7,693 matches
-
curgă, voi fi nevoită din nou să o dezamăgesc, cu siguranță că așteaptă să ne întoarcem mâine acasă relaxați și fericiți și să o închidem înăuntrul fericirii noastre ca într-un palat minunat. Pe coridoare înaintează spre noi aspiratoarele, grăbind oaspeții să iasă din camere, să se lase absorbiți de plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înfipt în mijlocul ei, pom de zi de naștere, cum îl botezasem eu, pentru că în jurul său alergasem în ziua în care împlinisem șase ani, mă agăț de tulpina lui grunjoasă și dansez până când capul începe să mi se învârtă, până ce toți oaspeții se lipesc unul de altul, formând un zâmbet mare, plin de limbi și dinți. Strângeam în mână o batistă micuță, o batistă albă pe care o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
popor, chiar dacă avem două regate diferite, un nou legământ stă acum între noi, pentru că îi voi ierta păcatul și nu voi aminti niciodată de el. Dar de ce bate la ușă, în loc să o deschidă, fiul nopții se transformă din gazdă în oaspete, unde i-o fi cheia, mă apropii de ușă, o fericire fără margini mă cuprinde, din ziua în care născusem nu îmi mai dorisem nimic atât de mult, să se întoarcă la răsăritul soarelui, să o salveze pe Noga din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doar pentru a ne distra, ca și când destinele nu ar sta cu gurile căscate pe masa dintre noi, scoate din geanta sa o foaie mare de hârtie, pătrate și dreptunghiuri trasate din linii drepte, mă uit la ele curioasă, camera de oaspeți, scrie acolo, toaleta pentru oaspeți, camera de lucru, camera copiilor, dormitorul, totul este foarte clar trasat, îngrijit, liniștitor. Ce frumusețe de casă îmi construiești, oftez eu, ce bine ar fi fost să fie reală, să fiu o femeie organizată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca și când destinele nu ar sta cu gurile căscate pe masa dintre noi, scoate din geanta sa o foaie mare de hârtie, pătrate și dreptunghiuri trasate din linii drepte, mă uit la ele curioasă, camera de oaspeți, scrie acolo, toaleta pentru oaspeți, camera de lucru, camera copiilor, dormitorul, totul este foarte clar trasat, îngrijit, liniștitor. Ce frumusețe de casă îmi construiești, oftez eu, ce bine ar fi fost să fie reală, să fiu o femeie organizată și bogată, a cărei singură grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de casă îmi construiești, oftez eu, ce bine ar fi fost să fie reală, să fiu o femeie organizată și bogată, a cărei singură grijă să fie aceea de a se consulta cu arhitectul ei minunat în legătură cu mărimea toaletei pentru oaspeți, iar el întreabă fericit, îți place, iar eu spun, foarte mult, privirile mele întârzie asupra dormitorului, și el privește în același loc, scoate un creion din buzunar și schițează într-un colț al camerei un pat mare, iar lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
centrale a căminului, o clădire cu un etaj. Parterul era ocupat de cantină și de o baie mare, comună, cu toate facilitățile necesare, iar la etaj se aflau săli de cursuri, o sală de ședințe și chiar o încăpere pentru oaspeți a cărei utilitate nu am înțeles-o niciodată. În apropierea clădirii centrale se afla al treilea cămin, care avea și el două etaje. Grădina interioară era spațioasă, iar aspersoarele din mijlocul peluzei sclipeau în lumina soarelui și se învârteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
noi trei. Poate p\rea ciudat, dar a[a m\ simțeam cel mai bine. Când era și a patra persoană, atmosfera devenea un pic cam stânjenitoare. Când eram doar noi trei, ne simțeam ca într-o dezbatere televizată: eu eram oaspetele, Kizuki talentata gazdă, iar Naoko asistenta lui. Kizuki era grozav când se afla în centrul atenției. Era uneori sarcastic și de aceea lumea îl considera arogant, dar adevărul e că era băiat bun și cinstit. Avea întotdeauna grijă să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și n-am mai ajuns la cumpărături, așa că nu fac decât să folosesc ce-am avut prin frigider. Te rog să nu-ți faci probleme, zău. Și pe urmă mai e tradiția familiei Kobayashi la mijloc - trebuie să ne primim oaspeții cum se cuvine, vrem ca ei să se simtă bine. Mi-a intrat și mie în sânge obiceiul \sta, de parcă ar fi un fel de boală. Nu suntem noi oameni speciali și lumea nu se dă în vânt după noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bună! Am făcut baie pe rând și ne-am pus pijamalele. Midori mi-a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta? se repezi furios extremadurianul. Nu-ți convine ceva la războiu’ Ăsta? — Taci! Îi spuse soldatul prietenos. Aici eu comand și acești tovarăși sînt oaspeții noștri. PĂi atunci nu-l lăsa să vorbească de rău despre război. N-o să se-apuce străinii să vină și să vorbească de rău războiul nostru. — Din ce oraș ești, tovarășe? Îl Întrebai pe extremadurian. — Badajoz. Din Badajoz sînt. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
timpul cu niște oameni care au destui bani ca să poată pleca-n vacanță oriunde-n toată țara și aleg să meargă la un hotel care n-are bar și-și petrec timpul legănÎndu-se-n balansoare pe verandă. Îi numea „salvatori“ pe oaspeții hotelului și rîdea de ei cînd era cu doamna Packard, Însă ea-l iubea și nu se supăra: Nu mă supăr că le zici „salvatori“, i-a spus Într-o seară cînd stăteau În pat. Am avut eu chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și nu se supăra: Nu mă supăr că le zici „salvatori“, i-a spus Într-o seară cînd stăteau În pat. Am avut eu chestia aia, dar sînt Încă tot ce-ți trebuie la o femeie, nu? Ei Îi plăceau oaspeții pentru că unii aduceau lucruri culturale cu ei - domnul John spunea că nevastă-sa e moartă după cultură, așa cum un tăietor de lemne e mort după Peerless, tutunul Ăla de mestecat care era foarte bun. De fapt, el respecta dragostea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
capul în mâini. E prea mult pentru natura noastră umană să stăm cu șampania în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari și ovale pentru antreuri și altele mai mici, pentru oaspeți. Toate sunt cu motive florale în nuanțe de galben și verde, ceea ce s-ar potrivi mai degrabă la țară decât într-o casă cu pretenții din Fulham. Dar asta-i o trăsătură a clasei sociale din care provine Charlotte: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dă spre piscină. Cară în brațe o masă pliantă, pe care apoi o instalează lângă gard, la umbră. M-am gândit că ar fi plăcut să bem câte un șpriț lângă piscină. Să ne pregătească pentru distracția de weekend, nu? Oaspeții, adunați pe lângă el, sunt încântați. Finn se ridică să ajute, aruncându-i lui Barney o privire prea puțin curtenitoare, dar, din fericire, acesta n-o observă. Sunt aduse sticle cu șampanie, găleți cu gheață, suc de portocale și pahare înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se duce glonț să ude ghivecele cu busuioc de pe pervazul bucătăriei, în timp ce eu merg să explorez restul casei. La etaj este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră, care e la mansardă, se ajunge pe o scară cu fușteie, ceea ce-ți dă impresia că te afli pe o navă; are un pat uriaș, cu cearșafuri curate, albe, iar deasupra lui, în acoperiș, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
servitorul lui: „Îi spusesem eu iudeului ăstuia să fie atent În seara aia, dar n-a vrut să mă asculte?” Agliè deveni rigid, m-am temut ca gluma să nu fi mers prea departe. Am dat să mă scuz, dar oaspetele nostru m-a Întrerupt cu un surâs conciliant. „Cagliostro era un mistificator, pentru că nu se știe bine când și unde se născuse, și nici măcar n-a reușit să trăiască mult. Se umfla În pene”. „Cred și eu”. „Cagliostro era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trestie de zahăr și de mâncăruri fierte, În mirosul puternic al atâtor transpirații datorate căldurii și ațâțării pentru gira care stătea să Înceapă. Ieși În față pai-de-santo, care se așeză lângă altar și-i primi pe unii credincioși și pe oaspeți, parfumându-i cu pufăituri dense din țigara lui de foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei, și băui: observai, văzând un cambono care turna lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aventură a metalelor.” Chiar În momentul acela, doamna Grazia Îl anunță pe comandorul De Gubernatis. Domnul Garamond ezită un moment, mă privi dubitativ, Belbo Îi făcu un semn ca pentru a-i spune că poate avea Încredere. Garamond ordonă ca oaspetele să fie introdus și-i ieși În Întâmpinare. De Gubernatis purta un costum la două rânduri, avea o insignă În formă de poză la butonieră, un stilou la buzunarul de sus, un cotidian Îndoit În buzunarul hainei, o servietă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pricep la așa ceva. Treceți mâine, și-o să-i ardem niște socoteli... Respectele mele și toată admirația”. Garamond păru că se trezește dintr-un vis și-și trecu o mână peste ochi, apoi arătă că-și amintește dintr-o dată de prezența oaspetelui. „Iertați-mă. Era un Scriitor, un scriitor adevărat, poate unul Mare. Și totuși, tocmai de aceea... Uneori ne simțim umiliți să practicăm profesia asta. Dacă n-ar exista și vocația... Dar să revenim la dumneavoastră. Ne-am spus totul, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am fost norocoși, căci am avut parte de un prim colocviu de cea mai Înaltă calitate, cel puțin În ceea ce privea inițierea noastră. Cu ocazia aceea trioul era complet, eu, Belbo și Diotallevi, și puțin a lipsit ca la intrarea oaspetelui să nu scoatem un strigăt de surpriză. Avea acea facies hermetica pe care ne-o descrisese Lorenza Pellegrini și, pe deasupra, era Îmbrăcat În negru. A intrat privind În jur, circumspect, și s-a prezentat (profesor Camestres). La Întrebarea „profesor de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
folclor. Până și precupeții ăia din Grand Orient, care nu cred În nimic, au un ceremonial.” „Bien entendu, le rituel, ah ça...” „Dar nu mai suntem pe timpurile lui Crowley, ne-am Înțeles?” zise Agliè. „Acum vă las, am alți oaspeți.” Ne-am Întors rapid pe canapea și l-am așteptat pe Agliè luându-ne un aer demn și dezinvolt. 47 Deci cea mai mare osteneală a noastră a fost să găsim o ordine În aceste șapte măsuri, una potrivită, destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ndepărtă ușor, Îi sărută mâna și Îi spuse, arătând spre noi: „Draga mea, scumpa mea Sophia, dumneata știi că ești ca la dumneata În orice casă pe care binevoiești s-o iluminezi cu prezența. Însă Îmi luam rămas-bun de la acești oaspeți”. Lorenza ne observă prezența și făcu un semn vesel de salut - nu-mi amintesc s-o fi văzut vreodată surprinsă sau Încurcată de ceva, orice ar fi fost. „O, superb, zise ea, deci Îl cunoașteți și voi pe prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]