3,830 matches
-
reabilitări”. Concepută după modelul consacrat, lucrarea tratează distinct viața și opera eruditului profesor ardelean. Reexaminarea contribuțiilor lui Aron Densușianu în critica și istoria literară are semnificația unui recurs și a unei restituiri, căci corectează o imagine istoriografică în mare parte nedreaptă. A. constată, pe baza unei lecturi atente și în contextul epocii, merite reale ale incomodului contemporan și coleg de generație al lui Maiorescu, Hasdeu, Odobescu. Prin Istoria limbei și literaturei române, „una dintre primele sinteze cu adevărat personale pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
sunt legate de grupurile și societățile particulare și acestea pot fi înțelese numai în contextul afilierii la ele. Membrii unui grup sau societăți împărtășesc, de obicei, aceeași viziune asupra realității care determină ce anume cred ei că este drept sau nedrept, bine sau rău, ce merită să fie promovat și ce trebuie respins. Aceasta înseamnă că există în comportamentul uman o diversitate uimitoare de la o societate la alta. Nici un comportament care ni se pare mai mult sau mai puțin exotic al
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cei mulți care nu îl au. Aceste resurse includ bogăția (proprietatea), venitul (salariile și câștigurile din alte surse), puterea (capacitatea de a lua decizii economice și politice care afectează întreaga societate) și valorile culturale (standardele despre ce este drept și nedrept, bun și rău, frumos și urât etc.). Unde își găsesc originea aceste contradicții? Mills a crezut că modul cel mai bun de a localiza contradicțiile este să începi să pui întrebări cheie (David R. Simon, 1995) care vizează următoarele probleme
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
loc? Așa cum am spus ceva mai înainte, mulți oameni consideră unele comportamente de-viante deoarece cred că acestea violează moralitatea. În acest fel, oamenii tratează devianța la modul absolut, judecă anumite comportamente în raport cu noțiunile morale de bine sau rău, drept sau nedrept. Dar sociologii văd devianța ca fiind definită atât de valorile morale și culturale cât și de violarea normelor și regulilor stabilite. În acest sens, primul dintre argumente este furnizat de analizele culturale, care demonstrează că noțiunea de drept și rău
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
3-12); la pagina 13 apar, alături de tripleta "ta-tă, mu-mă, soră", cuvintele "lu-mi-nă, po-ma-nă, vir-tu-te, drep-ta-te", reluate apoi sub forma "drep-ta-te, lu-mi-na-re, deș-tep-ta-re, des-ro-bi-re". Peste alte câteva pagini sunt introduse fraze scurte, de genul "Neam fără soldați", "Legi nedrepte", "Răutate ocrotită", "Despotism înformă", "Necazuri suferite cu voia noastră" (p. 15). Propaganda ideologică este deja manifestă, chiar și în aceste construcții propoziționale primitive. Însă mesajul didactic devine în scurt timp și mai radical, introducând o idee frizantă cu principiul suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea este privită cu multă îngăduință de ambii scriitori, care nu se doresc niște moraliști nedrepți, ci mai mult niște umaniști autentici. Soția lui Phoebus, asemenea altor personaje feminine din operele lui Boccaccio sau ale lui Chaucer, protestează tacit împotriva soțului gelos, găsindu-și un amant, care nu îi era cu nimic superior bărbatului de care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 351. 47 prețios decât o viață umană. Fie că își ucide soția din gelozie (IV, 3) sau sora pentru a-i salva onoarea pătată printr-o alianță defavorabilă (IV, 5), este de fiecare dată un călău, nedrept și intransigent, crud, neînțelegător și limitat. Elementele melodramatice sau romantice nu lipsesc din numeroase povestiri ale celor doi scriitori. Din toate istorisirile ce compun cele două capodopere se desprinde ideea puterii nemărginite a iubirii autentice, posibilitatea unei comunicări veritabile, chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de la morală, iar Neifile, tânăra îndrăgostită, devine o imagine idilică a nubilei ce experimentează primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica literară, și alte explicații etimologice: „Pampinea (al cărei nume semnifică <<cea viguroasă>>) este autoritară și are mult simț practic; ea reprezintă puterea ordinii. Dioneo, etimologic în legătură cu Venus, fiica lui Dione
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
schimbarea hainelor cu soții lor aflați în detenție, le-au facilitate eliberarea, a inspirat o predică despre dragostea conjugală. O concesie este făcută pasiunii atunci când sunt evocați Piram și Tisbe, care în viziunea naratorului au avut o moarte tragică și nedreaptă deoarece „iubirea este un păcat al tinereții, dar nu detestabil pentru cei care nu sunt căsătoriți; și iubirea lor putea să se finalizeze în căsătorie” (XIII,12). Pasiunea trupească devine o ispită a tinereții, trebuie tolerată, deoarece natura este cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a rezumat viața și moartea lui Eminescu cu acest epitaf clasic: „Eminescu a murit nebun, dar va trăi veșnic. Vor muri deapururi însă toți acei înțelepți cari au lăsat și vor lăsa să moară un Eminescu.”! Hașdeu lovea crud și nedrept aici pe Titu Maiorescu, dar scoțând din cauză pe marele critic rămâne perfect adevărată constatarea că societatea nu face tot ceea ce trebuie pentru geniile ce le eternizează.” Din acest discurs ideologic („societatea nu face totul”, etc.) scoatem referirea la Titu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-și primească pensia de scriitor tinerii ieșeni se gândeau să continuie o campanie asemănătoare pentru Creangă. Desigur, la 4 mai 1888 acesta a ascultat elogiul lui Gruber la Iași așa cum la 19 aprilie poetul îl ascultase la București. Nu este nedreaptă istoria literară când trece sub tăcere asemenea fapte emoționante? ( Iar critica lui Eduard Gruber la Ion Creangă este, pare-se, cea mai vie, cea mai proaspătă și percutantă din epocă...) Ghicitori, eresuri... De altfel, Gruber era sufletul acestui cerc literar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unde el și l-a susținut cu marele Wilhelm Wundt, de actele congreselor la care a participat, de arhivele care conțin mărturii despre el. Nu se poate spune, așadar, că el a fost uitat pe ne drept: specialiștii au fost nedrepți când l-au uitat, adică nu și-au concentrat atenția spre începuturile istorice ale specialității lor. În ceea ce ne privește, din simplă curiozitate de a investiga lumea destinelor eminesciene de la sfârșitul secolului al XIXlea, n-am năzuit mai mult decât
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe care îi învățase tot vânătoarea. El îi sfătui să vâneze pe oriunde, numai pe Muntele Vânăt să nu se ducă, că cine s-a dus acolo nu s-a mai întors." ("Busuioc Verde"226); "Un orfan, nemaiputând suferi mustrările nedrepte ale epitropilor săi, se duse în lume și ajunse într-o poiană la un foc foarte mare, în jurul căruia era un om mare cât un uriaș. Se băgă în cracul nădragului său și mase noaptea acolo. Omul îl însărcină să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
enigme ale cunoașterii. * „Poți fi erou, fără să pustiești pămîntul.” (D. Boileau) Iată un exemplu posibil: „Erou este acela care știe să facă din dușman prieten” (J.J. Rousseau). Dar, „Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără să pustiești pămîntul.” (D. Boileau) Iată un exemplu posibil: „Erou este acela care știe să facă din dușman prieten” (J.J. Rousseau). Dar, „Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
unui om să facă avere Îl Împiedică să se bucure de ea.” (A. Rivarol) CÎnd mijloacele folosite sînt cele ale corupției, ele nu pot acționa decît ca un bumerang. * „Mai bine să se Întîmple nedreptăți, decît să fie remediate căi nedrepte.” (J.W. Goethe) Faptul echivalează cu cel În care un copil este bătut pentru greșeala pe care a comis-o: neajutîndu-l să-și Înțeleagă greșeala, Îl Încurajăm să creadă că la o răutate nu se poate răspunde decît tot printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un caracter demn. Se impune, prin urmare, ca În cunoaștere să fim cît mai detașați, mai desprinși de presupuneri și de prejudecăți. * „Cine săvîrșește «nedreptateaă este mai nenorocit decît acela Împotriva căruia este săvîrșită.” (Democrit) Cu condiția evidentă ca cel nedrept să aibă Într-un tîrziu „priza de conștiință” asupra faptei sale; altfel, nu va resimți nici un regret și Își va păstra stima de sine. * „E absolut totuna, de ești o persoană distinsă ori fără Însemnătate: pentru omenescul din tine vei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne zbuciumăm nu atît ca să devenim fericiți cît mai ales pentru a face să se creadă că suntem”. În același context La Bruyère remarca sarcastic: „Noi căutăm fericirea În afara noastră și În părerea oamenilor, pe care-i știm lingușitori, nesinceri, nedrepți, plini de invidie, de toane și de idei preconcepute; ce ciudat!”. * „Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.” (Horațiu) Explicația este legată de o limită a psihologiei umane: „Același om nu poate să știe totul; fiecare e Înzestrat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
politicii, al economiei și al armatei era periclitat. De aceea a contat în acțiunile sale pe un singur factor: nevoia societății franceze de autoritate și de pace după un trecut frământat, anarhic și sângeros. în mod deloc surprinzător, istoria este nedreaptă cu acest mare vizionar francez. Doi dintre contemporanii săi i-au adus acuze serioase. Unul este Voltaire, care credea că Richelieu a implicat Franța în războaiele cu imperiul habsburgic și spaniol pentru a deveni indispensabil regelui. Superiorul său direct, Papa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
festivităților. Regina-mamă a intervenit, reușind să îl calmeze și să-i amintească monarhului că trebuie să respecte invitația făcută. Regele s-a conformat sfaturilor mamei sale, însă trei săptămâni mai târziu a ordonat arestarea lui Fouquet, urmată de un proces nedrept care a durat patru ani. Acestea au fost datele pe care le regăsim atât în lucrările istorice, cât și în cadrul memoriilor oficiale. Fouquet a fost sprijinit de marii autori ai vremii, iar La Fontaine și Madame de Sévigné au scris
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Apostoli și le-a dat putere dumnezeiască prin harul Duhului Sfânt, să lege și să dezlege, să ierte și să țină păcatele oamenilor pe pământ. Rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți au temei biblic, dogmatic, moral și tradițional. Astfel, în privința celor nedrepți, în Vechiul Testament Dumnezeu poruncește proorocului Ieremia: „nu se frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cei morți, și nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl și după mama lor. Bătrânul Tobie, cel milostiv, aflat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Părintelui vostru cel din ceruri, căci El răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”. Tu însuți, întru tot bunule împărate, caută la mine nevrednicul robul Tău, și dă-mi tărie, ca să nu mă mânii împotriva vrăjmașului meu și să nu-i întorc loviturile cu răzbunare, căci „numai al Meu este a răzbuna”, grăiește Domnul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fi folosit atunci când: • receptăm situația ca extrem de importantă pentru noi; • există un caz urgent și cere un răspuns rapid și decisiv; • trebuie adoptată o decizie mai puțin populară; • este necesar să ne protejăm împotriva celor care ar putea obține avantaje nedrepte în cazul unei abordări mai cooperante a conflictului; • timpul este limitat și este imposibilă căutarea îndelungată a unei soluții reciproc acceptabile; • este necesar să ne păstrăm propria imagine. Pentru manageri/profesori, particularitățile acestui stil de comportament constă în faptul că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 103) concurența necesită o grijă permanentă". Ea cere o abordare creativă, atentă, încredere în oportunitatea derulării ei, o mare vigilență din partea concurenților, a arbitrului (membrilor juriului) și a organizatorilor. Lăsată la voia-ntâmplării, ea se alterează, devine o luptă nedreaptă și barbară, care afectează negativ atât indivizii, cât și funcționarea/dezvoltarea organizației. Se creează condițiile apariției confruntărilor violente și a conflictelor. E. Popova (2006) susține faptul că orice element al concurenței poate deveni cauza unui conflict. Conflicte legate de premiu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de sub control, copleșitor și imprevizibil" (Bennett-Goleman, 2002, p. 84)39. Furia este o emoție ce apare ca urmare a unei jigniri, a unei lipse, a unei frustrări, a unei încălcări. Ea nu permite pentru moment să ne acceptăm frustrarea (una nedreaptă, arbitrară sau prea puternică) sau a înfrunta o nedreptate; este "o reacție față de o invazie, un protest împotriva unui lucru pe care nu vrem să-l suportăm" (Filliozat, 2006a, p. 106). Furia este emoția care reprezintă conservarea sau afirmarea eului
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]