4,697 matches
-
Minerva, București, 1998. Nietzsche, Friedrich, Cazul Wagner, traducere și prefață de Alexandru Leahu, Editura Muzicală, București, 1983. Nietzsche, Friedrich, Nașterea tragediei, traducere și note de Mircea Ivănescu, studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. Pleșu, Andrei, Pitoresc și melancolie, Editura Humanitas, București, 1992. Popovici, Vasile, Lumea personajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997. Praz, Mario, La crisi dell'eroe nel romanzo vittoriano, N.C. Sansoni Editore, Firenze, 1952. Praz, Mario, The Romantic Agony, ediția a II-a, traducere din limba italiană de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-se într-o schemă epică definită" (cf. Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul [secolele XVII-XIX], Editura Minerva, București, 1977, p. 114). 22 E. Lovinescu, "Spre Atena", în Opere, vol. IV, ed. cit., p. 32. 23 Potrivit lui Andrei Pleșu (Pitoresc și melancolie, Editura Humanitas, București, 1992, p. 68), "peisajul adevărat nu reproduce natura, cât o imaginează, dacă nu de-a dreptul o instituie, după exigențele unei interiorități orientate anagogic". 24 E. Lovinescu, "Spre Atena", în Opere, ed. cit., vol. IV, p. 28
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
realitatea prin reminiscențe culte, cartea este aceea care guvernează călătoria propriu-zisă". 29 E. Lovinescu, "Pe drumurile Eladei", în Critice, vol. II, ed. cit., pp. 156-157. 30 Am putea crede, după distincțiile pe care le face Andrei Pleșu în Pitoresc și melancolie, că E. Lovinescu e mai curând peisagist decât călător, un citadin prin excelență, care simte latura strict artistică, recte artificială, a naturii. Or, "peisagistul" se află la antipodul călătorului: "se numește peisagist cineva care, așezat dinaintea unei oglinzi, vede un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
începuse în octombrie, nu mă duce capul să pricep nici astăzi - soarele parcă se ascunsese undeva ca să râdă pe îndelete de noi, cei care plecam în necunoscut. Era o vreme urâtă, cerul plumburiu ne lăsase în suflet acea tristețe și melancolie, căci fiecare dintre noi lăsase în urmă vreo prietenă sau o logodnică dragă; cădea de sus o ploaie măruntă, deasă și dușmănoasă, din cea mocănească, iar noi, câte opt sau zece în rând, cu valizele pe umeri, mergeam spre gară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lor. De o eleganță impecabilă, vestimentația de doliu a prințului îi punea în evidență trăsăturile fine, suplețea trupului și grația mișcărilor. Zâmbea amabil, dar trist, tristețe care îi maturiza expresia feții, dându-i în același timp și un aer de melancolie adolescentină. Del Chiaro îl întâlnea în particular pentru prima oară de când relațiile lor, după nenorocirea care-l lovise pe prinț în urmă cu mai puțin de o lună, erau strict limitate de obligațiile ce decurgeau din atribuțiile fiecăruia la curte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putem astfel lăsa influențați de un program distractiv, de un gînd pe care nu l-am avut niciodată sau de o conduită în afara normelor. Aceste "pene simbolice și bifurcatorii" reprezintă cotidianul multora dintre cei care trăiesc într-o formă de melancolie democratică (D.-R. Dufour, Folie et démocratie, Paris, Gallimard, 1996). Dar nu este vorba numai despre incidente ale simbolizării sau de evadări aleatorii, ci de actualizări ale unor dorințe, ale unor vise din trezie. Acestea rămîn unite cu și inspirate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
specifice acesteia. 90% dintre adolescenți sunt deja dependenți de țigări, cafea și băuturi alcoolice. Aceștia nu știu însă că ele dăunează sănătății și pot să ducă la boli grave sau chiar la moarte. În această perioadă, ne încearcă crizele de melancolie și tristețe și, fără să vrem, ne-am putea foarte ușor, mult prea ușor, găsi refugiul în alcool, țigări și altele. Este perioada când vrem să fim în centrul atenției, credem că totul ni se cuvine și nu realizăm mai
Colorează-ţi viaţa altfel... fără droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Bota Bogdan Lucian Dimitrie, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2032]
-
cazul lui Spielberg, Africa este reprezentată avînd pe cer un enorm soare portocaliu; această reprezentare este insistent focalizată ca nereală. Redusă la dimensiunea unei vederi, Africa nu mai poate îndeplini funcția de obiect al unui sentiment de dor și de melancolie și al unei dorințe utopice pe care o deține în romanul lui Walker prin complexa sa relație cu Coliba Unchiului Tom. Povestirile sclavilor și reacția critică la gustul contemporan care înlocuiesc realismul în romanul lui Walker dispar cu totul. Ceea ce
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă care abătea privirile în lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă... Că ministrul nostru la Viena, unde forțe mai puternice decât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Și nu mai sunt la putere? Nilă se îndoi de spinare, își vîrî mâinile, în buzunarele pantalonilor și nu-mi, răspunse. Semăna cu un cal nepăsător care își scărpina cu dinții un genunchi. - Nu mai sunt, șopti el parcă cu melancolie. Și după puțină gândire puse mâna pe clanță. Nu înțelegeam. Nu generalul proclamase statul național legionar la 6 septembrie, când îl detronase pe Carol al II-lea? Îi văzusem și poza într-o vitrină, sau într-un ziar, îmbrăcat în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Un cântec aduce altul, de la sine, țâșnea imediat după o tăcere de o clipă, cânta cu întreaga ei ființă și se consuma ca o flacără pe un rug... Pe urmă deodată își înclină capul, se opri și îmi spuse cu melancolie: "Acuma eu o să mă duc și o să mă îmbrac în cămașa mea de femeie și o să mă culc. Vino cu mine. Mi-e somn... Să dormim..." Avea mișcări încetinite, dar în pat își trase cuvertura pe ea ca și când i-ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Copiii dormeau, câinii fuseseră trimiși la țară, Louise spălase un maldăr de farfurii și de cești, Jonas și Rateau le șterseseră. Oboseala era plăcută. - De ce nu vă luați o servitoare? spuse Rateau în fața vrafului de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar. - Ești mulțumit? întrebă deodată Rateau. Jonas surâse, dar cu un aer obosit. - Da. Toți sunt drăguți cu mine. - Nu, spuse Rateau. Nu te încrede în ei. Printre ei sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bogate. În mână ținea un arc, jumătate verde jumătate galben, și o săgeată, în vârful căreia era înfiptă o pasăre multicoloră. Pe trupul plăpând, frumosu-i cap se legăna încet, puțin răsturnat pe spate, iar pe obrazul adormit se răsfrângea o melancolie liniștită și nevinovată. Când muzica se oprea, ea se clătina, toropită. Ritmul întețit al tobelor era ca o tulpină nevăzută, în jurul căreia fata își încolăcea arabescurile moi, pentru ca, pe neașteptate, să se oprească iar, o dată cu muzica, clătinându-se până aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scurg ca nisipul gâtuit de timp, mă eliberez în pielea unei cenușărese așteptată de o trăsură țesută de iluzii cu destinația: un palat de cleștar neștiut. În drumul meu pierd un pantof și tot eu mă întorc să-l caut... Melancolie Liniștea parcă-i un licăr în noapte. Se-aud îngeri coborând pe pământ și în dansul lor aripile ating clapele universului; o muzica divină se revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund în melancolie... Reflecție Dacă ți-aș spune că mi-am uitat dorul într-o primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit. Stau cu ochii ficși pe linia orizontului
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
buze-mi murmur moartea, deși sunt încă vie. În gândul meu trist, mă-ntorc din nou la vatră, căci sufletul îl simt prins ca într-o colivie. Mi-e sete de acea libertate pură, fără de griji! Azi, mă-nvalui în melancolie: oamenii planetei se hrănesc cu ură, și toate, par, de la un timp, o anomalie! Sunt ca un fulg. Dansez pe vesperale astre, când cerul se aprinde și luna este nouă. Primeștemă-n visele tale albastre, iubite! Dimineața să ne scaldăm în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat iubirea pe care o caut deo viață... Iar se strâng dorurile în piept la granița verii cu toamna și mă îmbolnavesc de melancolie... Așa trec anotimpurile pe lângă noi; ele revin aceleași iar noi nu ne mai recunoaștem... O altfel de iubire Sunt oameni cât gămălia acului care, într-un moment al existenței tale, nefaste, se strecoară ca argintul viu în suflet și ți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
broscoi care clămpăne ritmic cuvinte : deschisă, închisă, deschisă. — Leonardo, și el un bătrân primitiv, prea învățat și lipsit de iluzii ! Focarul excitant al Florenței împiedică armonia. Michelangelo nu se întoarce acolo decât în momente de criză, să sculpteze morminte... Florența melancoliei, acolo unde melancolia parvine să-și atingă înnobilarea prin geniul modern... Dar să revenim la fotografa dumneavoastră, propune vocea. — Aud că a luat niște premii internaționale. Ce apariție ! Abia dacă i-am smuls câteva fraze. Îți spun, mi-a amintit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ritmic cuvinte : deschisă, închisă, deschisă. — Leonardo, și el un bătrân primitiv, prea învățat și lipsit de iluzii ! Focarul excitant al Florenței împiedică armonia. Michelangelo nu se întoarce acolo decât în momente de criză, să sculpteze morminte... Florența melancoliei, acolo unde melancolia parvine să-și atingă înnobilarea prin geniul modern... Dar să revenim la fotografa dumneavoastră, propune vocea. — Aud că a luat niște premii internaționale. Ce apariție ! Abia dacă i-am smuls câteva fraze. Îți spun, mi-a amintit de Sia din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înverșunat și vital. Fusese doar „o maimuță imitatoare a naturii“ ? O și depășise, măcar prin imaginație... Maniera ascundea poate deficiența, neliniștea perpetuă, spaimele și slăbiciunea. Înnobilate prin intensitatea trăirii, prin pasiunea creatoare. Fără să piardă vreodată, nici în frenezia succesului, melancolia care distinge spiritele alese... Socotea una dintre cele mai grele suferințe, se spune, neputința de-a dormi în nopțile când somnul și oboseala îl năruiau. Lungi și apăsătoare insomnii. Răzvrătită nemulțumire, „modul cel mai potrivit de-a converti zbuciumul cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-au repetat în gol. Nebunul ăla poate găsește, cumva, cheia... speră ei. Nu mai știu de unde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și casant. Le împărtășesc jocurile, tristețea, cruzimea, indulgent cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușă afară... În același moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uită împrejur cu frică și i se păru că s-a trezit într-o casă străină. Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea o melancolie de amurg în sclipirile-i tremurate. Pe urmă toată odaia se umpluse parcă numai cu gândurile lui, ca un stol de păsărele scăpate dintr-o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu mă retrăsesem iarăși în forul meu lăuntric. Cele două lumi antagonice, atật cea exterioară, cật și cea interioară erau luminate acum de același soare neputincios al toamnei plăpậnde. Aș fi vrut să îmi notez impresii agreabile, dar tristețea și melancolia nu-mi dădeau voie, căci satul meu era în mine cu tot cu Yon al lui, iar drumul cel tainic ducea acum mai mult spre interior. Yon era deacum însăși ființa mea, inima nu mă înșela, devenise adevărata mea identitate, centrul unic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
la ea morții din morminte, după ce va sta țara pe năsălie... Cu lumânarea pe piept, Învelită În tricolor și cu Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte În interpretarea excepțională a lui Vali Vijelie... Privirea lui Sandu Șpriț varsă melancolie pe față de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele În care stau chiștoacele la taifas, un fel de șezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătății, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda, ascultați-mă pe mine, că am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]