17,823 matches
-
și un arhiereu. * Poeziile din carte, sunt fără încărcătură de prisos și te poartă din imaginea unui tablou, spre imaginea celuilalt, precum o ramură purtată spre rodul altui fruct, îmblânzind ochii sterpi sau vioi, inimile sărace sau bogate-n darul milei . Dacă aș putea acum m-aș transforma în nor, aș plânge ploi, aș îmbogăți pământul Cu iubiri și flori și apoi ca un curcubeu aș râde soarelui.* Fără mari pretenții, asemeni omului care dăruiește cu generozitate fără a cere ceva
ÎNTRE POEZIE ŞI PROZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361752_a_363081]
-
nouă aventură în necunoscut. Gogu a scos ramele de pe strapazane și le-a așezat în barcă. Cuplând motorul pe marș, ne deplasam încet perpendicular pe mal, să nu ne rătăcim de la început. Așa puteam aprecia când ne-am deplasat vreo milă după ceasul telefonului. Știam ca facem cam trei km într-o jumătate de oră pe mare liniștită. Marea nu era agitată, era doar ușor ondulată, tocmai bună de pescuit. Până se lumina de ziuă tot mai erau vreo trei sferturi
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
mergeam acum. Cât am fost cu motorul oprit și tot trăgeam de sfoara de pornire, barca și-a schimbat direcția. Nu se mai vedeau nici luminile orașului care pe o noapte fără ceață s-ar fi văzut și de la 3-4 mile. Acum nu cred că aveam două sute de metri. Se distingeau niște umbre și noi credeam că ar putea fi orașul. Tot trăgând de sfoară, la un moment dat motorul a pornit. Și când l-am cuplat la marș s-a
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
ar putea să moară pe drum”. L-a prins de haină cu mâna ei noduroasă și uscată ca a Sfintei Vinerea, l-a zgâlțâit de câteva ori și, ridicând tonul, a zis: Cine o să poarte vina, eu sau tu?... - Ai milă de mine, Dumnezeule!... Maică Bușica, zi-mi ce-i de făcut. Ce-i de făcut în cazul ăsta? - Năică, mă cunoști, iar eu te știu ca pe-un cal breaz, de-aia nu vreau să mai lungesc vorba și îți
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind ce să-i facă pentru a-l liniști, nebănuind ce i se întâmplase de-i așa de disperat, căci țipa mai abitir decât o femeie în patimile nașterii, își dădeau palme peste frunte și se
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta, când o auzeau jelindu-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie tămăduiți prin meșeșugul unor „leacuri”... numai
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
lăsau cu repeziciune în apa Mării pentru a-și lua prada și la fel de repede se îndepărtau țipând, o făcură pe tânără să privească înspre ei și atunci, văzu în aceștia pe cei ce, la fel ca și ei, mușcaseră fără milă din inima ei, ca după o vreme să se îndepărteze pentru a-și savura plăcerea de a o vedea suferind. Am crezut în iubire și m-am înșelat. Am crezut în cel mai sfânt sentiment de pe pământ și am ajuns
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Horii Pe sufletul eica o pată... Câtă tristețe e-n privirile lor Și-n vorbele-adânci, zgrunțuroase, Le-am privit palmele bătătorite De plugul amarului și de coase; Bătrâni, obosiți și fără de vlagă Se-anină cu Gândul de Cer- Doamne, ai milă de neamul acesta, Nădejdile noastre ne pier! Redă-le pădurilor, încă fiorul Și rodul livezii de meri și de pruni- Se-aude cum seacă-n fântână izvorul, Acasă pe cei risipiți să-i aduni; Fă tot ce ne-ai dat
NUMAI DE AUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351789_a_353118]
-
îngăduit să plece cu făgăduiala să primească stăreția la întoarcerea sa. Și astfel luându-și rămas bun de la arhiepiscop , a plecat mergând la muntele Sinai, luând cu el și pe ucenicul sau. După ce au trecut râul Iordan, ca la o milă depărtare, bătrânul ainceput să tremure și să aibă fierbințeli. Cum numai putea să meargă, au intrat într-o miva peșteră întâlnită în cale și ucenicul a așezat jos pe bătrân. Pe când era cuprins mereu de fierbințeala și nu putea nici
LIVADA DUHOVNICEASCA (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351835_a_353164]
-
îmi răspunse el, în curând am să mor. Și intradevar, după trei zile a murit. * * * Tot avva Polihronie, preotul noii Lavre, îmi povestea zicând: pe când ședeam odinioară, în Lavra Turnurilor, s-a săvârșit un frate. Iconomul mi-a spus: - Ai milă , frate și vino să ducem lucrurile fratelui la iconomat. Dar cum am inceput sa căram lucrurile, îl văd pe iconom plângând și-i spun: - Dar bine, avvo, pentru ce plângi așa? - Plâng, mi-a răspuns el, pentru că azi port în
LIVADA DUHOVNICEASCA (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351835_a_353164]
-
feribotul pentru câteva ore în largul oceanului, piațete cu buticuri și cu mărfuri în stradă și ale căror vânzători aproape că te trag de mânecă să le cumperi, lăsând din preț chiar la sfert din cel expus. Aflată la 120 mile de Modesto în partea sud-vestică, spre ocean, regiunea Salinas Valley pe care o traversăm pe șosele asemănătoare cu ale noastre în zona deluroasă și de câmpie, regiune legumicolă și horticolă prin excelență, unde găsești în sezon tarabe bine asortate cu
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
Atlantic și Pacific a noului stat independent, cuprins de-a lungul țărmurilor pacifice și munții Sierra Nevada. Nu am să vorbesc de importanța lui economică sau strategică, doar să amintesc că reprezintă un adevărat „sanctuar oceanic”, întins pe sute de mile în larg dar și pe fâșia litorală și în care sunt concentrate ca într-un uriaș acvariu în aer liber zeci de specii de pești, mici și mari, creaturi pe care greu le regăsești până și în atlasele ihtiologice, pe
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
care credeam că voi avea o întâlnire adevărată cu rechinii, pe care în țara mea e greu să-i poți fie și măcar impresiona printr-o atitudine mai intransigentă, că de aplicarea legii în ceea ce le privește afacerile, Dumnezeu cu mila... După un picnic la iarbă verde, o plimbare prin vadurile comerciale ale orașului în căutare de suveniruri „mici, simbolice și ieftine” am dorit o ieșire de la debarcader în larg însă și prețul de 40 de dolari dar și timpul de
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
și timpul de trei ore al croazierei ne-a împiedicat să efectuăm această miniincursiune în bazinul marelui sanctuar acvatic al coastei vestice la ocean. Am ales spre compensare, o „vizionare” din mașină a spațiului rezervat „milionarilor” în zona lui „17 mile Dr.” cum mai este cunoscut acest pitoresc și sălbatec perimetru de coastă de-a lungul lui Pebble Beach și în interior, trecând de la „pebble culture” - cum învățam că se numește primul bazin de „resurse de materie primă” de confecționat cele
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri asfaltate sau pietruite ce duc la vile somptuoase, abia zărite prin luminișuri. Se zice că în adâncul pădurii, care înconjoară gloful pe trei părți și se duce în interior pe mai multe mile în lungime, ar trăi într-o coabitare silită păsări mari de pradă dar și blânde, vulturul turcesc, uliul, eretele, curcanul sălbatic, egretele, prepelița de California, familii de căprioare fiecare cu cerbul lor, pisici sălbatice, râși. Șoseaua 17 începe în Pacific
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
ce răzbat din interiorul continentului pentru a se vârsa aici, oferind astfel hrană din belșug multor specii ale vieții marine. Tot în acest fel se hrănesc leii de mare, pescărușii, pelicanii, din generozitatea ciclică a fenomenelor marine dar și din “mila” publică ... Focile de mare, atât de amuzante în comportamentul cu oamenii, datorită vânătorii nelegiuite de odinioară care-i vroiau “blana” bine vândută, a ajuns azi o specie rară, pe cale de extincție. Câteva cuvinte din nou despre “17 Dr.”, cunoscută sub
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
odinioară care-i vroiau “blana” bine vândută, a ajuns azi o specie rară, pe cale de extincție. Câteva cuvinte din nou despre “17 Dr.”, cunoscută sub numele de “cartierul milionarilor” din California. Înainte ca automobilul să fie inventat, drumul de 17 mile a fost bătătorit strașnic de căruțe cu cai, poștalioane de-al lungul mării și care plecau de regulă de la hotelul-saloon Del Monte, în present fiind reședința unei școli din Monterey, drumul se face pe direcția nord-sud pe marginea oceanului, cu
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
1864 - ne aflam în 2003, într-o casă de pe Coffe Road din Modesto, California - Navajo, împreună cu animalele supraviețuitoare, singura lor sursă “mobilă” de existență au început așa numitul “Long Walk”, rămasă în istoria lor drept “îndelungata drumeție de 300 de mile”, aproape 500 de km, spre New-Mexico. Iată ce mărturie simplă și cu semnificații profunde asupra destinului unei “populații”, aflate la ananghie și în nemărginită disperare, de la unul dintre conducătorii marșului, fiul uneia dintre ultimele căpetenii adevărate ale tribului: “Mulți mor
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
cu căpeteniile tribului că “fiii și fiicele voastre vor învăța carte!”. Ușor de zis, greu de făcut. Demagogie, ca peste tot: cum ar fi putut educația și instrucția să fie adusă la niște copii care locuiau în locuri izolate, la mile depărtare numai de străzile principale pe unde s-ar crede că educația se “plimbă” nestihngherită și cere ea însăși “subiecți de tratat” și ofrande generoase !? Și, că pe deasupra se ocupau și cu păzitul oilor ? Cum ar putea să învețe pe
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
pe obrazul celălalt urc încă o treaptă de aceea te iubesc acum știu de ce în mine păsările și-au început cuib că stâncile sunt adăpost pentru privirea iepurilor las munții să crească în țapii cenușii ei nu au fereastra deschisă mila-i privește prin ploi Doamne ai lăsat în valea mea să plutească corăbii pe unele din ele leviatane care se joacă cu valurile pentru că-mi încerci căldura iubirii pentru toate întind mulțumirea până la cerurile inimii ochiul ferestrei voi trece prin
BINECUVÂNTEZ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351899_a_353228]
-
Chișinău. Desigur am urlat în gura mare și de data asta, dar în zadar. Ne-a părăsit și Fifița! După vreo trei luni ne pomenim cu Fifița că intră pe poarta. Era slabă, jigărita, șchiopata. Gazdei i s-a făcut milă și ne-a lăsat să o ținem. Cum de a venit înapoi că doar o dusese în sac legat la gură!? O altă întâmplare cu un câine a avut loc la București, când mama era directoare la o cantină pentru
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
a odihnit la soare pe creștetul pleșuv al lui Klaus. Bine-nțeles că masajul nu a fost gratis, dar a meritat, iar distracția a fost maximă. Dacă pui la socoteală și plata pe care am făcut-o, mai mult din milă, fătucii- nu mai mare de vreo treisprezece ani - care a vâslit până lângă noi ca să îmi pună în brațe un pui de maimuță, nu a fost o aventură chiar ieftină, dar aș repeta oricând traseul și cu siguranță încântarea ar
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
purta mereu în brațe măcar că eram câtă mai șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine. În Rusia veniseră la putere bolșevicii, cei ce erau de partea tarului erau măcelăriți fără milă, si care au putut au fugit unde au văzut cu ochii. Unul dintre aceștia era și prietenul meu Vichentie. Cine a mai vazut rus să nu-i placă băutură, mai cu seamă vodca. Vichentie nu bea, în schimb fuma că
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
prin bătătură și deja se gândeau la cai verzi pe pereți! Femeia a fugărit un cocoș să-l prindă ca să-l facă friptură pentru musafiri. L-a tăiat nea Ghiță, asistentul, nea Ion, nu putea să taie păsări, îi era milă. Nici de mâncat nu prea se omora. Până avea să se facă friptura, femeia i-a îmbiat cu niște rachiu din prună curată, tare si vechi de cațiva ani de zile. L-a păstrat în sticle de un litru, verzi
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
pentru nimeni. Se apropia momentul STOP HAR, iar Israel alerga pe calea pierzării, îndurerând pe Mântuitorul lor. „Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă” (11:8). De aceea, profet peste profet este trimis la ei cu mesaje de mustrare. Dar și cu mesaje de iubire, pentru ca Israel să înțeleagă cât de mult rănește inima adevăratului Dumnezeu. Ascultați chemarea: „Te voi logodi cu Mine pentru
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]