinăria unei vieți burgheze, deoarece ea poate trezi „corpul spiritual” și conferi o noblețe nepieritoare
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
sunt aliniate vertical cu ferestrele de aerisire a podului, de aceeași lățime și în stil similar, precum și cu ferestrele demisolului. Accentul compozițional este pus pe intrare, care reprezintă un portal cu aspect oriental de aivan rectangular cu două ferestre laterale, mărginite de colonete elegante, care se repetă și la portal. Holul intrării este iluminată de o fereastră laterală, iar urcarea la nivelul parterului se efectuează prin trepte exterioare. Fațada laterală are o compoziție simetrică, alcătuită din patru axe, toate conținând ferestre
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
gotice. La etaj ferestrele au ancadramente, cu chenare din bosaje de diferită lungime, ce creează o margine în zigzag și cu panouri decorative. În grosimea pereților rezalitelor au fost sculpturi plasate în firide în arc. Partea superioară a pereților este mărginită de o friză masivă rezultată din console legate printr-o arcatură. În toamna anului 2014, administrația muzeului de artă a primit o donație de 1 milion de euro din partea Guvernului României, bani destinați restaurării edificiului. Termenul limită al proiectului era
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră. Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni. Acest lucru este realizat prin dezvoltarea unei prelungiri dorsale a vârfului anterior al osului premaxilar, numit procesul ascendent. Acest proces alunecă de-a lungul cartilajului rostral de pe
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
viruk să înceapă o nouă epocă de prosperitate. Lumea imaginată de Stackpole în această serie cuprinde trei continente, despărțite între ele de Marea de Răsărit, în care se găsesc o serie de insule și arhipelaguri. Nordul și sudul extrem sunt mărginite de Munții de Gheață, care permit intrarea în lumea Cerurilor și a Iadurilor. În timpul Imperiului Viruk hărție au fost întocmite de cartografi sooth, iar compararea acestora cu cele realizate peste mii de ani de oameni indică faptul că lumea s-
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
vara, și care nu a avut niciodată importanța „Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid). Un canal a trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est, în
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
abației, chiar alături de locuința stareței, pe locul cel mai înalt al mănăstirii. Este un edificiu vast, destul de înalt, din piatră aurie locală, cu trei nave și două clopotnițe, fără să se socotească ornamentele piramidale, și cu acoperiș cu ardezie și mărginit de garguie. Întreaga construcție este iluminată prin 18 goluri mari, cu vitralii și bare de plumb, care inundă traveele cu lumină. Acest edificiu, de 38 de metri lungime și de 15 metri lățime, în stil Renaștere, construit în secolele al
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit în forma unui tub (tubuliform), cu excepția peștilor adulți din genul "Bulbonaricus" care nu au un bot tubuliform. În vârful botului se găsește gura. Gura este terminală, mică, mărginită în partea superioară fie de premaxilare și maxilare, fie numai de maxilare. Falca superioară neprotractilă. Dinții lipsesc sau sunt reduși. Au una sau două înotătoare dorsale; în caz că sunt două, prima are radii spinoase. Nu există țepi izolați înaintea înotătoarei dorsale
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
în 1923, odată cu crearea sistemului administrativ: gubernie-„okrug”-raion. ocupa o suprafață de 4.771 km² (4.472 de verste). În nord se învecina cu gubernia Harkov, în est și sud cu regiunea armatei de pe Don, iar în vest se mărginea cu ținutul Bahmut din aceeași gubernie. La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 174.753 de locuitori, dintre care: În anul 1913, Ținutul Slavianoserbsk cuprindea 11 voloste (ocoale).
Ținutul Slavianoserbsk () [Corola-website/Science/335766_a_337095]
-
a acestui escarpament, Toompea se află la circa 1,5 km nord-vest de platoul de calcar al Estoniei de Nord. Toompea este legată de acest platou printr-o creastă de calcar puțin înclinată. La est, nord și vest, Toompea este mărginită pe 1.5 km de o prăpastie de 25 m înălțime. Panta sudică a dealului este mai lină. Stratul superior al colinei constă din calcar ordovician (cu o grosime de circa 5 m), care este și principala rocă expusă la
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
de Sus, Petroșani, Petrila), sud-vestic al județului Sibiu (Cisnădie, Boița, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Poplaca, Rășinari, Râu Sadului, Sadu, Săliște, Tălmaciu, Tilișca) și cel nordic al județului Vâlcea (Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa). Aceasta este străbătută de Transalpina (DN67C) și mărginită în extremitatea estică de drumul național DN7 (care leagă municipiul Râmnicu Vâlcea de Sibiu). Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
mărginește o parte din limita de sud a centrului istoric al municipiului București, în sectorul 3, la limita cu sectorul 5. Strada este situată pe malul stâng al Dâmboviței, este orientată de la vest spre est și se desfășoară pe o lungime
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]