5,149 matches
-
de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile pierdute un an mai devreme. Ulterior, mii de basarabeni sunt recrutați în armata română și participă la războiul împotriva Uniunii Sovietice, inclusiv la bătălia de la Stalingrad. Ca aliat al Germaniei naziste, România acceptă să preia administrația civilă a teritoriului dintre Nistru și Bug. În Transnistria antonesciană din timpul războiului sunt deportați în masă toți evreii basarabeni și parțial cei bucovineni, considerați de propaganda vremii drept „țapi ispășitori” pentru umilințele armatei române
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
care, din considerente geostrategice, recunosc legitimitatea hotarului sovietic de la 22 iunie 1941. Două luni mai târziu, după ce a fost nevoită să accepte noi concesiuni teritoriale - de această dată față de Ungaria și Bulgaria, care se bucurau de sprijinul nemijlocit al Germaniei Naziste și Italiei Fasciste - fiind pus în fața unei nemulțumiri generalizate, care putea degenera în orice moment într-o mișcare națională antidinastică, regele Carol al II-lea a abdicat (pentru a patra și ultima oară) în favoarea fiului său Mihai I și a
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
în teatru de război, ("Vedeți și": Operațiunea Iași-Chișinău), regele Mihai I a organizat o lovitură de stat, îndepărtându-l de la putere pe mareșalul Antonescu. După semnarea unui armistițiu cu Aliații, armata română a întors armele contra Ungariei Hortiste și Germaniei Naziste, luptând alături de Armata Roșie pentru eliberarea teritoriilor ocupate de Ungaria prin Dictatul de la Viena și, în continuare, în Ungaria și Slovacia. Pe 6 martie 1945, regele Mihai a fost silit de sovietici să accepte guvernul dominat de comuniști al lui
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
un loc în piață turismului la nivel mondial cu un număr din ce in ce mai mare de vizitatori. contribuie,în ansamblu, la economia țării. Cele mai populare orașe sunt Cracovia, Wroclaw, Gdansk, Varșovia, Poznan, Lublin, Torun și situl istoric Lagărul de exterminare Auschwitz nazist în Oświęcim. Cele mai bune destinații de agrement includ districtul Lacurilor Mazurian, coasta Mării Baltice, Munții Tatra (cei mai înalți din lanțul muntos carpatic), Munții Sudeți și Pădurea Białowieża. Principalele oferte turistice pentru Polonia constă în vizitarea unor obiective turistice în cadrul
Turismul în Polonia () [Corola-website/Science/309106_a_310435]
-
invenții din Secolul XIX (detentorul Rouquayrol și Denayrouze). Brevetul pe care l-au co-înregistrat pentru această invenție i-a pus la adăpost din punct de vedere financiar pentru tot restul vieții lor. Deși Franța înfrântă devenise o aliată a Germaniei naziste, Jacques-Yves Cousteau păstrase legături cu lumea anglo-saxonă (și-a petrecut o parte a copilăriei în Statele Unite și vorbea curent engleza) și cu militari francezi din Africa de Nord. Cousteau, a cărui vilă "Baobab" de la Sanary (Var) se găsește față în față cu
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
dacă Germania avea să „înghită” Liechtensteinul. Soțuia lui, cu care s-a însurat în 1929, fusese o femeie evreică înstărită din Viena, iar naziștii liechtensteinieni locali deja o izolaseră ca „problema” evreiască. Deși Liechtenstein nu a avut un partid oficial nazist, o mișcare de simpatie nazistă era deja pe punctul de a izbucni în partidul Uniunii Naționale al său. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Liechtenstein a rămas neutru, în timp ce averile regale din zona de război erau duse în principat
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
Liechtensteinul. Soțuia lui, cu care s-a însurat în 1929, fusese o femeie evreică înstărită din Viena, iar naziștii liechtensteinieni locali deja o izolaseră ca „problema” evreiască. Deși Liechtenstein nu a avut un partid oficial nazist, o mișcare de simpatie nazistă era deja pe punctul de a izbucni în partidul Uniunii Naționale al său. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Liechtenstein a rămas neutru, în timp ce averile regale din zona de război erau duse în principat (și în Londra) pentru a
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
se referă la acele persoane și grupuri care s-au opus în mod activ lui Adolf Hitler în timpul regimului nazist din Germania anilor 1939 - 1945. Unii dintre ei au acționat în mod activ pentru eliminarea lui Hitler din fruntea statului. Planurile lor au culminat cu tentativa (eșuată) de asasinare a führerului de la iulie 1944 (v. și Complotul de la 20 iulie
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
statului. Planurile lor au culminat cu tentativa (eșuată) de asasinare a führerului de la iulie 1944 (v. și Complotul de la 20 iulie). Termenul „rezistență germană” nu trebuie să ducă gândul la o rezistență organizată de durată pe toată perioada existenței regimului nazist, asemănătoare mișcărilor de rezistență bine organizate de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică antihitleristă puternică, principala lor tactică fiind aceea a atragerii
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
bine organizate de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică antihitleristă puternică, principala lor tactică fiind aceea a atragerii unor importanți lideri militari naziști în conspirații, care apoi să-l răstoarne prin forță pe dictator. Tentativa de asasinare din 1944 a fost gândită să declanșeze o lovitură de stat care să răstoarne regimul nazist și să scoată Germania din război. Rezistența germană a fost
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
lor tactică fiind aceea a atragerii unor importanți lideri militari naziști în conspirații, care apoi să-l răstoarne prin forță pe dictator. Tentativa de asasinare din 1944 a fost gândită să declanșeze o lovitură de stat care să răstoarne regimul nazist și să scoată Germania din război. Rezistența germană a fost formată din câteva mișcări separate, care au reprezentat diferite segmente ale societății germane și care au colaborat numai sporadic, sau nu au avut niciun fel de contacte între ele. Una
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Schlink, episcopii catolici Clemens von Galen și Johannes Sproll, iezuiții Alfred Delp, Rupert Mayer etc. Poziția lor a inspirat câteva acte de rezistență, așa cum a fost cea a grupului de studenți münchenezi Trandafirul alb. Biserica romano-catolică s-a opus regimului nazist numai în măsura în care valorile majore ale bisericii au fost afectate de dictatură, așa cum a fost cazul în cazul programul de eutanasiere. Bisericile protestante nu s-au opus niciodată în mod direct regimului nazist, deși au existat cazuri izolate de pastori protestanți
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Trandafirul alb. Biserica romano-catolică s-a opus regimului nazist numai în măsura în care valorile majore ale bisericii au fost afectate de dictatură, așa cum a fost cazul în cazul programul de eutanasiere. Bisericile protestante nu s-au opus niciodată în mod direct regimului nazist, deși au existat cazuri izolate de pastori protestanți care s-au opus nazismului. O a treia ramură a fost cea a „rezistenței neorganizate” - cetățeni germani care s-au opus în mod individual sau în grupuri foarte mici politicilor guvernamentale, acțiuni
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
pentru asemenea activități. Se poate vorbi de o anumită formă de rezistență și în cazul tinerilor care, în special în ultimi ani de război s-au eschivat de la recrutarea în Tineretul hitlerist și s-au opus în diferite moduri politicilor naziste. În cele din urmă mai trebuie menționată organizațiile subversive din cadrul aparatului de stat german, în special în rândurile armatei, Ministerului de Externe și a serviciilor de contrainformații. Aceste grupuri au organizat conspirații împotriva lui Hitler în 1938 și 1939, dar
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
au fost de acord să treacă la opoziție activă. Cei care au s-au implicat mai activ în rezistența antihitleristă a fost vechea aristocrație prusacă, care a fost singura clasă socială care nu a fost penetrată cu succes de ideologia nazistă. În perioada ianuarie 1933 (cînd Hitler a devenit cancelar) și 1938 (anul în care a fost invadată Cehoslovacia), nu a existat o mișcare de rezistență organizată împotriva regimului lui Hitler. În momentul în care Hitler a ajuns la putere, toate
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a existat o minoritate care a tins să se opună politicii lui Hitler. Dezlănțuirea de violență a SA-ului din „Noaptea cuțitelor lungi” din iulie 1934 a pus cap oricărei încercări de cucerire a puterii din partea aripii „socialiste” a Partidului Nazist și a strâns legăturile dintre regim și armată. Toți cercetătorii sunt de părere că regimul lui Hitler a fost extrem de popular în rândurile populației germane în această perioadă. Falimentul Republicii de la Weimar a disceditat democrațai în ochii majorității germanilor. Succesul
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
au reușit să supraviețuiască perioadei dictaturii lui Hitler, activiștii celor două partide au organizat scurte ridicări la luptă sub forma unor greve și cam atât. Mai rămăsese o bază substanțială pentru opoziția împotriva regimului lui Hitler. În ciuda faptului că Partidul Nazist preluase controlul asupra statului german, el nu a procedat precum bolșevicii din Uniunea Sovietică, care au distrus întreg aparatul de stat și l-au reconstruit de la zero. Instituții precum Ministerulu de Externe, serviciile de spionaj și mai presus de toate
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
atât ministrul apărării, generalul Werner von Blomberg, cât și șeful Marelui Stat Major, generalul Werner von Fritsch au fost înlăturați din funcții, dar în ciuda acestui fapt în fruntea armatei a mai rămas o rețea de ofițeri care priveau critic regimul naziste. În 1936, mulțumită unui informator, raziile Gestapoului au decimat grupurileanarho-sindicaliste din toată Germania. 89 de oameni au fost arestați. Cei mai mulți au fost închiși sau au fost asasinați. Aceste grupuri încurajau acțiunile de luptă sindicală precum grevele , tipăreau și distribuiau propagandă
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
dictator prin jurământul de credință față de Führer, pe care îl depuseseră în 1934. Opoziția era divizată de lipsa de compromisuri în ceea ce privește obiectivele majore, altul decât îndepărtarea lui Hitler de la putere. Unii dintre opozanți erau liberali care se opuneau ideologiei regimului nazist în întregul ei, ei dorind reinstaurarea sistemului democrației parlamentare. Numeroși ofițeri de armată și funcționari de stat erau conservatori sau naționaliști, și mulți dintre ei fuseseră sprijinitorii lui Hitler la începutul regimului nazist. Unii dintre ei erau în favoarea restaurării monarhiei
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
erau liberali care se opuneau ideologiei regimului nazist în întregul ei, ei dorind reinstaurarea sistemului democrației parlamentare. Numeroși ofițeri de armată și funcționari de stat erau conservatori sau naționaliști, și mulți dintre ei fuseseră sprijinitorii lui Hitler la începutul regimului nazist. Unii dintre ei erau în favoarea restaurării monarhiei în frunte cu dinastia Hohenzollern. Mulți alții erau de acord cu regimul totatitar, altul decât cel nazist. Printre cei care se opuneau lui Hitler se aflau persoane care aveau o atitudine cel puțin
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. În 1945 a fost mutat în lagărul de concentrare de la Dachau. Elser a fost executat cu două săptămâni mai înainte de eliberearea lagărului de la Dachau. Acest atentat a declanșat o vânătoare de vrăjitoare orchestrată de autoritățile naziste, care a avut ca scop nu atât descoperirea unor noi atantatori, ci descurajarea oricărei opoziții interne. Izbucniea războiului a servit la ralierea populației în jurul lui Hitler, iar succesele răsunătoare ale armatei germane de la începutul războiului - ocuparea Poloniei în 1939, a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
incinerate - o repetiție generală a Holocaustului care i-a vizat pe evrei. Această politică a făcut să apară o opoziție puternică în întreaga societate germană, în special printre catolici. În ciuda dorinței Vaticanului de a nu intra în conflict cu regimul nazist, furia catolicilor față de uciderile în masă a oamenilor cu dizabilități nu a putut fi potolită. Opoziția față de acțiunile regimului a crescut odată cu declanșarea atacului împotriva Uniunii Sovietice în iunie 1941. Războiul din răsărit a produs pentru prima oară de la instalarea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
catolicilor față de uciderile în masă a oamenilor cu dizabilități nu a putut fi potolită. Opoziția față de acțiunile regimului a crescut odată cu declanșarea atacului împotriva Uniunii Sovietice în iunie 1941. Războiul din răsărit a produs pentru prima oară de la instalarea regimului nazist un mare număr de victime din rândurile germanilor, iar spitalele și azilele s-au umplut cu tineri germani schilodiți. Au început să circule zvonuri cu privire la soarta tinerilor soldați din spitale, care ar fi putut deveni victime ale „eutanasiei”, în ciuda faptului
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
între alții, Georg Häfner, Engelmar Unzeitig și August Froehlich. Dclanșarea războiului cu Uniunea Sovietică a schimbat caracterul rezistenței civile. În timpul în care a funcționat pactul de neagresiune sovieto-german, Partidul Comunist German (KPD) avea ca singur obiectiv supraviețuirea în condițiile prigoanei naziste. KPD nu s-a angajat în acțiuni de rezistență activă împotriva regimului. După iunie 1941, ar fi fost de așteptat ca toți comuniștii să se implice în activitățile de rezistență, inclusiv sabotaje și spionaj, indiferent de riscuri. Un mic număr
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Weisenborn, ziaristul John Graudenz și pianistul Helmut Roloff. Acest grup corespunde modelului general al rezistenței germane, și anume a unei rețele formate în special din elite. Principala activitate a acestui grup a fost colectarea de informații și dovezi despre atrocitățile naziste și distribuirea de fluturași antihitleriști. Spionajul nu era una dintre activitățile importante ale grupului. Ei și-au strecurat informațiile către reprezentanții diplomatici străini, în principal prin contacte directe cu reprezentanții ambasadei americane și, printr-o conexiune mai puțin directă, către
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]