5,311 matches
-
mai potrivit al zilei să sun la Tokyo. Dar În timp ce-ncerc să-mi Închei nasturii de la bluză În dormitorul Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Temelia acestei admirabile constituții este o perfectă unitate mistică. Or, ar fi ca și cum membrele corpului uman ar vrea ca fiecare să devină o persoană aparte, corpul și-ar pierde orice frumusețe și rînduiala sa firească, s-ar transforma într-un monstru sau, mai degrabă, nu ar mai putea exista; așa stau lucrurile și în cazul Bisericii. Dar aceasta este exact ceea ce a vrut să facă din Biserică sistemul feudal. Fiindcă vasalul nu se poate reprezenta decît pe sine și persoana căreia
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să iubești o persoană pe care o vezi atât de rar? Psihologul meu zice că te-ai lăsat înrobită de un ideal romantic. Tânjești după un Zach imaginar, nu după cel din realitate. Iar realitatea e că Zach e un monstru. Nimic nu mă deranjează mai mult decât o părere profesională pe care n-am solicitat-o. Psihiatrul lui Julie habar n-avea de Unica mea Dragoste. — Atunci de ce mi-a trimis toate cadourile alea și mi-a spus că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Sunt atât de tristă. L-am sunat și mi-a spus că pleacă din oraș. —Nu-nțeleg de ce te-ntorci în timp, când deja ai avut parte de destule necazuri, mă certă Julie exasperată. Ți-am spus că-i un monstru, iar acum ți-a dovedit-o și ție. Știam că Julie are dreptate, dar asta nu îmbunătățea deloc situația. Fetele newyorkeze au în comun un tipar comportamental irațional: cu cât un bărbat se poartă mai urât cu ele, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
masă. — L-a mîncat crud? — Nu. I-a fost milă să-l vadă cum flutura din clești la ea și i-a dat drumul În bazinul de sărituri, plin cu apă sărată. Le-a luat niște zile bune să prindă monstrul. Bobby Crawford Îl hrănea seara. Și pe urmă să moară aici... — Paula, n-ai pus tu focul. — Și nici Frank. (Șterse lacrimile care-i picuraseră pe haina mea.) Cabrera știe asta prea bine. Nu-s foarte convins că știe. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șoferul prundent și suspicios, care Își trecuse În agenda electronică numărul mașinii mele, am trecut pe lîngă Mercedes și-am pornit-o pe alee. Cu geamurile sale fumurii, limuzina părea În egală măsură o creație a spaimei paranoice și un monstru agresiv, asemenea unei armuri medievale teutone, iar vilele din apropiere lăsau aceeași impresie de nervozitate. Cioburi de sticlă presărate pe partea de sus Împiedicau accesul peste ziduri, iar camerele video de securitate vegheau fără Încetare asupra garajelor și ușilor principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci de ochi vrăjmași ai unui monstru nevăzut. Mi se părea că, dacă întind doar mâna spre dulapul din bucătărie, toate vasele se vor prăvăli la unison pe pardoseală și nimic nu va mai rămâne intact. Mi-a trebuit un mare efort de voință să mă aplec
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în bucătărie, din neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana, să nu mai ating vasele, să nu le dărâm, să nu se mai zvârcolească monstrul din pardoseală... Era beznă în apartament. Am dat să intru în camera mea (toc mai îmi scosesem ochelarii de pe nas) și m-am lovit cu capul de ușă. O lovitură groaznică, năucitoare. Uitasem că aveam ușa închisă la camera mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam singură gesturile, cu încetinitorul, să nu deranjez monstrul ascuns din somnul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam singură gesturile, cu încetinitorul, să nu deranjez monstrul ascuns din somnul lui neștiut. Mi-au trebuit câteva minute, de pildă, până să aprind araga zul, pentru că mi se tot stingeau chibriturile de cum le aprindeam și nu mă înduram să le arunc așa, abia arse și nefolosite. Reaprindeam fiecare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rece. Intrăm în parc și ne îndreptăm spre o bancă pe care șade Bobo. Nu îmi pot reprima un fior. Eduard îmi pomenise doar de bâlbâiala lui Bobo, nu mi-a spus însă că, pe lângă asta, arată ca un mic monstru, cu păr rar pe creștet și cu umărul drept aplecat mult față de umărul stâng. Stă cocârjat asupra unui caiet, mâzgălind de zor, și își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
eu. Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când a venit la mine să-mi arate desenele și m-a sărutat. Parcă am fi doi spadasini care se tatonează, agitându-și săbiile în aer, către un monstru nevăzut. Mi-a trecut toată duioșia. Sunt gata să sar la bătaie. Dar Eduard își mută subit atenția spre Bobo. — Nu-i așa, Bobo, c-ai cam exagerat, ca s-o pui pe jar pe Clara și să-i stârnești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același moment mi se pare că se clatină pardoseala cu mine. Ca și cum monstrul nevăzut din bucătărie ar fi scos un prelung oftat de ușurare. Apoi înțepenește totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest moment! Simt că mă sufoc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și el de zidul stâncii, aruncându-se în gol după ea. 7. S-a înserat de mult. Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zidul stâncii, aruncându-se în gol după ea. 7. S-a înserat de mult. Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai aibă sub ochi harababura de acolo. Era prima dată când spărgea ceva de ani de zile, nici nu-și mai amintea de când, și incidentul de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rece de ploaie. Frumoasa ei bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era ceva străin și vrăjmaș, care o pândea cu zeci de ochi de gheață din pardoseală și de pe bufet și de pe aragaz... Frumoasa ei bucătărie devenise un nevăzut monstru cu ochi răi și vicleni, gata să sară în orice clipă asupra ei. închise ușa brusc, spunându-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i relateze cuiva competent despre ce i se întâmplase. Domnul Neacșu avea o firmă de construcții și cu siguranță îi putea oferi un sfat. îi povesti cu lux de amănunte despre bucătăria ei devastată - fără să-i pomenească, însă, despre monstrul cu nenumărați ochi de gheață care o pândea de după ușă. îi mulțumi, recunoscătoare, când îl auzi oferindu-se să vină s-o ajute, la gândul că nu mai trebuie să și tulbure soțul cu întâmplarea asta nefericită. Fugi în dormitor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea alături de mine, despre ce n-a făcut și cât regretă, despre faptul că și tu te vei rata alături de noi, te vei sufoca, despre faptul că ea simte de mult că se sufocă și nu mai rezistă, despre ce monstru sunt eu prin faptul că sunt un ins oarecare... N-am priceput o iotă! Tot timpul își dorea mai mult, și mai mult... Niciodată nu era mulțumită cu ce avea. Mai ales cu mine... Clara ar fi vrut să-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oare care, ci o prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i cu dispreț compunerea de la olimpiadă. Clara se încruntă și trase nervoasă din țigară. Oare nu cumva se înșelase crezând atâta timp că plecarea mamei ei declanșase totul, declanșând și în ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
malefică; Însă, fiind malefică, pădurea oferea o justificare convenabilă pentru portretizarea tuturor pericolelor ei reale sau presupuse din calea drumețului. Biserica se poate plânge de graba cu care publicul educat din Întreaga Europă a Îmbrățișat poveștile-cu-copaci despre adulter, magie, mister, monștri, pericolul etern și eterna tentație. Ea n-ar putea Însă nega adevărul general al unei afirmații pe care era ea Însăși din ce În ce mai hotărâtă s-o păstreze: răutatea inerentă unei naturi lipsite de har, În realitatea exterioară ca și În omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
spui librărie și să ai pe rafturi atâtea pixuri și acuarele, dosare cu șină și jocuri lego. Dorina (librăreasa) nu urmărea Însă astfel de subtilități, așa că, deși n-avea nici o dovadă că autorul e Cătă, i-a făcut un scandal monstru, l-a băgat și l-a scos pe unde-a putut. Cătă a negat totul, bineînțeles. Cât despre anunțurile din mica publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un motiv de amuzament. Nu ne sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană mortală? Viziunea îngrozitoare cu Marius agonizând mutilat, într-o baltă de sânge, o face să scuture din cap cu dorința ca imaginea terifiantă să dispară cât mai repede. "Sunt odioasă. În ce monstru m-am transformat?" Faptul că se gândise la moarte o face să fie cuprinsă de o teamă superstițioasă. Imediat, spune o rugăciune și odată cu derularea cuvintelor sacre, sufletul ei capătă o oarecare liniște. Se apropie de el și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeleagă, dar ochii oblici ai paznicilor îl privesc cu indiferență rece. Unul dintre ei îl lovește brutal cu piciorul, forțându-l să grăbească pasul. Coloana se topește în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade în intensitate câteva secunde ca apoi să pornească din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cocoțat pe atașul unei motociclete, Iorgu ține un discurs soldaților români strânși în piață: Puteți fi fără milă cu prizonierii nemți, împușcați chiar femeile și copiii. Fiți cruzi și nimeni nu va fi învinovățit pentru asta. Dacă arătați compasiune acestor monștri sunteți la fel de vinovați ca și ei! Căpitanul își rupe nervos pielița buzelor crăpate de ger. Caută prin buzunare după pachetul de țigări. Nu găsește. Marius își rupe țigara în două și îi oferă jumătate. Căpitanul trage cu sete, urmărind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]