6,179 matches
-
În prezent stimate domn, acum, În momentul de față te Întreb și te rog să răspunzi, nu mai dorești să fiu amanta dumitale...!?” Tony Pavone rămase fără grai. Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
solicitând acte la verificare, băga spaima În ceilalți tehnicieni care lăsau totul baltă dispărând, ca nu care cumva să li se pună Întrebări identice ca a celui intrat În disgrație...!! La rândul lui, uneori Tony Pavone reușea să se facă nevăzut Împreună cu ceilalți, mergînd În neștire pe străzile capitalei, cu nervii suficient de zdruncinați, Încheia ziua Îmbătându-se, căutând soluția pentru a contracara avântul personal al distrugătorului său dușman...!! De data aceasta Însă, pentru a nu-l scăpa din ghiare, vijeliosul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necazul Șefului său, Îl invită afară conducându-l pe platoul de parcare al mașinilor de lângă Piața Matache Măcelaru unde Îi făcu cunoștință cu un individ presupunând unele relații În sferele cele mai Înalte a societății...! Șeful de echipă se făcu nevăzut, iar Tony Pavone intră direct În subiect. “Stimate domn, am Înțeles: Îmi pute-ți procura zece mii metri pătrați de carton asfaltat. E adevărat...?” Necunoscutul zâmbi, monologând. “Desigur...Mai mult. Dacă doriți, cherestea, tablă zincată, ciment, faianță glazurată și orice material
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În urmă din băncile facultății de medicină, m-am Îprietenit destul de repede. Tânăr, vesel, suficient de glumeț și asociabil la scurt timp infermeria a rămas În custodia mea. Doctorul făcea unele consultații recruților, prescria o rețetă după care se făcea nevăzut urmând ca eu și cu un fel de ajutor din rândul recruților să aplicăm tratmentul făcând injecții ori să-i ținem căteva zile la infirmerie. Eram fericit. Este adevărat, puține dureri de cap Îmi dădea ofițerul politic al unității făcându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numere este ca seria de ființe umane - numere infinite de indivizi. Caracteristicile numerelor sunt precum caracteristicile materiei, altfel expresiile matematice nu ne-ar putea spune ce face sau ce poate face materia. Ecuațiile matematice ne conduc la realități fizice. Lucruri nevăzute Încă. Ca turbulența gazelor Încălzite. Înțelegi acum? — Doar În cel mai vag mod. — Ecuațiile au precedat observațiile reale. Deci ce ne trebuie e un sistem similar de semne pentru ființele umane. În acest sistem, ce este Unu? Cum este numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am citit. — Spune-mi - dar să fie adevărul, rămâne Între noi. Am citit o carte, tată. — Una? O carte de Wells e ca și cum ai Încerca să te scalzi Într-un singur val. Ce carte era? — Era despre Dumnezeu. — Dumnezeu, regele nevăzut? — Asta era. — Ai terminat-o? — Nu. — Nici eu. — O, tată - tu? — Pur și simplu nu am putut s-o citesc. Evoluția umană având pe Dumnezeu ca Inteligență. Mi-am dat repede seama care era ideea, după aceea restul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler. — A, s-a dus sus cu niște scule să repare ceva În pod. Zâmbi În timp ce se Întorcea În bucătărie, zâmbi În special spre Govinda Lal. Lal spuse: — Sunt deosebit de fermecat de doamna Arkin. Sammler se gândi : A intenționat, pe nevăzute, să fii fermecat de ea. Îți pot da indicații despre cum să fii fericit cu ea. O să-mi pierd sanctuarul, poate, dar pot să renunț la asta dacă treaba e serioasă. Având o perspectivă asupra spațiului cosmic poate că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
intrase în piele bareta de la porcăria aia de sanda. — Biata de tine, a zis Sheba. Sunt noi? Stai să mă duc să-ți aduc un plasture... Nu, nu, nu te deranja... Nu te prosti, durează o secundă. S-a făcut nevăzută. Richard îmi zâmbea, jenat. — Voi femeile și tocurile voastre înalte și subțiri.... — Ei, nu au chiar tocuri înalte și subțiri... am protestat eu. — Bash tot insista să poarte tocuri înalte, a continuat el. Și apoi odată și-a fractura glezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
decât de obicei. Am achiziționat o durere de cap slabă, dar continuă. Cum am ajuns în Eastbourne pentru vacanța de Paște, pe barbă mi-a ieșit o iritație roșiatică, iar unghiile de la picioare mi s-au infectat cu o ciupercă nevăzută. Clar, toate astea era răspunsuri psihosomatice la stres. Dar la vremea aceea eram convinsă că erau pedeapsa pentru păcat; plata pentru că o trădasem pe Sheba. Eram încurajată în această interpretare superstițioasă de faptul că nici unul dintre remediile sugerate de farmacistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ai așteptări atât de mari ? Obții mai mult din ceea ce-ți dorești. Danny și-a trecut încet și cel de-al doilea picior peste balustradă și-a sărit pe pământ. Un pas. Doi. Era pe punctul să se facă nevăzut. Să nu te-ndepărtezi prea mult, i-a spus Naji. Danny s-a întors și s-a uitat direct în ochii triști ai bărbatului. Știa cum stătea treaba cu Naji Saleh sau, mă rog, ceea ce scrisese Alice despre el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e totuna să ne omorâm timpul ori să ne lăsăm uciși de el Mioara BĂLUȚĂ nevăzute... din om în om întrebându-se oare ce au vrut să spună cuvintele acestea cu botul cald și inima la vedere seamănă cu mine urcă se rotesc devin arbori de ce mă privesc în corpul acesta nu mai locuiește nimeni iarba
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acum complet fereastra, ca o vopsea neagră, lăsînd să se reflecte În ea fațada farmaciei din colțul opus. O pisică grasă ca un porc Își făcu apariția pe streașină și porni calmă la plimbare, dar după cinci-șase pași se făcu nevăzută. În punctul unde se termina streașina se Înălța coșul băii publice, pe unde ieșeau dîre de fum transparent. Instinctiv am Întins mîna spre aparatul de fotografiat, dar mi-am dat imediat seama că nu prea are rost.. Probabilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceva, spuse el izbucnind În rîs, și după o clipă adăugă: Pesemne că sora mea a Înflorit lucrurile nițel. — Dacă dispariția cuiva de acasă nu este pusă la cale În mod deliberat, e imposibil ca acel cineva să se facă nevăzut fără să lase măcar o urmă. De fapt, cred că a fost deliberată... Vorbi În șoaptă, lăsîndu-și capul În jos și lovind anvelopa cu vîrful pantofului. — În această problemă părerea mea nu coincide cîtuși de puțin cu a surorii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dacă imaginea a fost luată din profil, chipul se va uita la tine chiorîș, dacă ea a fost luată din față și te privește direct, vei vedea cum tinde să-și Întoarcă privirea, clipind neîncetat. Și apoi, niște fibre nervoase nevăzute se vor intercala Între ochii, buzele și alte detalii de expresie din fotografie și ale tale și Începi să fii capabil să descifrezi ceea ce zace dincolo de acea expresie, ca și cum ai citi ce ți-e scris În propria ta inimă. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe onoarea mea! Vă rog să-mi Înapoiați fotografiile... N-au nici o legătură cu domnul Nemuro, sînt doar niște fleacuri care mă fac să mă simt și mai rușinat. Nu i-am răspuns. VÎrtejurile de oameni erau Îmboldite de ținte nevăzute sub cerul Întunecat, În noapte... neonul prinse să ofteze... o sărbătoare a Întunericului pentru fugari prefăcuți care, oricît și-ar calcula viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de trei metri de străinii pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre care să-mi Îndrept pașii. EL dispăruse, fratele soției lui fusese ucis, Tashiro s-a sinucis și eu... nici măcar un telefon de la soția mea. Singurul lucru care mi-a mai rămas era clienta care mă aștepta. Ceilalți se făcuseră nevăzuți... Din punctul de vedere al colegilor mei de serviciu, și eu eram pe lista dispăruților. Dar nu singurul... O dovadă a existenței clientei mele, a faptului că vorbea de una singură și se trezea cu berea În fața ochilor o constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu umbrelă care mă depășise, o fată tînără Îmbrăcată cu o jachetă verde, lungă, porni pe pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație. M-am oprit sub pretextul că vreau să fumez o țigară. Am scos-o, am pus-o Între buze și m-am tot agitat fără rost, Încercînd să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
camionetă Încărcată de legume, plină de urme de lovituri, lăsînd după ea un nor de fum alburiu. Era oare o iluzie optică? Am Încercat să mă feresc din calea ei luînd-o spre zidul protector și Într-o clipă se făcu nevăzută. Dar n-a fost singurul lucru care a dispărut... Și siluetele și Împrejurimile și-au Încetat complet existența. M-a cuprins o senzație insuportabilă de singurătate. Mă simțeam nenorocit și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și a început să peroreze: „Resistance à la Tămaș! Fă ce-ți place ca să poți rezista! Hedonismul - arma secretă împotriva totalitarismului!!”, și se prăbuși pe scaun, râzând iar înfundat, cu pumnii la gură, de parcă-și apăra râsul de un dușman nevăzut. „Băă, da’ să nu te pună dracu’ să te dai la femeile pe care eu le iubesc și le stimez și când nu uit le mai și fut, că te ia mama dracului. Ai înțeles!?” „Am înțeles”, râdeam, îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scurseseră zilele vieții, egale între ele, pe care ea le socotea fericite, toate în umbra adormitoare a salcâmilor și a aerului umed venind dinspre fluviu, pentru că niciodată nu-și dorise mai mult. Și zilele continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai seama dacă ai fi fost în mijlocul acelor molcome sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau ale chimiei. Și dumneavoastră stați închis în casă. Într-o zi n-o să mai puteți deschide ușa, va fi blocată - nu veți înțelege ce s-a întâmplat - un oarecare va spune că e vorba de aluviunile istoriei, de fluviul nevăzut al vieții, despre care nu veți ști nimic pentru că ați stat toată viața în casă. Va veni o vreme... e păcat pentru că sunteți de bună credință, dar cine va mai ține seama de asta? Individul nu va mai conta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eram mândru de ea, dar mult mai târziu, peste zeci de ani, aveam să descopăr că nici unul din visele, gândurile, entuziasmele de-atunci nu aveau să mă părăsească - asta înseamnă, gândeam, că e însăși natura care ne ține, în partea nevăzută a firii noastre, așa cum ne naște. Mă gândeam, uneori, la moarte. Neștiutor și orgolios, ca un european care n-a străbătut niciodată jungla ecuatorială, alungam acest ultim gând, ca o imposibilitate, ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul ei îmi era absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în clipele acelea magnificența unei alte lumi cu care părea înfrățită de mult. - „Keti! strigai, se opri din mișcări, își trecu mâinile prin părul lins, lipsit de trup, o zveltețe încheiată cu urmele tălpilor pe nisipul ce se transformă, pe nevăzute, în blana de urs întinsă pe covorul persan. 2. - Da, domnule președinte, v-am spus că așa o să fie. Știu că n-ați făcut nimic, că sunteți nevinovat, că n-ați rostit măcar ceva împotrivă, și totuși v-au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]