4,695 matches
-
molli / aure, le nubi e la titania lampă / fur dell'umana gente (La primavera); A me non ride / l'aprico margo, e dell'eterea porta / îl mattutino albor; me non îl canto / de' colorați augelli, e non de' faggi / îl murmure salută: e dove all'ombra / degli'inchinati salici dispiega / candido rivo îl puro seno, al mio / lubrico piè le flessuose linfe / disdegnando sottragge, / e preme în fugă l'odorate spiagge. (Ultimo canto di Saffo). 369 Altra vită mi tenne: solitaria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
antică grigia (...) / E più t'accori s'odi ancoră îl suono / che s'allontana largo verso îl mare, / dove espero già striscia mattutino: îl marranzano tristemente vibră / nella gola del carraio che risale / îl colle nitido di luna, lento / tra murmure d'ulivi saraceni. (Stradă di Agrigentum); E cantando, con mesta melodia, / L'estremo albor della fuggente luce, / Che dianzi gli fu duce, / Salută îl carrettier dalla sua via; / Tal și dilegua, e tale / Lascia l'età mortale (Îl Tramonto della
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea.[...] În mijlocul acestui lac, cari apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce-am prefăcut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Emil Brumaru Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amaiză, Mari, moi și alene Ascunși cu capotul, Cînd sorbi, dînd din gene-a Plăcere, compotul Și-ți murmură-n suflet Sfiala, rușinea, A șoldului umed, Că-ți pipăi minunea. Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amiază...
Visam că-s lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8674_a_9999]
-
lui Novalis, Pot fi luntrașii de pe Rin... Și, vai, Cum pier privind spre stânci la Lorelei! Goethe (supărat): Plecați! v-am spus. Voi judecați poeții? Dar cine oare suferă ca ei Când se trezesc în roua dimineții Desculți, damnați, dar murmurând idei De fericire, de mister, de-o altă Minune a iubirii, mai înaltă! Deși nu se cuvine, îi întrerup, le strig: - îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig! Cât soarele-și mai joacă amurgul în ferești, Suflet bătrân, ai grijă
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
a Siminei. Însoțit de Nazarie, Egor este pregătit pentru execuția ritualică, amintind de scena deznodământului din Dracula: "Găsi pe Simina întinsă cu tot trupul pe pământul moale și zgâriat. [...] D-l Nazarie își făcu o cruce mare, apoi începu să murmure o rugăciune neștiută. Egor se apropie de locul pe care stătuse Simina [...] Apucă apoi drugul de fier și-l apăsă cu toată greutatea". Stimulat de febrilitatea Siminei, "Egor scoase fierul, care pătrunsese numai pe jumătate, și-l înfipse alături, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
en écrivant). Pentru a încheia, voi cita aici doar un caz de eterogenitate textuală densă: descrierea pământenilor visați de către Ylla K, mai bine spus o premoniție, pe care o putem găsi în introducerea Cronicilor marțiene de Ray Bradbury: (18) Ciudat, murmură ea. Foarte ciudat, visul meu. ٲDa? Se vedea însă că nu-și dorea decât un singur lucru: să-și reia lectura. Am visat un bărbat. Un bărbat! Un bărbat foarte înalt. Mai mult de un metru optzeci și cinci. Dar
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
însemnul” nobilei afecțiuni (ci iarăși țin în palmă sufletul tău). Conștientizând vechile credințe ale lumii conform cărora „lumea e suferință”, menirea noastră nu rămâne alta decât zbaterea întru ieșire din „lațurile” ei, zbarerea întru purificare. și astfel, vom ajunge să murmurăm precum Giuseppe rngaretii: „Nu mă părăsi, rămâi suferință!” Cella Delavrancea Ochii pianistei 125 de ani de la nașterea artistului și scriitorului CELLA DELAVRANCEA 0ă urmăresc vrăjită peste veacuri, fixându-mă încă îndrăzneț și curios ochii unei octogenare celebre. CELLA DELAVRANCEA. Era
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
deoarece avea în jurul ochilor câte o pată asemănătoare azurului. Oricum, avea talent la amestecatul nuanțelor de culoare: de la păr și ochi și până la săndăluțele cu care erau încălțate acele piciorușe fine, de antilopă, totul era într-o perfectă armonie. Am murmurat încet: - Nu ești de vină tu,/ De vină-i numai primăvara... - Ați spus ceva? mă întrebă mirată. - Mda, uitându-mă la dumneavoastră, mi-am amintit versurile unui cântec de muzică ușoară. - Mai repetați-le o dată, mi-ar face plăcere să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au stat sprijiniți de perete până când au ieșit negustorii ce se aflau acolo veniți înaintea lor. Când au rămas în sală doar vodă pe jilțul său și în picioare spătarul Mihai și prințul Ștefan, s-au apropiat făcând plecăciuni și murmurând cuvinte când grecește, când turcește. — Ce limbă știți să vorbiți mai bine? întrebă Brâncoveanu mirat. — Italiană, serenissime, suntem florentini. Vodă zâmbi, acel zâmbet care dădea expresiei feței sale un aer melancolic și trist. — Domnia ta, rogu-te să ne fii tălmaci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întors sănătos, sfinția ta, șopti abia, abia domnul, uitând de data aceasta să folosească pluralul. — Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și zbuciumul și nu am contenit rugăciunea nici zi nici noapte, murmură Theodosie, apoi reluă cu voce tare. Am îmbătrânit și uite, când bate vântul îmi lăcrămează ochii... Mitropolitul își șterse ochii cu dosul mâinii în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acesta e rugat să-și ia picioarele la spinare cât mai repede. "Asta e, spunea un glumeț nepriceput, o somație de a-ți lua tălpășița... în alte terme." Cel mai cuminte e să te-nclini și să taci... fără a murmura, precum grenadierul lui Scribe. Nu lipsesc compensațiile. În fiecare dimineață și seară, o orchestră maghiară cântă timp de două ore încântătoare arii locale 76, în auzul cărora te trezești și adormi. Fiecare scăldător e salutat la sosirea și la plecarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îl preveni despre aceasta pe prefectul de poliție. Dl Catargiu declară "că nu putea considera drept o sărbătoare publică evenimente dureroase pentru o parte a națiunii și că atâta vreme cât va trăi el această pretinsă sărbătoare nu va fi celebrată." Se murmură împotriva acestei decizii, riguroase poate; se bombănea deja împotriva legii asupra contribuției funciare, cu privire la faptul că nu impozita venitul decât cu patru la sută; se cârtea în fine împotriva legii rurale: se reproșa proprietarilor că nu fac niciun sacrificiu. Toate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
În spaima ei ținându-mă îmbrățișat cu foc. Cu-n gest de groază îmi arăta peștera, plângând. M-am apropiat și am văzut-o pe Angloanice șezând pe loc, lângă ea statuia Hecatei cu aer galben, plăpând. Cuvinte de vrajă murmura, învârtind vârtelnița vrăjită cu ochii ațintiți în gol, devorându-și prada. Statuia și vârtelnița le-am sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un aer pierdut, copleșit de gânduri, uită să-mi răspundă. - Ce-a făcut, măy Nilă? - Ei, ce să facă, spuse el deodată îmblînzit. Înțelesei. Ilie era frati-său, nu făcuse nimic, îl ierta. Totuși ceva se întîmplase. - ...S-a mutat, murmură el în prada unor gânduri care nu se exprimau. - Da? zic. Și? El dădu din cap cu ceva în el care se îndoia: făcuse sau nu făcuse bine Ilie că se mutase? Da, părea el să spună, oamenii se mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mie la ureche. - Domnu, am un costum de haine special pentru dumneata! Am tresărit! De unde dracu știuse că chiar un costum' de haine căutam? Mă uitai la Nilă, care lăsase capul în jos. - Păi n-are nevoie numai de costum, murmură el, vrea și o cămașă și o pereche de pantofi. - Am și pantofi și cămăși, zise individul. Intrați, veniți cu mine. Am intrat în prăvălie, care într-adevăr era înțesată cu de toate și omul luă de pe o vergea un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și mă întorsei să mă vadă Nilă. - Un domn elegant! exclamă individul, astea cu care ați venit puteți să le aruncați, domnul e student, dacă nu mă înșel, nu se face ca un student să poarte asemenea... - Și cât costă, murmură Nilă îndoit. Știa el că aici e ieftin, dar nici pe degeaba nu ți le dădea nimeni, or o mie de lei... Negustorul făcu un gest: cât poate să coste? O nimica toată. - Facem o reducere pentru un student, zise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lase în pace. Interesante lucruri, secretele Bucureștiului, gândeam eu naiv. Nilă trebuie să știe multe. - Ascultă Nilă, zic, tu de ce nu te-ai făcut legionar? Se uită la mine surprins și deodată întunecat. Înghiți ce mai avea din debrețin și murmură stingherit: - Mănâncă acolo și nu mai vorbi prostii. Totuși se gândea la ceva. Își lăsă fruntea în jos și șopti: - Ăștia omoară lumea!... Într-o zi au venit și au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor... I-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de lucrurile astea... Și tăcu el însuși, gânditor și posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei zăcea o neclintită convingere. - Cine face rău unora, n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace în două volume, pline de chenare și prinți desenați în câteva linii și prințese care semănau unele cu altele, băgate în text, cu un Napoleon strivit de pălărie... Abia citeam un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care intră în odaie și îmi aruncă pe masă un pachet de salam și o franzelă. - Ia, mă, și mănîncă! Parcă ar fi zis: ți-am spus eu, acuma vezi... mănâncă și taci! Mă uitai la el: adică cum?! - Legionarii! murmură. - Ce e cu ei?! - S-a terminat cu ei. A venit armata și i-a gonit. - Care armată, Nilă? Cum care armată?! Armata! Nu știam ce e o armată?... Mă așezai la masă și începui să mănânc. Nu înțelegeam bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
TIMPUL SĂ SE SCOALE. SE TRASE SPRE MARGINEA PATULUI, IAR RIVA TRECU PE LÂNGĂ EL ȘI LĂSĂ JOS VALIZELE. \ MI-AM LUAT LUCRURILE, SPUSE EA DEȘI NU ERA NEVOIE. MARIN ȘI-O IMAGINĂ RECUPERÂNDU-ȘI AVEREA DE LA AEROGARĂ, SE ÎNFIORA ȘI MURMURĂ: SIMTE-TE CA ACASĂ. Fata îl privea cu un zâmbet stânjenit. \ M-AM GÂNDIT CĂ NU ARE NICI UN ROST SĂ RĂMÂN DACĂ VEI " PROFITA" DE PREZENȚA MEA LA FEL CA NOAPTEA TRECUTĂ. Iritarea ei îl binedispuse din nou pe Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
TRISTEȚE IRAȚIONALE. ACALMIA SE SFÂRȘI CU UN GEST DRAMATIC. VICTIMA SE STRĂDUI SĂ SE RIDICE, APOI, TÂRÂNDU-ȘI PICIOARELE, ÎNCEPU SĂ SE PLIMBE ÎNCOACE ȘI ÎNCOLO PRIN FAȚA FERESTREI MARI, PRIN CARE ACUM SE VEDEA LUMINA RĂSĂRITULUI. DIN CÂND ÎN CÂND MURMURA CEVA NEDESLUȘIT, DIN CARE MARIN NU REUȘEA SĂ ÎNȚELEAGĂ NIMIC. Generalul privea spectacolul cu atenție. Însoțitorul lui, un agent al Controlului, care evident nu prea era obișnuit cu violența, se aplecă spre el. \ N-aș fi crezut niciodată că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
RECUNOSCÂNDU-L PE MARIN. \ Îmi cer iertare, Maiestate. Voi trimite după femeile dumneavoastră și voi cere o audiență mai târziu. Ea scutură din cap, ca și când ar fi încercat să scape de o amețeală trecătoare. NU CRED CĂ... NU ÎNȚELEG CE... MURMURĂ EA ÎNCURCATĂ. VORBEA O ENGLEZĂ APROAPE FĂRĂ ACCENT. MARIN SALUTĂ, SE RĂSUCI PE CĂLCÂIE ȘI IEȘI DIN SALĂ. ÎN ANTICAMERĂ VORBI CU ȘEFUL GĂRZILOR, APOI SE ÎNDREPTĂ GRĂBIT SPRE NOUL CARTIER GENERAL CARE FUSESE STABILIT ÎN PRINCIPALA CLĂDIRE MILITARĂ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe savant la Convertizor, dictatorul dovedea clar acum că se găsea în opoziție absolută cu foștii lui camarazi. Marin aruncă o privire lui Trask. ― Ce crezi despre toate astea, Wade? Inventatorul stătea cu ochii fixați în gol. Se mișcă și murmură obosit: ― Cine și-ar fi închipuit că cel de-al treilea război atomic nu s-a sfârșit încă? Marin se întoarse spre dictator. ― Excelență, vreți să spuneți: există printre conducătorii de grup vreun conspirator? ― Da. Yarini și John Peeler. ― Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu tot. Evident, ideea era că un asemenea guvern era ușor de răsturnat. Primul "rege" fusese unul dintre conspiratori înainte de a fi asasinat. Fiicele lui nu au știut nimic despre asta, dar viețile lor au fost salvate. ― Manevre de culise, murmură unul din conducătorii de grup. ― O conspirație la scară mondială implică un număr imens de situații speciale. Presupune experți, departamente, interpreți pricepuți. Prin efortul propriu, o persoană nu poate percepe decât un aspect necuprinzător al realității pe care am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]