5,280 matches
-
nou prădăciuni și pustiiri în Tracia și Dobrogea, el încercă să-i scoată pe mongoli din hotarele Imperiului pe căi lăturalnice, oferind lui Nogai în căsătorie pe fiica sa naturală Eufrosina. În schimbul înrudirii cu împăratul Bizanțului, Nogai despresura Constantinopolul, retrase oștile la granițele teritoriului bizantin și cedă și Vicina de pe malul drept al Dunării dobrogene. Mai mult încă, el interveni pentru aplanarea conflictului cu țarul bulgar Constantin Tihul și contribui astfel, indirect, la restaurarea Imperiului Bizantin pe linia Dunării. Tratativele duse
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Perceperea lor se făcea de către organe speciale. Birul, dările pe pluguri și merticele erau strânse de către posadnici, adunarea din vitele tamgăluite cădea în sarcina trimișilor speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru oaste, călăuze și caii de olac stăteau în atribuțiile starostilor sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau concentrate, apoi, în mâinile voievozilor, care le predau baskakilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acest recensământ a rămas în Țările Române cuvântul tătar vataman, ca economic ai satelor cu zece case, și acela de tămgăluire, pentru vite. Au fost exceptați de la recensământ clericii, episcopii și egumenii cu averile episcopiilor și mănăstirilor, și scutiți de oaste toți călugării și oamenii din satele lor. Iar lâcul dat de Mangu-Timur în timpul acestui recensământ hotăra clar: „El (adică clerul) nu trebuie să dea nici haraci și nici tamga și nici darea pentru plug și nici cai de olac, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vocat, sed Deo disponente Brutenis ac Blacis inter se discordantibus suo rex Boemiae proposito defraudatur”. Lipsa tătarilor din textul lui Tuscus, alături de care luptau românii din Țara Românească și Moldova ca vasali în mod obișnuit, este explicabilă. Românii alcătuiau o oaste aparte de aceea a mongolilor, care era organizată pe seminții și triburi, și ciocnirea moldovenilor cu prusienii a avut loc fără ca să fi angajat și pe aceea a tătarilor. O ridicare la oaste și plecarea acesteia peste hotare, fără știrea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mod obișnuit, este explicabilă. Românii alcătuiau o oaste aparte de aceea a mongolilor, care era organizată pe seminții și triburi, și ciocnirea moldovenilor cu prusienii a avut loc fără ca să fi angajat și pe aceea a tătarilor. O ridicare la oaste și plecarea acesteia peste hotare, fără știrea tătarilor și alături de ei, este inadmisibilă și de neconceput din punct de vedere al realității istorice. Deoarece stăpânirea mongolă era efectivă și simțită nu numai de români, ci și de clerul catolic, Ordinul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Nogai. La curtea de pe Volga „murise” în 1280 Mangu-Timur și în locul lui se ridicase pe tron, Tuda-Mangu (1280-1287), unul dintre puținii hani păgâni, împotriva și în ciuda celor ce susțineau un musulman. În același an, 1280, Nogai pornise cu o puternică oaste alcătuită din tătari, cumani, români și alani în ajutorul socrului său, pentru răsturnarea țarului bulgar Ivailo de la Târnovo și înlocuirea lui cu nobilul cuman George Tertereș, care-și trimise ostatec la curtea din Solhatul Crimeii pe fiul său Svetoslav și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
țarului bulgar Ivailo de la Târnovo și înlocuirea lui cu nobilul cuman George Tertereș, care-și trimise ostatec la curtea din Solhatul Crimeii pe fiul său Svetoslav și pe fiica sa în haremul lui Gecu sau (Geake), ca semn al vasalității. Oastea alanilor, prezentă alături de tătarii, cumanii și românii din Balcani, nu era venită acum din Caucaz, ci alcătuită din rândurile acelora care se stabiliseră în Moldova încă înainte de anul 1240. Aceștia dăduseră Prutului denumirea de Alanus fluvius iar orașului Iași, Forum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Philistinorum și, fiind creștini, depindeau de Episcopia ortodoxă de la Vicina. Prin ei, ca și prin cumani, tătarii își exercitau puterile asupra Țărilor Românești, Moldova fiind numită chiar Alania la 1320, în harta lui Giovanni di Carignano, de Genova. Toate aceste oști, conduse de Nogai și cunoscute cronicarului bizantin ca fiind alcătuite sub numele generic de „sciții paristireni”, adică sciții din regiunea Dunării de jos, erau semnalate că prădau în 1284, Mesembria. Prezența lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o iapă, rușinat de Dumnezeu.” Cu caii bolnavi de pestă, alți tătari nu și-au mai revăzut locurile de pe care au plecat în această a doua mare invazie a Transilvaniei și Ungariei. Numai un nobil maghiar, Omodeus, a tăiat cu oastea sa așa de mulți dintre ei, încât a putut alege și capetele a zece căpetenii mongole, pe care le-a prezentat regelui. În urma unor asemenea acte, socotite de mare vitejie de către rege, Coroana Ungară a răsplătit secuii din Trascău, refăcându
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Vladislau craiul Ungariei cu tătarii, cu cneazul Neimet la râul Tisa”, scrie aceeași cronică, în care a învins regele maghiar mai ales cu românii ortodocși. Gonirea, urmărirea și nimicirea tătarilor, s-a făcut mai întâi până la Carpați de către întreaga oaste. Mai târziu, românii ortodocși așezați în Maramureș de către rege au trecut și munții în urmărirea unui bour cu un bărbat viteaz dintre ei anume Dragoș. Acesta - ajungând „la marginea ținuturilor în care rătăceau tătarii”, unde a ucis și bourul, „plăcându
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
un singur cuvânt despre această problemă. Ceea ce rămâne valabil din istorisirea Cronicii moldo-ruse, este că în timpul lui Ladislau Cumanul, în anul 1284, au năvălit tătarii în Transilvania și Ungaria și că regele i-a scos din Panonia și Transilvania cu oastea sa, alcătuită din unguri, dar mai mult din români ortodocși, care alcătuiau majoritatea populației, fapte verificate de altfel și prin documente. Nu este exclus, totuși, ca mulți din românii din Vlahia Albă, dinspre Marea Neagră, în care se aflau orașele Mesembria
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni, el a ordonat intrarea în campanie contra lui Nogai, în preajma iernii. În decembrie 1299, când Nogai se afla încă la Sudak, marele han apăru cu oștile sale pe Nipru. Marele emir, care nimicise atâția tătari în toate măcelurile sale, fu nevoit să se prezinte, la ultima sa bătălie, cu trupe inferioare ca număr. Învins la Kukanlâc, cum era și normal, bătrânul emir căută salvarea în fugă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Kukanlâc, cum era și normal, bătrânul emir căută salvarea în fugă. De această dată, însă, norocul l-a părăsit. Urmărit de călăreții Hoardei de Aur, el a fost ajuns din urmă și a fost prins de un soldat rus din oastea lui Toctai. Cu toate că s-a rugat să-l ducă în fața marelui han, acesta a refuzat. După o judecată sumară, capul bătrânului emir a căzut dintr-o lovitură de sabie, în drum. A fost luat apoi și dus lui Toctai. Dar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
thema bizantină existentă aici și a înființat în loc, un emirat mongol sub conducerea unui alt fiu al său. Apoi, în urmărirea așilor sau messageților de peste Istru, care nu sunt decât alanii creștini în număr de 16.000 de luptători din oastea lui Nogai, fugiți dinaintea lui Toctai, de pe văile Nistrului și Prutului, (acesta din urmă numit și Alanus fluvius), a pus stăpânire și pe Vicina. Neputându-i ajunge din urmă pe alani, numiți în unele izvoare și tătari creștini, care, chemați
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până la Vicina din Dobrogea. Tamgaua tătărască flutura la Vicina, ca și la Licostomo, Chilia, Cetatea Albă sau Tana, după un portulan alcătuit în 1318 de Petru Visconti din Veneția. În vâltoarea acestor evenimente, trupe auxiliare de bulgari de pe Volga, din oastea emirului de la Cetatea Albă, au ucis la începutul anului 1314 pe călugărul franciscan Angelo de Epoleto. Faptul nu a fost urmat de consecințe. O singură scrisoare a papei Clement al V-lea, trimisă, în 1 februarie același an, regelui Ungariei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
întărirea elementului românesc și la susținerea, în curând, a statului moldovenesc, în luptele cu tătarii, dar după anul 1333. Moartea lui Svetoslav Terteres, țarul Bulgariei, întâmplată în anul 1323, a avut repercusiuni și asupra românilor. Ea a pus în mișcare oștile bizantine, conduse de însuși împăratul Andronic al II-lea (1282-1328) și de fiul său Andronic al III-lea, care dorea să supună Bulgaria sub suzeranitatea Bizanțului, dar și pe cele mongole, din care nu lipsiră românii. Cronicarul bizantin Ioan Cantacuzin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Andronic al II-lea (1282-1328) și de fiul său Andronic al III-lea, care dorea să supună Bulgaria sub suzeranitatea Bizanțului, dar și pe cele mongole, din care nu lipsiră românii. Cronicarul bizantin Ioan Cantacuzin semnalează, în anul 1323, prezența oștilor românești în Tracia, specificând că ele sunt trimise de voievodul din Țara Românească, adică de Ivanco Basarab, cu ajutorul țarului Mihail (1323-1330) pentru ca, în anul 1324, să completeze știrea despre victoria lui Andronic al III-lea asupra a 20.000 de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ne vor convinge îndată faptele istorice petrecute ulterior. Anul 1324 a fost greu pentru rege, din cauza răscoalei sașilor în interior, dar ușor în exterior, pentru că românii din Țara Românească suferiseră înfrângerea, alături de bulgari și cei 20.000 de tătari, din partea oștilor bizantine, iar aceia din Moldova au fost îndreptați de către suzeranii lor să ajute pe regele polon contra Mărcii de Brandeburg, tocmai dincolo de Oder. Înapoiați de pe îndepărtatele meleaguri ale Oderului, războinicii moldoveni au fost aceia care au încălcat și prădat Transilvania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se ocupă de repopularea acestui voievodat românesc, prin aducerea de oaspeți sași și unguri în localitățile Visk, Hust, Teceu și Câmpulung. În confruntarea, care ar fi avut loc undeva, în aceste părți răsăritene ale Transilvaniei, între românii și ungurii din oastea Coroanei Ungare, cu moldovenii și tătarii, aceștia din urmă ar fi lăsat pe câmpul de luptă un număr de 30.000 de morți, desigur cifră exagerată. Victoria a fost repurtată, fără discuție. În urma ei, regele a răsplătit pentru faptele de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
rege și pe consilierii săi, care au și dat ordinul de pregătire a expediției peste Carpați. E greu de știut dacă vor fi fost invocate și alte pretexte, de către oamenii cu influență la Carol Robert, pentru punerea în marș a oastei regale. Sigur, însă, este că, de această dată îndemnurile la cruciadă de zeci de ani, ale Vaticanului contra tătarilor au coincis cu interesele regale. Numai că, din cuvintele de răspuns la solia voievodului transalpin, pline de ambiție personală a mândrului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
plan politic internațional însă, anul 1330 marchează, după însăși spusa regelui învins, începutul campaniilor Ungariei, ca putere catolică împotriva tătarilor, sub a căror vasalitate se aflau voievozii Țării Românești și ai Moldovei. Carol Robert făcuse cunoscută Vaticanului „fericita înaintare a oștilor regale și slăvită biruință împotriva tătarilor”, dar a socotit Posada o „nenorocire care s-a întâmplat din pricina unei curse mișelești... la întoarcere”, fără a adăuga că dezastrul a fost așa de mare, încât a căzut în luptă și vicecancelarul, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
expediție prin trecătoarea Oituz, din moment ce Papa îi acorda, în 1 iunie 1332, a treia parte din veniturile bisericești pentru organizarea unei campanii împotriva rutenilor și „schismaticilor” români, care „bântuiesc” pe creștinii din Transilvania și, la 16 ale aceleiași luni, dezlega oastea regală, pe tot timpul postului Sf. Apostoli Petru și Pavel, de a consuma carne în zilele oprite de canoane. Dar e greu de susținut că aceasta ar fi avut loc în acest an, în care călătorul arab Ibn-Batutah, în compania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Și acestea nu întârziară să vină. În vara anului următor, 1333, Olgerd (1345-1377), fiul lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, întreprinse o expediție împotriva tătarilor, pentru a preîntâmpina permanentele incursiuni ale acestora, prin Podolia, înspre regiunile stăpânite de părintele său. Oastea lituaniană a surprins, a călcat pe rând și a distrus așezările mongole de pe coastele de nord ale Mării Negre, începând de la gurile Donului și terminând cu acelea ale Nistrului și Dunării. Au fost nimiciți atunci mulți oglani mongoli, care îndeplineau funcții
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
apoi dintre Nistru și Dunăre, cu aruncarea unor oglani până în ținuturile Dobrogei a făcut să dispară mitul că stăpânii stepelor sunt de neînvins. Speranțe noi au răsărit chiar în sufletele românilor, care s-au gândit îndată la o colaborare cu oștile Marelui Ducat al Lituaniei, mai curând decât la una cu Ungaria catolică. Spre această apropiere ne duc știrile documentare ale vremii. Din scrisorile lui Marino Sanudo cel Bătrân, din 10 aprilie 1330 și 23 octombrie 1334, avem informații că în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
păcate pentru toți creștinii care ar pleca în cruciadă și ar muri pentru apărarea credinței catolice în lupta „împotriva schismaticilor, tătarilor, păgânilor și altor necredincioși”, arhiepiscopul de Strigoniu sfințea, în 27 octombrie, pe noul episcop de Milcovia. O confruntare a oștilor româno-maghiare cu cele ale tătarilor avea să se facă, dar nu prin plecarea în cruciadă a celor dintâi asupra celor din urmă, ci în lupte de apărare pe meleagurile Ungariei și Transilvaniei, mai ales în Țara Bârsei și în jurul Brașovului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]