7,269 matches
-
se poarte cu verișorii lui! că atunci de ce-i mai invita!... că la anul n-o să-i mai serbeze ziua numelui!... și tot așa, cu mult dramatism, pînă cînd Rafaelito a coborîte Încet, cu zîmbetul pe buze, triumfător, cu mîinile murdare de pămînt și un șorțuleț ca al lui Tarzan pus pe deasupra costumului de sărbătoare. Dintr-un alt copac jos Pipo. Pipo era fratele și dușmanul de moarte al lui Rafaelito pînă În ziua cînd aveau invitați; În aceste Împrejurări, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Corazon și funcționa În două clădiri, una mică pe Bulevardul Angamos și alta mai mare, pe Bulevardul Arequipa. Pe la opt și jumătate dimineața Începeau să vină copiii strălucind de curățenie, scoși ca din cutie, toți În afară de frații Arenas, ăștia veneau murdari, erau totdeauna murdari. Julius mergea de cîteva luni la școală, cînd lui Juan Lucas i-a venit ideea cu camioneta. Și ce plăcut era să ia autobuzul de la școală după-amiaza și să se Întoarcă acasă privind pe tot traseul mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În două clădiri, una mică pe Bulevardul Angamos și alta mai mare, pe Bulevardul Arequipa. Pe la opt și jumătate dimineața Începeau să vină copiii strălucind de curățenie, scoși ca din cutie, toți În afară de frații Arenas, ăștia veneau murdari, erau totdeauna murdari. Julius mergea de cîteva luni la școală, cînd lui Juan Lucas i-a venit ideea cu camioneta. Și ce plăcut era să ia autobuzul de la școală după-amiaza și să se Întoarcă acasă privind pe tot traseul mîna uriașă a negrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-ar fi avut inimă, se vedea limpede că de Îndată ce va termina școala de croitorie avea să-i părăsească pe toți fără nici un regret. Alături de ea, pe canapeaua din spate, stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră, impecabilă dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune, cu excepția uneia poreclită Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care-i Învăluia ochii de pisică Și după respirația sacadată. Nu mai putu suporta tensiunea și străbătu curtea Îndreptîndu-se, ca un erou de film, spre locul unde se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă unul din bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei din bandă: voiau să-l ridice pe sus, să-l ducă pe brațe pe Arzubiaga, se strânseseră roată În jurul lui, voiau să-l poată măcar atinge cu mîna. — Șterge-ți uniforma! Șterge-ți uniforma! striga de zor grăsanul Martinto, murdar din cap pînă-n picioare, grăbindu-se el Însuși să i-o curețe. Arzubiaga era Într-a treia, era unul dintre cei mari, dar, cum stătea de vorbă cu toți, Julius Îl considera prieten, nu doar idol. Și Încerca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar n-au mai putut fi prieteni ca altădată. Și apoi, cînd anul școlar pregătitor s-a terminat, pe gras l-au trîntit la examenele de sfîrșit de an, cum era și de așteptat. L-au trîntit fiindcă umbla mereu murdar și era foarte slab la carte, dar la urmă l-au primit iar la școală, fiindcă taică-su a binevoit să facă o donație importantă pentru noul local al colegiului. Martinto era la fel de simpatic și de murdar ca Înainte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă umbla mereu murdar și era foarte slab la carte, dar la urmă l-au primit iar la școală, fiindcă taică-su a binevoit să facă o donație importantă pentru noul local al colegiului. Martinto era la fel de simpatic și de murdar ca Înainte, dar din pricina faptului că erau În clase diferite n-au mai fost atît de apropiați unul de altul; În anul următor s-a Împrietenit cu unul năsos și alerga toată ziua cu sabia În mînă Încercînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe bulevardul Arequipa, o hardughie cu balconul acela atîrnat sus de tot că abia puteai ajunge la el, unde era clasa a treia, a celor mari. Arzubiaga trecuse la Santa María, iar Martinto și mai dolofan ca Înainte și foarte murdar, de parcă se tăvălise prin noroi, trebuia să repete anul pregătitor. Ca să intri În clasa Întîi trebuia să fii foarte cuminte, fiindcă aveau să meargă la prima Împărtășanie și apoi urma confirmația pentru asta era nevoie de un naș. Și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de sus al hăinuțelor erau brodate, tot cu albastru, inițialele colegiului: LC.; pe mîneca dreaptă purtau o banderolă albastră, iar În mîna stingă țineau lumînarea, numai să n-o stingă vîntul, Doamne ferește. PÎnă și Arenas din clasa lor, cel mai murdar dintre frații Arenas, părea scos ca din cutie În dimineața aceea. Mai curînd taică-su era murdar: e domnul ăla cu mustață care se dă jos din Ford. Fiecare Își aștepta tatăl cu nerăbdare și cînd Îl vedea Își umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
banderolă albastră, iar În mîna stingă țineau lumînarea, numai să n-o stingă vîntul, Doamne ferește. PÎnă și Arenas din clasa lor, cel mai murdar dintre frații Arenas, părea scos ca din cutie În dimineața aceea. Mai curînd taică-su era murdar: e domnul ăla cu mustață care se dă jos din Ford. Fiecare Își aștepta tatăl cu nerăbdare și cînd Îl vedea Își umfla pieptul de bucurie, mai ales cînd era mai Înalt decît tata lui Fuentes, de exemplu. Mamele soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită și caramele pline de microbi pe care, dacă le mîncau, puteau să facă febră tifoidă. „Voi nu vedeți că omul ăsta cu bandaj negru la ochi are mîinile murdare și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea și alte asemenea mustrări le adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă În sfîrșit li se acorda importanța pe care o meritau. Partea rea era că noul colegiu nu era Încă terminat complet și rămăseseră ici-colo saci cu ciment, mormane de moloz, destul pentru ca frații Arenas, care veniseră și așa destul de murdari În prima zi de școală, să se tăvălească În moloz și gunoaie, cum le era obiceiul și să nu poată fi curățați tot anul. Mai era unul murdar din prima zi de școală: grăsanul Martinto. Fiindcă trecuse de anul pregătitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mormane de moloz, destul pentru ca frații Arenas, care veniseră și așa destul de murdari În prima zi de școală, să se tăvălească În moloz și gunoaie, cum le era obiceiul și să nu poată fi curățați tot anul. Mai era unul murdar din prima zi de școală: grăsanul Martinto. Fiindcă trecuse de anul pregătitor, primise cadou un toc rezervor, care Dumnezeu știe cum se spărsese În buzunarul interior al hainei și-i mînjise cămașa de sus pînă jos. Dar el era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime de mărunțiș, care bineînțeles zornăia Îngrozitor, i-au dat și multe monedei murdare, din fericire le puneau direct În coșuleț, fără să-i atingă manșeta imaculată a cămășii. O femeie a trebuit să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și deschide o legătură murdară pe care o scosese din buzunar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrozitor, i-au dat și multe monedei murdare, din fericire le puneau direct În coșuleț, fără să-i atingă manșeta imaculată a cămășii. O femeie a trebuit să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și deschide o legătură murdară pe care o scosese din buzunar, o batistă, ce naiba face? uite de unde e În stare să scoată banii... „Mulțumesc, mulțumesc“, spuse de cîteva ori Juan Lucas, puțintel cam grăbit fiindcă sugarul Începuse să scîncească și cerea să fie luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e evanghelistă, așa spune Julius... „În sfîrșit, am ieșit la lumină“, Își zise În sinea lui Juan Lucas, apropiindu-se de primele bănci și coșulețul era acum mult mai greu, fiindcă lumea din băncile din fund Îi dăduse numai monezi murdare. Chipurile Îi deveneau din nou familiare și ajungea În fața altarului, se apleca făcînd o genuflexiune, avînd grijă să nu atingă podeaua, care probabil că era murdară și Începea să strîngă bani de pe rîndul din stînga, unde erau, bineînțeles și cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum mult mai greu, fiindcă lumea din băncile din fund Îi dăduse numai monezi murdare. Chipurile Îi deveneau din nou familiare și ajungea În fața altarului, se apleca făcînd o genuflexiune, avînd grijă să nu atingă podeaua, care probabil că era murdară și Începea să strîngă bani de pe rîndul din stînga, unde erau, bineînțeles și cîțiva din aceia cu cămila care trece prin urechile acului. Uite-i aici și pe ai lui: frumoasa Susan cerîndu-i disperată bani lui Julius, care n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față așa, fără menajamente, ca Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute În dreapta și În stînga și spuse că a stat la masă, că a fost nevoit să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd să vadă dacă nu-i cade cuiva ceva din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vesel. Și de aceea acum, cînd s-a dat jos din automobilul arhitectului, iată-l cam nedumerit: lăsînd la o parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad fiindcă Înjurau tot timpul, erau pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care acum, făcînd pe zidarii, continuau să glumească la fel ca la circ și se suiau pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se și făcîndu-se zob cu o Înjurătură pe buze. Deodată Libarcă Îl arătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de murdari de var, cu hainele jerpelite și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai scoată niciodată de sub unghii. Femeile le Întindeau mereu cîte o sticlă de bere și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și coborau cu salopetele lor murdare de mortar pe schela aceea pîndită de primejdii ca să toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri necuviincioase ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]