6,725 matches
-
În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că de-atunci omenirea tot lunecă la vale... De ce Dumnezeu n-a scos două coaste din pieptul lui Adam? De ce nu a făcut două Eve? De ce s-a făcut că nu aude și nu vede cele ce se Întâmplau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a ajuns În sfârșit acasă, Noimann dădu de belele. Norocul său că, fiind prevăzător din fire, Își transportase o parte din garderobă la locașurile de veci, altfel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de bere, sticlele de Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei C.F.R. Iași, unde În loc de epoleți miroase a zambile; astfel se și explică decizia administrației ca În spațiul vechiului WC, aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre intrări. Își pipăi cu grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl scoase și numără bancnotele. Spre mirarea sa, nimeni nu-i atentase la averea mobilă. Sticluța plată se afla și ea, bine pitită, În celălalt buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu câțiva pași până la Pizzeria Piramida, unde Își comadă o plăcintă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cere dreptul la El însuși. - De ce plânge, de ce suferă lumea? - Ca să se deschidă înlăuntru spre a vedea cât de întuneric este afară. - Așa este! spuse fiul Împăratului și alergă spre fată. Pe tine te vreau de nevastă! Și nunta, spre mirarea tuturora, se făcu imediat. Mireasa era urâtă pe dinafară, dar de aur pe dinlăuntru. Chipul ei avea o noblețe înaltă ce izvora ca o zare împlinită, iar fiul împăratului o iubea și o privea ca pe cel mai de preț
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
babă. A venit să stea câteva zile la mănăstire, să se odihnească și el. Bătrânul Îl privește Într-un mod ciudat, pare surprins de mărturisire. Grințu adaugă: — S-ar putea ca de la Întâi ianuarie să vin profesor aici, În sat. Mirarea moșului crește și mai mult. Scade apoi vizibil și se stabilește la o cotă normală, apropiată de calm și indiferență. A trebuit să mă duc la poliție ca să completez un chestionar și să-mi pun ștampila pe buletinul de identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru anișori. Cântă o rugăciune către Doamne-Doamne. De ce cântă pentru Doamne-Doamne? Îl
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire pe călcâie, așa cum învățase ea la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar după aceea nădăjduiesc că vei încerca să vezi dacă aparențele sunt sau nu înșelătoare.’’ Haide, arată-te, zise sarazinul,dorința mea este să te văd și să te cunosc mai întâi. Uitându-se la Mandricardo, Roland a observat cu mirare că nu avea sabie la brâu. Și ce armă îți convine, zise el, dacă vei pierde lancea? Nu te îngriji de asta, replică Mandricardo, așa cum mă vezi am bătut până astăzi o sumedenie de cavaleri. Află că am jurat să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai nefericite momente din viața sa. Se uită în jur și observă cu plăcere frumusețile locului. La un momentdat a văzut că pe copaci se aflau săpate inscripții s-a apropiat, le-a citit și care nu i-a fosat mirarea când a văzut că ele compuneau numele Angelicăi! Ceva mai departe , el a văzut numele lui Medor legat de al ei. Paladinul crezu că visează. El a rămas locului uluit, ca o pasăre care dând să zboare se pomenește cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu mine. Poți să faci ceva interesant cu zucchini? Întrebă mama, luându-l de braț În momentul când se ridică de pe perna de pe podea. După câteva minute, Sammy era la aragaz, În timp ce mama stătea liniștită la masă, fixându-l cu mirare, incapabilă să-și ascundă Încântarea. —Ce faci? am Întrebat În timp ce el strecura o oală de tăiței și adăuga o picătură de ulei de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus la dispoziție de mama (pe care scria EXISTĂ PACE ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
una apa este nemaipomenit de bună, iar în cealaltă izvorăște apă sălcie. Apoi, înspre Păun, se află un deal din care pe vremuri cei din satul Vlădiceni scoteau sare. ― Sare într-un deal din preajma Iașilor?! Mare minune! - și-a exprimat mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la culcare, că o zi de stat numai în picioare îmi ajunge - a vorbit hangiul. ― Noapte bună, jupâne - a răspuns lotrul, cu ochii fierbinți umblând prin toate cotloanele, poate-poate a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso? - a întrebat-o el, cu mâinile întinse, gata s-o îmbrățișeze. ― Da’ ce faci, bădie? Vrei să ne vadă bărbatul meu? Am ieșit să iau o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în „sipetul lui Scaraoțchi” și a scos la iveală cine știe ce alte „bojgoane” - a intervenit în vârtejul poveștii unul din colțul cel mai îndepărtat al vagonului. ― Apoi știți doar că femeia l-a învins și pe dracul! Așa că nu-i de mirare, dacă... ― Stau și mă gândesc, dar nu-mi trece prin cap ce o mai fi scornit șerpoaica - s-a auzit un alt glas. ― Într-una din seri, și-a adus aminte că hangiul se dă în vânt după plăcintă cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiul se dă în vânt după plăcintă cu bostan. Așa că, fără să-i spună nimic, când omul a terminat de mâncat niște pastramă, i-a pus dinainte plăcinte cu bostan... Cum le-a văzut, ochii hangiului s-au dilatat a mirare: ― Da’ cum de ți-ai adus aminte ce îmi place mie cel mai mult? ― Fiindcă încă n-am îmbătrânit, ca să uit de la mână pân’ la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat ea. Fără
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie. Parcă ar fi descoperit elixirul vieții veșnice! S-a uitat lung la el, dar l-a lăsat în pace. „E
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cravată. — Jake, nu vreau ca Stefan să audă chestiile astea. Vreau să obții o dispoziție judecătorească ca băiatul să nu asiste la depoziție. Un ordin de excludere. Știu că poți s-o faci. Kellerman izbucni în râs. — Nu-i de mirare că ai abandonat Dreptul. Dispozițiile judecătorești care interzic prezența minorilor la proces în cazurile de acordare a custodiei nu pot fi impuse legal decât atunci când sunt acceptate de avocații ambilor părinți. Iar avocatul lui Celeste nu va fi niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Michelangeli (1920-1995), pianist ita lian. — De bună seamă că Maestrul s-a enervat, am pre supus eu. — Știi ce i-a răspuns Sergiu? „Și eu sunt îndrăgostit de ea!“ — Minunat! am exclamat, visătoare. Așa frumoasă cum erai, nu e de mirare că ți se întâmplau lucruri ro mantice. Nu totdeauna, râse ea. De pildă, într-o seară, după un concert, nu mai știu în ce parte a lumii, eram la un restaurant, în sfârșit singuri. În spatele lui Sergiu, la o masă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de numirea ei atât de ciudată! Ei, doamne, doamne, cine știe ce mi-o mai fi dat să trag și cu liceul ăsta! Domnul cu lista mai dictă câteva cărți și încheie recomandîndu-ne să cumpărăm și... carte de "Muzică"! De astă dată, mirarea mea fu și mai mare. Ce noimă o mai avea și asta? Carte de muzică?! În primare, doamna sau domnul ne cântau un cântec, noi după ei, și gata... fără nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]