3,630 matches
-
și cazuri de insuficiență renală acută la pacienții aflați în situație de risc ( vezi pct . 4. 4 ) . Hidroclorotiazidă Evenimentele adverse ( indiferent de asocierea cu medicamentul ) raportate în cazul monoterapiei cu hidroclorotiazidă includ : 60 Tulburări hematologice și limfatice Anemie aplastică , deprimare medulară , neutropenie/ agranulocitoză , Cu frecvență anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie necunoscută : Tulburări psihice Depresie , tulburări de somn Cu frecvență necunoscută : Tulburări ale sistemului nervos Agitație , stare de confuzie , vertij , parestezie , amețeală Cu frecvență necunoscută : Tulburări oculare Vedere încețoșată tranzitorie , xantopsie Cu frecvență
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
Fază cronică Răspuns hematologic ( % ) Intoleranță ( n=94 ) Rezistență ( n=226 ) Total ( n=320 ) Total ( n=119 ) 86 ( 74- 94 ) 7 10 52 ( 42- 62 ) 39 13 47 32 15 49 ( 43- 54 ) 34 14 ASL = absența semnelor de leucemie/ răspuns medular 1 114 pacienți aflați în FC au prezentat RHC în momentul inițial și , de aceea , nu au fost evaluabili din punct de vedere al răspunsului hematologic complet Datele privind eficacitatea administrării la pacienții cu LGC- CB nu sunt disponibile . Cele
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
circa 30%): erupții cutanate și prurit, tulburări gastrointestinale, stomatită. Injecțiile pot fi dureroase și uneori sunt urmate (după câteva minute) de reacții vasomotorii. Efecte adverse importante care necesită întreruperea tratamentului: prurit, erupții cutanate, stomatită, eritrodermie, proteinurie, eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, aplazie medulară, modificări hepatice, pulmonare, digestive, oculare. Fter: poliartrită reumatoidă rezistentă la tratamentul cu AINS (mai ales formele active, progresive); poliartrită reumatoidă juvenilă, pemfigus, dermatite buloase. CI: Reacții adverse sau accidente la administrări anterioare, nefropatii, insuficiență hepatică, renală, cardiacă, alterări hematologice, stomatită
Aurotiomalat de sodiu () [Corola-website/Science/318183_a_319512]
-
tinitus, foarte rar surditate) Tulburări renale și ale căilor urinare: polachiurie, rareori proteniurie, valori crescute ale creatininei serice, sindrom nefrotic, nefrită interstitială, insuficiență renală, oligurie, hematurie. Tulburări hematologice și limfatice: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie feriprivă sau hemolitică, deprimarea funcției hematopoietice medulare. Tulburări metabolice și de nutriție : hiperglicemie, glicozurie și hiperkalemie. Simptomatologie Greață, vărsături, gastralgii, hemoragie gastrointestinală, hipoprotrombinemie, insuficiență renală acută, convulsii. Tratament Se administrează tratament simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale.
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
nivelul scoarței, al nucleilor amigdalian și caudat. Eliberat de axonii celulelor Purkinje, ar determina inhibiția neuronilor din nucleul Deiters. Acționează la nivelul membranei postsinaptice, determinând hiperpolarizarea și potențiale inhibitoare prin creșterea conductanței pentru Cl. De asemenea participă în mecanismele inhibitoare medulare. În ultimele două decenii, teoria acțiunii excitatoare a GABA în faza timpurie de dezvoltare a fost de necontestat, fiind bazată pe experimente în vitro, pe felii de creier. Observațiile principale au fost că în Hipocampul și Neocortexul din creierul mamiferelor
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
Majoritatea efectelor adverse sunt legate de doză și sunt ușoare. Unele exemple includ schimbările de dispoziție, somnolența sau echilibrul instabil. Unele medicamente prezintă efecte secundare care nu sunt legate de doză, cum ar fi erupțiile cutanate, toxicitatea hepatică sau insuficiența medulară. Până la un sfert dintre pacienți întrerup tratamentul din cauza efectelor adverse. Unele medicamente sunt asociate cu defecte congenitale când sunt administrate în timpul sarcinii. Valproatul este destul de problematic, în special în timpul primului trimestru. În ciuda acestui lucru, tratamentul este deseori continuat odată ce are
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
de LCR care este un hiposemnal. În T2, LCR este un hipersemnal. Proeminențele osteofitice sau discale produc o împingere localizată (ștergere) a spațiului subarahnoidian. Hernia discală este bine vizibilă. Degenerescența discală se traduce printr-o pierdere a semnalului discal. Suferința medulară prin compresie este vazută bine în T2 sub forma unui hipersemnal. Pe masură ce examinarea RMN a devenit uzuală, s-a constatat că frecvența descoperirii unei cavități siringo-mielice a măduvei cervicale este mai mare. Sunt de 3-4 ori mai puțin
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
Aceste artroze sunt: Cel mai adesea, artroza este unilaterală sau predominant pe o parte. Nu există vreo explicație a acestei particularități, deoarece în timpul mișcărilor gâtului articulațiile dreapta și stânga se mișcă simultan. Diagnostic clinic Nu există niciodată semne de compresie medulară. Diagnostic radiologic Radiografia AP centrată pe C1-C2 cu gura deschisă: este cea mai valoroasă radiografie pentru că permite punerea diagnosticului. Evidențiază pensarea articulară și osteocondensarea, eventual și prezența osteofitelor la nivelul articulației artrozice. Masa laterală a atlasului poate fi distrusă sever
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
localizat, de elemente disco-osteofitice. Exista și o degenerescență a cordoanelor posterioare și laterale și chiar leziuni ale substanței cenușii, cu zone de necroză vasculară și cavități. Ansamblul acestor leziuni este bine corelat cu manifestările clinice. Factorii responsabili de apariția leziunilor medulare sunt cei vasculari ce privesc circulația intrinsecă a rahisului. Tulburările vasculare sunt produse de factori mecanici. Rolul lor se accentuează în timpul extensiei coloanei cervicale. Diagnostic clinic MC interesează în special persoane > 60 de ani, majoritatea barbați. Este vârsta când artroza
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
6 săptămâni, deși sunt tratate medicamentos corect. Factorul iritant este o hernie „moale” și nu o bară disco-osteofitică, mai frecventă la persoanele vârstnice. Aceasta hernie trebuie demonstrată cu ajutorul RMN. Chimionucleoliza cervicală este contraindicată în cazul existenței semnelor neurologice de origine medulară sau în cazul unei pensări discale prea marcate. Complicațiile chimionucleolizei cervicale: Tratamentul chirurgical: este folosit după eșecul tratamentulului medical bine condus, dar fără rezultat după 1-2 luni. În ultimii ani este folosit din ce în ce mai frecvent, pe masura dezvoltării tehnicilor microchirurgicale și
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
acestora pot amplifica riscul de circa două ori . Pierderea funcției prin mutații ale "SLC2A9" și "SLC22A12" produce hipouricemie ereditară prin reducerea absorbției de urați și secreția necontrolată de urați. Unele tulburări genetice rare, printer care nefropatia juvenilă familială hiperuricemică, boala medulară cistică a rinichilor, hiperactivitatea fosforibosilpirofosfat sintetazei și deficitul de fosforibosiltransferază hipoxantin-guaninei cum ar fi cel din sindromul Lesch-Nyhan sunt complicate de către gută. Guta apare frecvent împreună cu alte probleme medicale. Sindromul metabolic, o combinație de obezitate abdominală, hipertensiune, rezistență la insulină
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
Owen a inventat numele Dinosauria, nu a inclus Cetiosaurus și Cardiodon în acest grup. În 1850, Gideon Mantell a recunoscut natura dinosauriană a mai multor oase atribuite lui Cetiosaurus de către Owen. Mantell a observat că oasele piciorului conțin o cavitate medulară, o caracteristică a animalelor terestre. El a atribuit aceste specimene pentru noul gen Pelorosaurus, și le-a grupat împreună cu dinozaurii. Cu toate acestea, Mantell încă nu a recunoscut relația cu Cetiosaurus. Următorul sauropod găsit, dar descris și identificat greșit au
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
Lichidul cefalorahidian (LCR) (rar, lichid cerebrospinal) este un lichid clar și transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul ependimar, spațiile subarahnoidiene cerebrale și medulare. Compoziția LCR este: 99% apă, 115 mEq/L NaCl, 0,5 g/L glucoză și 0,4 g/L proteine (albumine, etc). Compoziția sa reflectă starea fiziopatologică a creierului (inflamație, infecție, etc). Este produs de către plexurile coroide (celule ependimare speciale
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
cu handicap”. Derulează programele de instruire pentru persoane cu handicap și ONG-uri din România, Albania, Bulgaria, Lituania, Estonia, Letonia și Moldova. Inițiază și derulează elaborarea studiilor și proiectarea bazelor de date despre situația medico-socială a persoanelor cu traumatisme vertebro medulare din România. Colaborează la crearea și livrarea de programe de instruire dedicate specialiștilor din domeniul asistenței sociale/promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități, programe de instruire pentru viața independența pentru utilizatorii de scaun rulant, instruiri privind asistență persoanelor cu dizabilități și
Cristian Ispas () [Corola-website/Science/330176_a_331505]
-
a recombinării Rag-1 sau Rag-2, caracterizat prin eritrodermie maculopapulară exsudativă de tip atopic, pahidermie, descuamare, alopecie, simptome digestive (diaree cronica), retard staturoponderal, poliadenopatie, hepatosplenomegalie, febră. Este un sindrom rar, cu o prevalență de1/50.000. Anomaliile principale biologice sunt hipereozinofilia medulară și sanguină, hipergamaglobulinemia E, creșterea numărului de limfocite T circulante HLA Dr+ și CD 25+ și hipogamaglobulinemia legată de un deficit de limfocite B. Tratamentul constă în transplanul de măduvă osoasă. a fost prima dată descris în 1965 de Gilbert
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
din = curățire, purificare, de la "defaecare" = a curăți) este un act reflex motor voluntar, extrem de complex, la nivelul regiunii terminale sigmoidorectale a colonului distal care are ca rezultat eliminarea rectală prin anus a materiilor fecale. Acest act este coordonat de centri medulari și controlat cortical. La adulți, defecația apare în mod regulat de 1-3 ori pe zi și în mod voluntar; defecația poate fi inhibată dacă circumstanțele sociale nu permit realizarea ei. La sugari, controlul voluntar al sfincterului extern lipsește, defecația apărând
Defecație () [Corola-website/Science/335751_a_337080]
-
altor receptori de la nivelul capului și gâtului. Stimularea receptorilor tusei poate fi mecanică, ca în cazul aspirației sau iritativă provocată de o iritație inflamatorie, mecanică sau tumorală a mucoasei căilor respiratorii. Centrii de control ai tusei se află la nivel medular. Tusea este un simptom frecvent întâlnit în majoritatea afecțiunilor acute sau cronice ale aparatului respirator. În funcție de productivitatea tusei, se distinge: tuse uscată și tuse productivă urmată de expectorație, cu apariția sputei. Din punctul de vedere al evoluției, se distinge: tuse
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
Macroscopic se constată o atrofie renală importantă cu reducerea greutății (la 25-50%) și a grosimii corticalei renale. Suprafața rinichiului este fin granulară. Rinichii sunt mici, atrofici, scleroși, cu o greutate de 40-60 g. Microscopic, leziunile predomină în zona externă a medularei și au caracter difuz și bilateral. Se întâlnește edem, infiltratul inflamator (cu limfocite mononucleare) sărac, prezent în 35% din cazuri. Fibroza interstițială, atrofia și distrofia tubulară sunt severe. Hialinoza glomerulilor aflați subcapsular are loc în 80% din cazuri. Leziunile vasculare
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
Examenul radiologic (tomografia renală, radiografia renală pe gol, urografia) și scintigrama renală indică atrofia renală importantă cu rinichi mici și contur regulat. Examenul ecografic relevă ambii rinichi neomogeni, micșorați în volum cu un caracter relativ regulat, limita dintre corticală și medulară ștearsă, în fazele avansate ale bolii ecodensitatea este net crescută. În caz de stază și prezența unei hematuriei se suspicionează tumori de uroteliu. Diagnostic pozitiv se stabilește pe baza datelor epidemiologice, clinice, de laborator și paraclinice și pe biopsie renală
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
ani în Spitalul Univesitar de Urgență din București. Sunt căsătorită și am un copil. Fiica mea este studentă anul 3 la Facultatea de medicină generală din cadrul UMF București, iar soțul meu este profesor universitar, șeful Centrului de Hematologie și Transplant Medular din Institutul Clinic Fundeni. Atât soțul cât și fiică îmi sunt sunt aproape și mă motivează în ceea ce fac. De la soț am învățat că schimbarea este necesară și posibila în România dacă ți-o dorești, însă trebuie să lupți pentru
Letiția Coriu, interviu exclusiv. Răspunsuri cheie ale medicului care a generat revolta de pe Facebook by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101861_a_103153]
-
de anumite cerințe ale patologiei specifice hematologiei. A contribuit astfel, în numeroase cazuri, la aflarea cauzelor bolii și la obținerea unor indicații valoroase în scop prognostic și terapeutic. O parte din tehnicile noi introduse au folosit în experimentele premergătoare transplantului medular - aprecierea capacității proliferative a celulelor grefonului înainte și după crioconservare cu aplicare, ulterior, și în programul de (auto)transplant de măduvă osoasă/sânge periferic în secția de transplant medular a Spitalului Fundeni. Contribuțiile medicului G. Grigoriu la cercetarea hematologică românească
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
parte din tehnicile noi introduse au folosit în experimentele premergătoare transplantului medular - aprecierea capacității proliferative a celulelor grefonului înainte și după crioconservare cu aplicare, ulterior, și în programul de (auto)transplant de măduvă osoasă/sânge periferic în secția de transplant medular a Spitalului Fundeni. Contribuțiile medicului G. Grigoriu la cercetarea hematologică românească sunt confirmate de numărul comunicărilor la simpozioane și congrese, de valoarea lucrărilor apărute în revistele de specialitate, precum și de alte publicații (un număr de peste 300 de comunicări, dintre care
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
deosebită, știința măsurii și finețea spiritului. Între 1959-1976, cât a lucrat acolo în calitate de medic specialist hematolog, dar și de cercetător, a acordat asistență medicală prin serviciul de consultații al Centrului și a contribuit la standardizarea metodelor de investigație (sideremie, hemosiderină medulară și urinară, citologie medulo-sanguină etc.). În anul 1965, a fost numit redactor șef al revistei "Documenta Haematologica" (editată din acel an), avându-l președinte pe profesorul Nicolau. A făcut parte din grupul de cercetare care a efectuat, între anii 1959-1966
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
doilea stagiu în SUA (1984) l-a efectuat în secția clinică a profesorului Donnall Thomas și în departamentul de hematologie al Spitalului din Houston, Texas, la profesorul E. Freireich și dr. K. Dicke, pentru informare temeinică privind progresele în transplantul medular. Începând cu anul 1976, ca medic primar și cercetător principal în Clinica de Hematologie a Spitalului Fundeni, a îngrijit un număr important de bolnavi, cu toată patologia hematologică și de graniță. A avut o contribuție importantă la organizarea Secției de
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
Beverly Torok-Storb, de la "Fred Hutchinson Cancer Research Center", Seattle, Wa, USA, precum și al specialiștilor de la "Centre Léon-Bérard, Laboratoire de thérapie cellulaire et greffes hématopoïètiques", Lyon, France. "Transplantarea de măduvă osoasă" La Centrul de Hematologie, în colectivul de studiu al transplantului medular condus de profesorul C. T. Nicolau, doctorul G. Grigoriu a început să efectueze din 1959 experimente pe șobolani, șoarece și câine. Același colectiv a realizat transplantarea de măduvă osoasă la om, punând la punct tehnica de recoltare a măduvei de la donator
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]