7,995 matches
-
două clipe În urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiile Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut Rănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsită Din colțul viselor neputința reținerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu există trec prin umbrele oaselor albite La Masa Tăcerii sufletul în căderea sărutului eliberează timpul În fiece noapte curg peste vetre icoanele din focul inimii Nimic nu va mai fi cum a mai fost
RĂTĂCIREA TIMPULUI LA MASA TĂCERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362149_a_363478]
-
calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Explicarea, interpretarea și tâlcuirea icoanei Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim Este zugrăvită ca icoană prasnicală, singura pusă pe tetrapopodul obișnuit pentru
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
Acasă > Versuri > Iubire > TRANDAFIRI SĂLBATICI ÎI Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputința, Cănd gingășie ai săpat Pe paturi reci și suferința?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri îi creșteau petale Și singure, ca pentru miri, În camerele lor regale, Se deșchideau sărace buze, Prea umede de ce-au avut, Se împleteau
TRANDAFIRI SĂLBATICI II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362209_a_363538]
-
calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Introducere În fața Ierusalimului, în acea duminică de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ, oamenii parcă au și ei o premoniție... Păcatul ancestral pare mai evident acum, din moment ce
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
paginile dinaintea lui. Deșiare un fratele mai mare, tânăr ofițer, autorul acestor rânduri rămâne el însuși și în descrierea acestui episod, scoțând în relief caracterul unor cadre militare care din exces de zel, în încercarea de a-și masca propriile neputințe intelectuale, abuzau de poziția avută, bătându-și la propriu joc de oameni mult mai superiori intelectuali. „Iată-ne prin urmare, ajunși pe mâna lui... Bou. Caporalul, din prima zi și din primul minut, a vrut să ne arate că el
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
2015 Toate Articolele Autorului Îmi ești punte și catarg Și m-ajuți să văd în larg, De e soare sau furtună Mă ții strâns mereu de mână! Umplii nopțile de stele Și mă îmbraci mereu în ele, Când mă leagă neputința Îmi trimiți în dar Credința! Deschizi porți și dărâmi ziduri, Nu îți pasă că am riduri, Pașii îi îndrumi spre soare, Din frumos îmi faci cărare! Îmi trimiți în dar un înger, Când prin mine rău mai sânger Liniștea o
ÎN ALAIUL IERNII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378647_a_379976]
-
mai dificil să te judeci pe tine însuți decât să judeci pe altul. Dacă reușești să te judeci bine, înseamnă că ești cu adevărat înțelept.” Ce înseamnă, de fapt, să te cunoști pe tine? Adică să ne cunoaștem nimicnicia, slăbiciunile, neputințele și neiscusințele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de slujba pe care o avem, de prietenii pe care îi avem. Un om care aleargă toată viața după funcții
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
înțelegere a principiilor existențiale ale omului, a universului, a întregii lumi. Creștinul să se coboare sub toată zidirea lui Dumnezeu, adică nu numai semenilor, ci oricărei vietăți pământești și chiar unei furnici să dea întâietate. Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
credinței creștine autentice, are drept scop dobândirea Duhului Sfânt, ajungerea la maturitatea duhovnicească și, prin mila lui Dumnezeu, obținerea mântuirii personale. Pentru aceasta are nevoie de Șapte Lumini. 1. Cunoașterea de sine. Smerenie și pocăință Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
de sine Creștinul trăitor al credinței ortodoxe se mustră pe sine, nu așteaptă pedeapsa lui Dumnezeu pentru un păcat sau altul. Mare lucru este ca omul să se mustre pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaștem nimicnicia, slăbiciunile, neputințele și neiscusințele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de dragostea lui Dumnezeu, de familia pe care o avem, de slujba pe care o avem, de prietenii pe care
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
Poeme > Emotie > CUVÂNT CU ARIPI ALBE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către
CUVÂNT CU ARIPI ALBE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378731_a_380060]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMINEAZĂ-MĂ OCHI AL MEU Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului și-ți voi fi îmi voi fi nu-ți închide pleoapa uitării peste neputințele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul și câtă risipă aduc cerului balansând luminează-mi Ochiule ruga de-atâta noapte în mine nu mai zăresc vârful muntelui nici nu mai știu dacă urc
LUMINEAZĂ-MĂ OCHI AL MEU de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377700_a_379029]
-
copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
viața-mi călăuzește, De mii de ani lumină, iubirea Ta, ne încălzește. CE TE-A FĂCUT IUBITE? Ce te-a făcut iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
sunt în județul Argeș (peste 6000)...” -Nea Vasile....nu mai pot face nimic.... nimic....Eu, Moș Toader Baci, nu mai pot face NIMIC... Pentru fiecare copac retezat este o lacrima în adîncul meu! Am sufletul inundat! Sărătura lacrimilor mă arde ! Neputința și bătrînețea mă dor ! Strig după ajutor! Mai este cineva prin jur ?!!!! Mai trăiește cineva pe aici? Mai simte cineva ca mine? Mai se roaga cineva? -Oamnei buni ! Acum, când eu, Moș Toader Baci din Domnești, nu mai pot face
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
pe lângă ea, si ce au luat cu ei , în această vâltoare numită viața? S-au rostogolit parcă prea repede, ca o roată de la un car ,tras de niște căi voinici. Și mai ales ce au lăsat? Acum ea simte , doar , neputințe, dureri, boală.Greu de duș pe umeri atâtea ... Da au lăsat anii ăștia și altceva...CEVA ... CEVA ... ce vezi - în sfârșit vezi și simți ! - doar în ochii celor de lângă tine, atunci când ei te privesc, când ei te mângâie, când ei
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
în chipul cel mai adânc amărăciunea ultimei deziluzii de cruzime maximă, fiindcă a luat forma vrăjii , Petrini ajunge la concluzia că dacă dragoste nu e, nimic nu e! Curajul scriitorului constă tocmai în a arăta mirajul acestei tenace credințe și neputința realizării ei. Tragismul răscolitor vine din revelația simultană că o astfel de veșnică și neistovită iluzie îi e proprie naturii umane. Toată partea rezervată cronicii sociale contemporane își justifică rostul în roman numai prin raportare la tema fundamental: drama erotică
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
nopții E canonul unei zile, Când m-au strâns în dinții sorții Triști lachei cu minți agile. Plânsul meu e plâns de fiară, Hăituită, fără vină, De pigmei ce vor să pară Suverani peste lumină. Plânsul meu e plânsul vostru, Neputințe strânse-n urlet, Demnități puse-n căpăstru, Iar atunci vă port în suflet. Și mă rog făr’ de 'ncetare: Cerne Doamne peste lume Pacea ca prin vechi altare, Bucuriile-n cutume. Fă din plânsul meu descântec, Psalm rescris cu jalea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
meu în toiul nopțiiE canonul unei zile,Când m-au strâns în dinții sorțiiTriști lachei cu minți agile.Plânsul meu e plâns de fiară,Hăituită, fără vină,De pigmei ce vor să parăSuverani peste lumină.Plânsul meu e plânsul vostru,Neputințe strânse-n urlet,Demnități puse-n căpăstru,Iar atunci vă port în suflet.Și mă rog făr’ de 'ncetare:Cerne Doamne peste lumePacea ca prin vechi altare,Bucuriile-n cutume.Fă din plânsul meu descântec,Psalm rescris cu jalea firii
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari, Scheletice gândiri ne lasă cicatrici Și sunt pe unde trec... de suflet cuțitari. Mânuitori de vieți, netrebnici păpușari Închid cortina lumii la ... Citește
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
și otravă,În inimi mult prea pline de patimă și urăDă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă.E-atâta tulburare între pereți de cearăCă geamandura vieții stă-n umbre ancorată,Amestecate-s toate și dau pe dinafarășuvoi de neputințe cu viață-abandonată.Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari,Scheletice gândiri ne lasă cicatriciși sunt pe unde trec... de suflet cuțitari.Mânuitori de vieți, netrebnici păpușariînchid cortina lumii la ... XXII. INIMĂ CAPTIVĂ
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
spuneaide zecede o sută de ori pe zite iubesc... II. LUMINEAZĂ-MĂ OCHI AL MEU, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. și-ți voi fi îmi voi fi nu-ți închide pleoapa uitării peste neputințele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul și câtă risipă aduc cerului balansând ... Citește mai mult și-ți voi fiîmi voi finu-ți închide pleoapa uităriipeste neputințele mele încă viichiar dacă ai obosit să
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
fi nu-ți închide pleoapa uitării peste neputințele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul și câtă risipă aduc cerului balansând ... Citește mai mult și-ți voi fiîmi voi finu-ți închide pleoapa uităriipeste neputințele mele încă viichiar dacă ai obosit să mă vezichinuindu-mă să urc bolovanulși câtă risipă aduc ceruluibalansând... III. BOSONUL MATRIX, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017. te risipești haotic fărâmă divină prin hotarele minții cine
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]