3,831 matches
-
studioasă. Puțini dintre cei care l-au cunoscut pe Velea târziu și-l pot reprezenta, cred, astfel cum l-am văzut eu de atâtea ori, cantonat cu îndârjire în sala de lectură a bibliotecii facultății, sau la Biblioteca Academiei, citind nemișcat ore la rând, sprijinindu-și în palme capul uriaș și neieșind, oricât am fi tras de el noi, cei lalți, în pauzele destul de dese pe care ni le ofeream pentru fumat. Îngurgita nesățios cunoștințe și rezultatele se vedeau: examenele le
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei ațintiți asupra trecutului. Nu se mai vedea acum decât o dungă subțire roșietică la apus, semn că împaratul zilei plecase din meleagurile noastre, iar în partea opusă luna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să nu le mai găsim, fiind închise de mișcarea maselor de rizomi de stuf care pluteau. Trecând încet printre lănciile verzi de stuf sau de papură, adesea ajungeam lângă o pasăre mare, cu picioare lungi și cioc ascuțit, care stând nemișcată, nu o vedeam decât când ajungeam lângă ea și atunci ea se înălța în zbor lent și maiestuos, sprijinindu-se pe aripi uriașe, lungi de mai bine de un metru. Și dacă te cuprindea foamea, trebuia doar să cauți și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la el ca la o rudă, ca la un prieten foarte bun și sunt mândru de el. Cred că e mai deștept decât majoritatea oamenilor pe care-i cunosc. Oricum - mai înțelept, mai împăcat, mai liniștit. Nero stă ceasuri întregi nemișcat, ca un sfinx, în pragul casei și se uită atent într-un punct îndepărtat, numai de el știut. Sunt sigur că atunci el se gândește la ceva anume și deslușește răspunsul la tot soiul de chestii complicate cărora nici eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înverzit spre școala de la oraș. Agale, agale, mă înalț în văzduh și spre marea mea uimire privesc de sus toată scena, cu limpezime văd, parcă mă aflu într-o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat pe patul acoperit de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin farmec și are acum întipărit pe el chiar o urmă de surâs împăcat, o văd pe mama cum mă plânge, îmi strânge mâinile în mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el. Îl zăresc ceva mai încolo, stă nemișcat, cu spatele la mine, privește în depărtare, stă ca și cum m-ar fi vegheat pe mine, ca și cum ar fi așteptat, adevărat înger păzitor, să mă trezesc din somnul meu, din visul meu. Imediat, tresare și își întoarce fața spre mine, de parcă un simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
clopote ale catedralei, distruse de cutremurul din 1950, au fost suportate de guvernul generalului Franco∗, iar În semn de recunoștință, orchestrei i s-a ordonat să cînte imnul național al Spaniei. În timpul primelor acorduri, pălăria roșie a episcopului a rămas nemișcată, În timp ce acesta dădea din mîini ca o marionetă. „Opriți-vă, opriți-vă, s-a comis o confuzie“, a șoptit el, pe cînd spaniolii prezenți vociferau În gura mare: „După doi ani Întregi de muncă, ei ne cîntă așa ceva!“. Orchestra Începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
deținuți neavând nici un fel de aparatură medicală nu puteau stabili diagnosticul bolii mele. Unii spuneau că era vorba de un reumatism, alții de un lombago; ei îmi recomandau să fac cât mai multă gimnastică pentru a nu mă anchiloza stând nemișcat la pat. În infirmerie am rămas până în luna noiembrie, timp în care nu am primit decât trei grame de streptomicină și alte câteva pastile. Aici mă vizita adesea Pr. Ioan Pârțac când se întorcea seara de la câmp, Pr. Ioan Mărtinaș
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cunoșteam după glas și după mers. Ani de-a rândul știusem cum se îmbracă și ce mănâncă, cum sapă pământul și cum dansează. Pentru ca într-o bună zi să-i văd culcați în sicriu: erau aceiași, atât doar că stăteau nemișcați, dornici să meargă în ultima lor vizită. Doar o dată mai voiau să-și dea importanță, să treacă prin sat cu muzică și alai, legănându-se în trăsura lor cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama! Maama! Maaaama! Sonoritatea și amploarea strigătelor care se repetau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care-și vedeau liderul clasei transpirat, nădușit cu părul zbârlit și tremurând din tot corpul, târându-și împleticit servieta roasă și scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat. Colegii au ieșit în recreație. Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul rezemat de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente ale unei condamnări publice. Plângeam înăbușit, cu spatele convulsionat de tremurături necontrolate. La un moment dat, am simțit o mână plimbându-se afectuos pe creștetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pâinea bine rumenită, încă fierbinte. Contaminați de sensibilizarea bruscă a lui Mircea, ca o reacție în lanț propagată pe căi nevăzute, l-am îmbrățișat spontan pe fratele nostru cu toată forța de care dispuneam, formând un grup statuar viu, dar nemișcat, simbol al iubirii frățești eterne, plângând de bucurie și de fericire ca urmare a unui gest uman și creștinesc impresionant. Mircea, cel mai mare și mai puternic frate al nostru, coordonatorul tuturor acțiunilor noastre avea fața udată de lacrimi. Extraordinar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu un etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui elev aflat în fața unei năucitoare probleme de matematică. Deodată Haltei i s-a făcut milă de copilul ăsta mare stând pierdut în fața ei și i-a vorbit așa, ca o mamă adevărată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cred că m-am înșelat. Am văzut astăzi o brazdă de pământ proaspăt "întors", pregătit pentru a fi plantat cu flori. Mirosea atât de frumos pământul acela, încât aș fi vrut să mă culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul Lui, pe care l-am pierdut brăzdând, la rândul meu, kilometrii de biblioteci de aici. Fără folos, fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez cărtărescian, dacă îmi este permisă această expresie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lumină cenușie și un ger de facem aburi la gură când râdem. Nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii: în fața alimentarei Pescărușul zac înșirate pungi de un leu cu sticle de lapte și, între ele, câte o umbră nemișcată, care le păzește și așteaptă să se deschidă... E totuși duminică! Cine știe, și-or fi luat pescărușii angajamentu’ să facă cincinalu-n trei zile, iar amărâții ăștia au și aflat. Dragoș, care tocmai îmi povestește ce-a văzut la video
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
schimonosită de plîns și cercetîndu-și buba de la picior. Tatăl a ținut cu tot dinadinsul să imortalizeze momentul. Într-o dimineață, cînd tatăl era plecat să cumpere vederi pentru rude și mama stătea cu mîinile la ceafă, cu ochii închiși și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii nesparte, din acelea mari. Noaptea precedentă fusese furtună și puteai găsi, cu puțin noroc, lucruri minunate. Marea era liniștită, valurile îi atingeau uneori gleznele sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe o piatră care dădea înspre mare. Își recunoscu părin tele, harnic ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de-atunci încolo Dănuț avea să admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea rămî nea acolo, nemișcată, scăldată aproape mereu în soare. Parcă era pictată pe zidul alb al clădirii și Dănuț își adu cea aminte de Panoul de Onoare. Uneori venea la ea cîte o prietenă și începea să-i explice ceva. Unele gesticulau, altele dădeau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei încadrilată, iar ea și-a dat-o jos. Tot ea și-a dat jos, pe sub pătură, și chiloții. La fel am făcut și eu. N-a fost mare filozofie să intru în ea, dar, o dată ajuns acolo, am rămas nemișcat, neștiind ce mai trebuia făcut. / Ce expresie idioată, „să intru în ea“, de parcă aș fi intrat cu totul, ca în povestirea din O mie și una de nopți cu femeia gigantică. Dar există, oare, expresii mai fericite ? „Să o pătrund
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
însoțit de zgomotul apei trase și se îndreptă spre întrerupătorul din hol, să vadă să se descalțe. La jumătatea drumului însă, realiză că nu era singur. Se grăbi să aprindă lumina, dar nu mai apucă : persoana care stătuse pînă atunci nemișcată pe scaun se ridică dintr-odată și-l prinse strîns în brațe. Daniel dădu să se împotrivească, dar strînsoa rea era așa de puternică, încît preferă să stea locului și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
parcă ridica o perdea de pe trecut, și eu vedeam tot ce spunea glasul lui. În aceste cuvinte meșteșugite sunt dezvăluite câteva dintre mijloacele folosite de Domnu’ Trandafir cu care el își hipnotiza elevii, ca un magician, iar aceștia îl ascultau nemișcați și cu respirația tăiată: mlădierea vocii pentru a reda cât mai artistic conținutul expus; adoptarea unei mimici adecvate (îi scânteiau ochii și era mișcat); folosirea unor elemente de pantomimică (poziția corpului, gesturile). Toate acestea alcătuiau un ansamblu de atitudini, comportamente
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate de vânt, aduse de el. "De ce n-o fi dormind păsărica aceasta?" se-ntrebă el uimit. Și se oprește astfel nemișcat câteva minute pentru a asculta. Cu modulația lor tristă, cele trei note răsună din nou, în umbră. "Era ca un fel de chemare... Ca o chemare care părea a spune: Adu-ți aminte! adu-ți aminte! într-atât era plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Deltei te acapara cu totul creându-ți o stare nemaitrăită până în clipa aia, pășind într-o lume a apelor în care totul era înconjurat de o verdeață vie cu diferite tonuri de verde ce te atrăgeau obligându- te să stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată de valurile ușoare peste care zbura câte un pescăruș bucurându-se de razele soarelui, atingând uneori firul apei ușor cu vârful aripilor spre a se răcori, era
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stînca În vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avînd totuși grijă să-și scoată pantofii; gest de supremă și inutilă delicatețe.) Inima celui care iubise cu Încăpățînare zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu orgoliu”, dar cred cu toată puterea că dragostea e capabilă să Învingă chiar un „viciu absurd” cum e moartea. Totul În jur
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]