6,277 matches
-
Adunarea Deputaților și reprimă răscoala care începuse la Paris. Un plebiscit ratifică lovitura de stat și îi permite să instaureze, sprijinindu-se pe Constituția din 14 ianuarie 1852, un regim autoritar și centralizat care, în chip firesc, se transformă în monarhie ereditară, ratificată și, printr-un plebiscit, este pro clamat împărat al francezilor la 2 decembrie 1852, sub numele de Napoleon al III-lea. Se căsătorește în 1853 cu Eugenia de Montijo. Între 1853 și 1860 exercită o putere absolută: Imperiul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În 1789, respins de nobilime pentru moravurile sale, este ales depu tat al Stării a treia din Aix și apoi președinte al Adunării Constituante și devine cel mai important orator al ei. Ca om politic, scopul său a fost instituirea monarhiei constituționale și, în acest sens, a jucat un rol important în primii doi ani ai Revo luției, stârnind neîncrederea deputaților și situându-se pe poziția de sfetnic neascultat al regelui, în a cărui soldă se pare că intrase. Dar apropierea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în acest sens, a jucat un rol important în primii doi ani ai Revo luției, stârnind neîncrederea deputaților și situându-se pe poziția de sfetnic neascultat al regelui, în a cărui soldă se pare că intrase. Dar apropierea lui de monarhie nu este doar venală: a simțit din vreme primejdiile radicalismului revoluționar. A murit înainte de declanșarea marilor represiuni din 1792-1794. MONSIEUR = PHILIPPE, duce de ORLÉANS ăSaint Germain-en-Laye, 1640-Saint-Cloud, 1701). La curtea regală a Franței, Monsieur este titlul care se dădea fratelui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăSaint Cloud, 1747-Paris, 1793). Strănepot al regentului, duce de Orléans din 1785; deputat în Statele Generale ă1789), deschis ideilor noi, a ajuns deputat în Convenție ăAdunarea Constituantă, primul parlament republican, 1792-1795), unde, sub numele de Philippe Égalité, a votat abolirea monarhiei - 21 septembrie 1792 - și condamnarea la moarte a regelui - 20 ianuarie 1793. După declanșarea Terorii, odată cu votarea legii suspecților, la 17 septembrie 1793, a fost el însuși judecat de Tribunalul Revoluționar și executat. Este tatăl lui Ludovic Filip, ultimul rege
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Chartres; a publicat, în 1789, o broșură, Ce este Starea a treia?, care l-a făcut foarte popu lar și a dus la alegerea lui ca deputat al Stării a treia în Statele Generale, unde s-a arătat partizanul unei monarhii constituționale, însă, în 1792, ca deputat în Convenție, a votat moartea regelui; în 1795 membru și președinte al Consiliului celor Cinci Sute, apoi membru în conducerea Directoratului ămai 1799) și șef al grupului care urmărea revizuirea Constituției anului III. Sieyès
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Îndelung elaborată, cartea sa Despre Germania este interzisă de poliția imperială în ajunul publicării și apare abia în 1813. Văduvă din 1802, se căsătorește în secret cu ofițerul elvețian John Rocca. Revine definitiv în Franța în 1815, imediat după reinstalarea monarhiei, dar moare înainte de a putea juca sub Bourboni rolul pe care sconta. -TALLEYRAND-PÉRIGORD, CHARLES MAURICE DE ăParis, 1754-Paris, 1838). Om politic. Episcop de Autun în 1788, devine deputat în Statele Generale și apoi în Adunarea Constituantă ă1789); după ce susține Constituția
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în semiotică, Editura Pygmalion, Iași. Schaff, Adam, (1966), Introducere în semantică, Editura Științifică, București. Scrima, Andrei, (2008), Experiența spirituală și limbajele ei, Editura Humanitas, București. Scurtu, Ioan, Ion Bulei, (1990), Democrația la români 1866-1938, Editura Humanitas, București. Scurtu, Ioan, (1991), Monarhia în România 1866 1947, Editura Danubius, București. Searle, John R., (1972), Les actes de langage. Essais de philosophie du langage, Hermann, Paris. Searle, John, (2000), Realitatea ca proiect social, traducere de Andreea Deciu, prefață de Monica Spiridon, Editura Polirom, Iași
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
române contemporane, vol. 1, Editura Minerva, București, 1981, p. 13. 186 Perpessicius, Eminesciana, vol. 1, Editura Minerva, București, 1989, p. 132. 187 V. în acest sens lucrările: Ioan Scurtu, Ioan Bulei, Democrația la români, Editura Humanitas, București, 1990; Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947, Editura Danubius, București, 1991; Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I, Editura Militară, București, 1992. 188 Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2010, p. 27. 189 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877-1883, 1888-1889
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acte diplomatice, relatări istorice oficiale, jurnale personale, discursuri parlamentare, rapoarte administrative etc. Evoluția de la o Chartă medievală a drepturilor la Constituție; de la vechile comune franceze la Comuna revoluționară de la 1870 și la autonomia administrativă de azi; drumul de la absolutism la monarhia constituțională și la republica semi-prezidențială; calea de la ideile luminismului la socialismul și comunismul "intelighenției" din secolele 19-20 iată o istorie exemplară și pentru români, care au preluat de atîtea ori modelul francez fără a ține seamă de "galicisme", acele forme
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
într-o epocă în care arvernii aveau pretenții de hegemonie asupra celorlalte popoare ale Galiei. Fiul său, regele Bituit, nu a putut menține această pretenție și a fost învins de Roma în 121 î. I.C. Înfrîngerea sa a însemnat sfîrșitul monarhiei arverne. În anii 80-70 î.I.C., arvernul Celtill încearcă să restaureze regalitatea, dar a fost ucis; el lasă un fiu, Vercingetorix. Puterea politică este recuperată de marile familii celte, pe care Cezar le numește equites, *cavaleri. Ei constituie o aristocrație
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care sînt în serviciul ei: *ambacții sau oameni de arme și *clientela, formată din oameni liberi, fără avere, care constituie cea mai însemnată parte a poporului. Cezar citează cazul helvetului Orgetorix care dispunea de aproximativ 10000 de oameni. După dispariția monarhiei, puterea religioasă a regilor trece la clasa druizilor, recrutați de asemenea din nobilime. Druidismul este într-adevăr un fenomen tardiv în lumea celtică și se pare că a apărut în insula Bretania. Învățămîntul druidic era numai oral; de aceea avem
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
locală. Din anturajul său, dintre membrii Curții, el alege apropiați care îi dau sfaturi politice și care vor forma *Consiliul regelui; pe lîngă șefii de servicii domestice din palat seneșal, *conetabil, paharnic, camerier, *cancelar -, se organizează primele servicii centrale ale monarhiei; în același timp, regele îi supraveghează tot mai îndeaproape pe agenții locali cărora le încredințează administrarea domeniilor sale *magistrați -, și reușește să-i împiedice să-și transforme funcția într-una ereditară. Mișcarea de reorganizare care îi folosește regelui Franței este
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
anii 1209-1213, dusă de baronii din nord la inițiativa papei Inocențiu al III-lea. Ludovic cel Sfînt. Domnia lui Ludovic cel Sfînt (1226-1270) a dat numele său acestui secol: pentru că, în interiorul regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de guvernămînt monarhia feudală , care, folosind toate avantajele legăturilor de vasalitate, are drept misiune să facă să domnească justiția și pacea regelui; pentru că, în exterior, în vremea în care papa și împăratul se sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ostilitate. Alți factori au alimentat-o, în special amenințarea continuă că Anglia, mare producătoare de lînă, apăsa asupra industriei textile din orașele flamande. Dar, dincolo de certurile feudale, dinastice sau economice, este vorba de un conflict fundamental între cele două mari monarhii feudale, pentru supremația în Europa: noi îl numim războiul de O sută de Ani. Războaiele. Războiul de O Sută de Ani și conflictul burgund Războiul de O Sută de Ani în secolul al XIV-lea. Într-o primă etapă, tînărul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Sfînt", cerînd rechemarea tuturor comisarilor sau intendenților, votarea prin parlament a impozitelor noi și a înființării de oficii, interdicția de a închide pe cineva pentru mai mult de 24 de ore fără să compară în fața judecătorului. Acest text, care pune monarhia sub controlul funcționarilor săi, este primit cu entuziasm de parizieni. Regenta mai întîi se înclină, apoi, pe 26 august, pune să fie arestați trei parlamentari, printre care popularul Broussel. Imediat, Parisul se acoperă de baricade. Dînd înapoi încă o dată la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de ani, își anunță dorința de a conduce de acum încolo el însuși, fără prim ministru. Gustul său pentru "meseria de rege", hărnicia, inteligența sa sînt din nefericire alterate de un orgoliu care își găsește originea și justificarea în teoria monarhiei de drept divin și care nu va face decît să crească cu vîrsta. Profund pătruns de demnitatea regală și de drepturile și îndatoririle pe care ea le implică, Ludovic al XIV-lea se consideră într-adevăr "locotenentul lui Dumnezeu pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
proporții ca profitul industrial sau renta funciară: aceștia nu primesc decît "firimiturile expansiunii" și sînt marea victimă a recesiunii din timpul lui Ludovic al XVI-lea. Mișcarea filosofică Marii filosofi. Continuînd lecțiile raționalismului cartezian și critica credințelor tradiționale și a monarhiei absolute începută în anumite cercuri încă din anii 1680-1715, marii scriitori, numiți "filosofi" vor să substituie "tenebrelor" fanatismului și intoleranței "luminile" rațiunii întru fericirea cea mai mare a umanității. Din 1721, Montesquieu (1689-1755), președinte al parlamentului de la Bordeaux, publică Lettres
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1721, Montesquieu (1689-1755), președinte al parlamentului de la Bordeaux, publică Lettres persanes, satiră îndrăzneață a credințelor și moravurilor francezilor de la sfîrșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea; din 1734 pînă în 1748, el scrie Esprit des lois în care preconizează o monarhie temperată de existența unor organe intermediare și fondată pe separarea puterilor, executivă, legislativă și judecătorească, veritabil zid de apărare împotriva tiraniei. Fiu al unui notar parizian, Voltaire (1694-1778) publică în 1734, după o ședere în Anglia, Lettres philosophiques, elogiu al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
d'Holbach sau Helvetius), dar neagă orice valoare Bisericilor și dogmelor; deismul lui Rousseau este însoțit de un același refuz al Bisericilor instaurate, dar se deschide către o religiozitate mai profundă și mai sinceră. Pe plan politic, ei sînt favorabili monarhiei (cu excepția lui Rousseau, partizan al democrației și al republicii), dar o monarhie limitată în care cele trei puteri să fie separate și în care monarhul, inspirîndu-se din principiile filosofice, să respecte libertățile fundamentale: libertate individuală, libertate în gîndire, libertate de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Rousseau este însoțit de un același refuz al Bisericilor instaurate, dar se deschide către o religiozitate mai profundă și mai sinceră. Pe plan politic, ei sînt favorabili monarhiei (cu excepția lui Rousseau, partizan al democrației și al republicii), dar o monarhie limitată în care cele trei puteri să fie separate și în care monarhul, inspirîndu-se din principiile filosofice, să respecte libertățile fundamentale: libertate individuală, libertate în gîndire, libertate de expresie. Ei se împart după noțiunile de egalitate și de proprietate: Rousseau
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la Rennes, Ludovic al XV-lea, în cursul unei ședințe solemne (lit de justice, ședință a parlamentului pe care regele o prezida așezat într-un pat cu baldachin nota trad.), la 3 martie 1766 stigmatizează atitudinea parlamentarilor și reafirmă doctrina monarhiei absolute (document 2, p.247), dar cedează la puțin timp după aceea. Maupeou și triumviratul. Totuși, în 1770, la instigarea cancelarului Maupeou, care îi recomandă fermitate, Ludovic al XV-lea îl concediază pe Choiseul, care continuă să-i susțină pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Provence și contele de Artois. Tînărul rege apelează, pentru a-l sfătui, la bătrînul ministru Maurepas, dizgrațiat în 1749. Acesta cere imediat înlăturarea lui Maupeou și recheamă parlamentele, decizie luată cu scop de calmare, dar plină de consecințe dezastruoase pentru monarhie: parlamentele nu întîrzie, într-adevăr, să reia opoziția lor sistematică prin intermediul dreptului la critică (a edictelor regale). Dar, în același timp, Maurepas sugerează regelui să cheme la treburile statului oameni de prim plan, în special pe Vergennes la Afacerile străine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fiecare revendicînd pentru sine controlul puterii regale. Alianța este deci fragilă între parlamentarii care-și apără puterea și privilegiile, nobilii preocupați să continue să domine stările provinciale, acolo unde ele există, și patrioții din starea a treia care cer o monarhie temperată și suprimarea privilegiilor. Revolte împotriva edictelor lui Lamoignon izbucnesc la Paris, la Rennes, la Grenoble. La 8 august, Brienne convoacă stările generale pentru 1 mai 1789 cu scopul de a găsi o soluție crizei financiare și, la 25 mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
face ecoul fidel al experienței lui Law așa cum a fost ea trăită în provincie. Citindu-l, înțelegem cum a putut această experiență să trezească pentru mult timp neîncrederea francezilor în privința hîrtiei monedă. DOCUMENT 2 Ludovic al XV-lea reafirmă principiile monarhiei absolute La 3 martie 1766, Ludovic al XV-lea, în cursul unei ședințe solemne a parlamentului de la Paris, numită mai apoi ședința "flagelării", se adresează parlamentarilor în următorii termeni: "Nu voi suporta să se formeze în regatul meu o asociație
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
adresează parlamentarilor în următorii termeni: "Nu voi suporta să se formeze în regatul meu o asociație care să facă să degenereze într-o confederație de rezistență legătura naturală a acelorași datorii și a obligațiilor comune, nici să se introducă în monarhie un corp imaginar care n-ar putea decît să tulbure armonia. Magistratura nu formează deloc un corp, nici un ordin separat de cele trei ordine ale regatului: magistrații sînt ofițerii mei, însărcinați să mă înlocuiască în sarcina cu adevărat regală de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]