6,603 matches
-
repovestească tinerețea lui petrecută cu nasul în vânt, după avioane, când din hârtie de la saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambițiosul candidat la zbor nu se lăsase. S-a ridicat din iarbă și s-a pus din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sunt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai eram deloc sigur că, găsindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-le; credeam că din moment ce lăsasem închisoarea în urmă terminasem cu ea și eram convins că, în sfârșit, puteam și chiar trebuia să-mi urmez fără nici o îngrădire dorințele. Am ajuns astfel să abuzez și mai mult de egoismul meu. Din nefericire, nu pricepem niciodată la timp ce ne trebuie; vrem mai mult decât putem să obținem și astfel ne pregătim singuri eșecurile. După închisoare am dorit să fiu liber în exces. Orice nu-mi convenea era prin definiție nedrept și deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. — Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Între dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, am câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. — Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai pot vedea din lume înainte de a ajunge într-un cărucior ca ăsta. Am început să mă fardez violent, fiindcă nu vroiam să mă simt ca o cutie goală de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am Întrebat eu. „În jurul farsei burgheze apăruseră grupuri cu intenții foarte diferite, care, pentru a-și face adepți, se identificau și cu lojile masonice, dar urmăreau scopuri mai inițiatice. În acest moment are loc discuția despre Superiorii Necunoscuți. Dar, din nefericire, von Hund nu era o persoană serioasă. La Început Îi face pe adepți să creadă că Superiorii Necunoscuți sunt cei din familia Stuart. Apoi stabilește că scopul ordinului este să răscumpere bunurile originare ale Templierilor și ciugulește fonduri din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a-și salva secretul. Tocmai forța cu care l-au ascuns ne face siguri de inițierea lor și nostalgici după ceea ce știau ei. Ocultistul e un exhibiționist. Cum spunea Péladan, un secret inițiatic dezvăluit nu slujește la nimic. Din nefericire, Péladan nu era un inițiat, ci un ocultist. Secolul al XIX-lea e secolul delațiunii. Toți se trudesc să publice secretele magiei, ale teurgiei, ale Cabalei, ale tarotului. Și chiar și cred În ele.“ Agliè continua să urmărească cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în care unii tineri sub influența muzicii rock-metal au săvârșit diverse acte de violență, crime sau sinucideri). După părerea noastră, o datorie morală în difuzarea de ”produse culturale” o are atât producătorul de artă, cât și comercianții culturali care, din nefericire, sunt interesați doar de câștiguri mari și imediate. Ori rolul artei se dorea a fi acela de a educa omul spre frumos, sublim, spre bine, spre adevăruri universal valabile și nu acela de a-l împinge spre ”întuneric”. Topuri inimaginabil
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ca un fost angajat sau ca o fostă nevastă, rareori te mai gîndești la ei dacă poți face asta. Personal, are un respect deosebit pentru Dumnezeu, pentru că nu se bagă. O detașare admirabilă. Dumnezeu doarme, odihnească-se În pace. Din nefericire, se pare că Wakefield crede că Dumnezeu Încă mai este atent. Nu poate fi chiar atît de prost. Mai fă tu chestia asta, Îl admonestează În tăcere El Diablo, și o să sfîrșești și mort, și plin de regrete. Dumnezeu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este foarte interesant. Șeful triburilor era o femeie, prințesa Libusa și nobilii au forțat-o să-și ia un soț, ceea ce a stîrnit revolta tuturor femeilor. I s-a spus Războiul Fecioarelor și a durat foarte mulți ani, dar, din nefericire, bărbații au Învins și au Întemeiat o dinastie care a domnit șase sute de ani. Din cauza importanței femeilor În istoria Cehiei, femei frumoase de piatră ornează aproape toate clădirile din Praga. De asta am și inventat noi Art Nouveau, se strîmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat Într-un coc. De la ce restaurant ești? — The Beat, aruncă Wakefield. — Oh, nu ești de la Argylle, nu? Nu, din nefericire nu. — Argylle e splendid, fost Chez Panisse. Eu sînt mama lui Beth, Sandina. A sunat să spună că a trimis pe cineva Încoace. — Îmi pare bine să vă cunosc. Wakefield Îi strînge mîna. Sandina? — Ei, e o poveste Întreagă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prieteni atât de buni, dar ați fi putut fi mult mai mult. — Prietenia nu e un lucru de lepădat, nu crezi. Cine știe, poate că dragostea ne-ar fi trecut și am fi provocat atâta suferință degeaba. Dragostea clădită pe nefericirea altora rareori dăinuie, nu uita. Fran simți că era gata să izbucnească în plâns. Tatăl ei făcuse un sacrificiu cumplit. Renunțase la șansa de a avea o viață plină de dragoste, afecțiune și pasiuni împărtășite alături de Stevie pentru o existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urlate de la un capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea în gol, pentru că le era de fapt prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef. Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu conta nici măcar dacă luai decizia greșită, cu condiția să iei una. Fran descoperi că, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Citizen nu e tocmai Daily Mirror. Fu scuturat de un acces de râs răutăcios, dogit, despre care Fran crezu pentru o clipă că avea să-l facă să înroșească la față și să-și piardă aerul pompos de demnitate. Din nefericire, își reveni. — Mama ta este, pe bună dreptate, foarte îngrijorată în privința viitorului tatălui tău. Ar vrea să poată conta pe niște fonduri care să-i asigure îngrijirea, în caz că va fi nevoie de asta. — Da, într-un azil. Dar eu personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se considere ca un așezământ de cinci stele pe piața căminelor de bătrâni. În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă asta au dorit, doresc sincer să fiu bun și sunt poate chiar prea bun în multe momente, sincer, deschis la orice colaborare spre bine, dar mereu se interpun persoane care mă fac să redevin cel rău. Și atunci spre nefericirea altora se întâmplă ceva rău, nu pentru mine, că am învățat ceva în anii petrecuți aici, omul este incredibil de rezistent la tot felul de torturi și eu le-am simțit din plin pe pielea mea, cred că alții și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de atîtea ori străbate, cînd toate încercările de a reconstitui viața factice a păpușilor rămîn zadarnice”: „Marionete încovoiate sub greutatea unor destine peste puterile lor, Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, Gayk și Cotadi, protagoniștii micului teatru de păpuși al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din partea unui terchea-berchea să vină în ajutorul altora. Înainte de a părăsi hotelul, „generalul Tōjō“ l-a muștruluit zdravăn. — De ce-ți vâri nasul în treburile altora când nu știi japoneză? Cuvântul shōben, după cum aflase el atunci, avea două înțelesuri. Din nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l, i l-a explicat și pe celălalt: când o prostituată fură portofelul clientului și, pretextând că merge la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de stele strălucind, ca în seara precedentă. Sunt tot atâția oameni pe pământ, câte stele există pe cer! Gaston, care bătuse drum atât de lung până în Japonia, știa foarte bine lucrul acesta. Mai știa și că sunt la fel de multe nenorociri, nefericiri și motive de supărare presărate pe pământ, câte stele pe cer. El ar fi dorit să poată fi de folos tuturor acestor nefericiți. Așa greoi la minte cum era, ar fi vrut să le poată face ceva pentru ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că poartă o conversație plăcută. Dacă era să scape, acum era momentul. Gaston îl privea fix pe polițist, care părea însă cam puștan. Cu pistolul înfipt în coaste nu putea spune nimic, dar încerca, disperat, să comunice din priviri. Din nefericire, cu cât era mai serios, cu atât părea mai comică fața lui de cal. — Fils de putain de crapaud. — Vă rog să mă scuzați, spuse polițistul bătând cu degetele în geam. Facem un control de rutină. — Quel pet rance. Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în ce direcție este. Când nu se mai agita și rămânea pe loc, se afunda și mai adânc în mlaștină. Cu cât lupta mai mult să iasă, cu atât mai anevoioasă devenea mișcarea. Endō a auzit strigătul lui Gaston. Din nefericire însă, Gaston nu se vedea deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna care ținea pistolul. Chiar în clipa aceea l-a și văzut pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliți să aleagă pot prețui cu adevărat viața." Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle atât de tare, încît n-am mai auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un limbaj simplu. ― Mă tem că e greu să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparțin vieții. Stând aici și simțind în nari mirosul de iarbă coaptă, mă gândesc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenușă venerabilă"... Cu timpul, mi-am biruit iritarea și, la sfârșitul penitenței, când mi s-a dat voie să. ies din casă, am încercat să mă explic. Din nefericire, fără nici un succes. Cei cu care vorbeam mă ascultau binevoitori, uitîndu-se cu coada ochiului să vadă dacă nu eram supravegheați, fără să se obosească, însă, o singură clipă, să se pună în pielea mea. Asta m-a descurajat foarte tare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de lemn a lui Torquato Tasso, masca mortuară și coroana de lauri pe care urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile reci, glasul preotului suna cavernos și trist. Oamenilor le place să se înduioșeze de nefericirile altora, ca să se arate simțitori, dar asta se întîmplă totdeauna după moartea celor plânși. În viață, Torquato Tasso a fost lăsat să se umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]