KorAP: Find »[drukola/base=obște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...169 >

4,211 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

dăinuit o mie de ani (secolele III-XIII), până la întemeierea statelor medievale. Dar, subliniem, obștea s-a împotrivit și adesea a reușit, chiar și după întemeierea statelor, în secolul al XIV-lea, încercărilor de supunere ale boierilor și mănăstirilor.13 Structura obștii țărănești. Satul românesc medieval este rezultatul așezării unei obști, reunită prin legături de sânge, pe un hotar ce dă putința îndeplinirii tuturor îndeletnicirilor străvechi: păstorit, agricultură, pescuit, vânătoare, ocupații casnice (olărit, tors, țesut). Satele sunt așezate pe un teritoriu alcătuit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
statelor medievale. Dar, subliniem, obștea s-a împotrivit și adesea a reușit, chiar și după întemeierea statelor, în secolul al XIV-lea, încercărilor de supunere ale boierilor și mănăstirilor.13 Structura obștii țărănești. Satul românesc medieval este rezultatul așezării unei obști, reunită prin legături de sânge, pe un hotar ce dă putința îndeplinirii tuturor îndeletnicirilor străvechi: păstorit, agricultură, pescuit, vânătoare, ocupații casnice (olărit, tors, țesut). Satele sunt așezate pe un teritoriu alcătuit prin alipirea, adesea la distanțe mari, a unor zone

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cultivat (pământul arabil), la vatra satului-casele și curțile țărănești, precum și zone speciale: vie, grădină cu legume, livezi. Locuitorul (sătean), făcând parte din ceata de neam a satului, are drept de folosință la toate părțile componente ale moșiei sale (obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat este locuit, lucrat și, într-o anumită măsură, stăpânit de ceata de neam care alcătuiește o comunitate de muncă și o unitate socială. Folosirea teritoriului de către ceata de neam a satului (moșneni, răzeși, frați de ocină) este complexă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și o unitate socială. Folosirea teritoriului de către ceata de neam a satului (moșneni, răzeși, frați de ocină) este complexă: sunt părți individuale care aparțin unor familii, cum este casa cu curtea ei, livezile și pometurile, curăturile. Alte părți ale pământului obștei sunt folosite în comun: pădurea, pășunile, apele. La obștile sătești (țărănești) mai evoluate se disting părți rezervate pentru biserică și pentru conducătorii obștei. Cea mai importantă parte a moșiei (terenului), care se dezvoltă în decursul veacurilor și pe măsura creșterii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
neam a satului (moșneni, răzeși, frați de ocină) este complexă: sunt părți individuale care aparțin unor familii, cum este casa cu curtea ei, livezile și pometurile, curăturile. Alte părți ale pământului obștei sunt folosite în comun: pădurea, pășunile, apele. La obștile sătești (țărănești) mai evoluate se disting părți rezervate pentru biserică și pentru conducătorii obștei. Cea mai importantă parte a moșiei (terenului), care se dezvoltă în decursul veacurilor și pe măsura creșterii producției, este câmpul cu ogoarele oamenilor. Câmpul alcătuiește o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aparțin unor familii, cum este casa cu curtea ei, livezile și pometurile, curăturile. Alte părți ale pământului obștei sunt folosite în comun: pădurea, pășunile, apele. La obștile sătești (țărănești) mai evoluate se disting părți rezervate pentru biserică și pentru conducătorii obștei. Cea mai importantă parte a moșiei (terenului), care se dezvoltă în decursul veacurilor și pe măsura creșterii producției, este câmpul cu ogoarele oamenilor. Câmpul alcătuiește o stăpânire individuală cu loturi lucrate fiecare de către o familie, dar, în același timp, este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a moșiei (terenului), care se dezvoltă în decursul veacurilor și pe măsura creșterii producției, este câmpul cu ogoarele oamenilor. Câmpul alcătuiește o stăpânire individuală cu loturi lucrate fiecare de către o familie, dar, în același timp, este o stăpânire comună a obștei, deoarece loturile agricole se schimbă, prin tragere la sorți, în fiecare an. În vremea veche a stăpânirii și folosirii moșiei obștei, lotul familial nu era considerat ca o proprietate, ci ca o participare la munca în devălmășie.14 Când un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o stăpânire individuală cu loturi lucrate fiecare de către o familie, dar, în același timp, este o stăpânire comună a obștei, deoarece loturile agricole se schimbă, prin tragere la sorți, în fiecare an. În vremea veche a stăpânirii și folosirii moșiei obștei, lotul familial nu era considerat ca o proprietate, ci ca o participare la munca în devălmășie.14 Când un țăran din obște își vindea lotul, cu încuviințarea întregii obști, fără de care nu putea vinde, actul de vânzare (zapis) cuprindea, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
agricole se schimbă, prin tragere la sorți, în fiecare an. În vremea veche a stăpânirii și folosirii moșiei obștei, lotul familial nu era considerat ca o proprietate, ci ca o participare la munca în devălmășie.14 Când un țăran din obște își vindea lotul, cu încuviințarea întregii obști, fără de care nu putea vinde, actul de vânzare (zapis) cuprindea, în mod necesar, formula "cât se va alege partea lui din câmp, pădure, pășune și ape". Așadar, partea fiecărui membru al obștii nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în fiecare an. În vremea veche a stăpânirii și folosirii moșiei obștei, lotul familial nu era considerat ca o proprietate, ci ca o participare la munca în devălmășie.14 Când un țăran din obște își vindea lotul, cu încuviințarea întregii obști, fără de care nu putea vinde, actul de vânzare (zapis) cuprindea, în mod necesar, formula "cât se va alege partea lui din câmp, pădure, pășune și ape". Așadar, partea fiecărui membru al obștii nu era "aleasă" de aceea a celorlalți membri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din obște își vindea lotul, cu încuviințarea întregii obști, fără de care nu putea vinde, actul de vânzare (zapis) cuprindea, în mod necesar, formula "cât se va alege partea lui din câmp, pădure, pășune și ape". Așadar, partea fiecărui membru al obștii nu era "aleasă" de aceea a celorlalți membri ai obștei. Stăpânirile (loturile) fiecărei familii alcătuiau un drept teoretic de participare la cultivarea pământului. Drepturile acestea, la început, egale, devin cu vremea diferențiate pe familii, mai bogate sau mai sărace. Unitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care nu putea vinde, actul de vânzare (zapis) cuprindea, în mod necesar, formula "cât se va alege partea lui din câmp, pădure, pășune și ape". Așadar, partea fiecărui membru al obștii nu era "aleasă" de aceea a celorlalți membri ai obștei. Stăpânirile (loturile) fiecărei familii alcătuiau un drept teoretic de participare la cultivarea pământului. Drepturile acestea, la început, egale, devin cu vremea diferențiate pe familii, mai bogate sau mai sărace. Unitatea de stăpânire (parcela) a unei familii din obște se numea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
membri ai obștei. Stăpânirile (loturile) fiecărei familii alcătuiau un drept teoretic de participare la cultivarea pământului. Drepturile acestea, la început, egale, devin cu vremea diferențiate pe familii, mai bogate sau mai sărace. Unitatea de stăpânire (parcela) a unei familii din obște se numea delniță (din sl. delo parte) sau, mai ales în Moldova, jrebie (din slv. jreb-sorț), locul sau partea trasă la sorți. Aceste părți formau un raport de drepturi pe suprafața moșiei, dar nu erau determinate pe teren. Obștea, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din obște se numea delniță (din sl. delo parte) sau, mai ales în Moldova, jrebie (din slv. jreb-sorț), locul sau partea trasă la sorți. Aceste părți formau un raport de drepturi pe suprafața moșiei, dar nu erau determinate pe teren. Obștea, prin organismele sale colective, exercita un drept de proprietate superioară asupra drepturilor de folosință ale familiilor componente ale acesteia. Astfel, numai obștea avea dreptul să determine, în fiecare an, prin tragere la sorți, locul (terenul) pe care-l va folosi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tragere la sorți, locul (terenul) pe care-l va folosi fiecare familie, dar obștea putea admite sau respinge vânzarea de către o familie a părților sale de moșie. Tot obștea fixa "pornirea plugurilor", în același timp pe toate delnițele, apoi conducerea obștii avea drept de judecată și chiar de excludere (îndepărtare)a unor membri care nu țineau seama de disciplina comunității. Conducerea ei ținea socotelile cetei pe răboj și repartiza sarcinile fiecăruia față de nevoile obștii.15 Existența așa-numiților jurători, judecată penală

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
același timp pe toate delnițele, apoi conducerea obștii avea drept de judecată și chiar de excludere (îndepărtare)a unor membri care nu țineau seama de disciplina comunității. Conducerea ei ținea socotelile cetei pe răboj și repartiza sarcinile fiecăruia față de nevoile obștii.15 Existența așa-numiților jurători, judecată penală și civilă, prin 6, 12, 24, 48 de judecători, se prezintă ca o instituție comună celor mai multe obști din Europa medievală. Dar, la români, ea a fost atât de puternică încât juriul alcătuit din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de disciplina comunității. Conducerea ei ținea socotelile cetei pe răboj și repartiza sarcinile fiecăruia față de nevoile obștii.15 Existența așa-numiților jurători, judecată penală și civilă, prin 6, 12, 24, 48 de judecători, se prezintă ca o instituție comună celor mai multe obști din Europa medievală. Dar, la români, ea a fost atât de puternică încât juriul alcătuit din elemente locale a putut constitui o apărare (pavăză) eficace a drepturilor obștilor libere împotriva încercărilor de aservire feudală până la mijlocul secolului al XVII-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
12, 24, 48 de judecători, se prezintă ca o instituție comună celor mai multe obști din Europa medievală. Dar, la români, ea a fost atât de puternică încât juriul alcătuit din elemente locale a putut constitui o apărare (pavăză) eficace a drepturilor obștilor libere împotriva încercărilor de aservire feudală până la mijlocul secolului al XVII-lea. Unii cercetători au pus originea dreptului nescris (consuetudinar) în moștenirea dacilor sau romanilor. Însă Panaitescu consideră dreptul consuetudinar românesc ca fiind de origine gentilică, deci mai vechi. Predominarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fiind de origine gentilică, deci mai vechi. Predominarea organizării satelor de moșneni și răzeși, a comunităților de avere în Transilvania, pentru cele mai multe sate, chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor, care reprezintă garantarea obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor, care reprezintă garantarea obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat responsabilitatea penală colectivă (dușegubina) pentru ucideri și responsabilitatea fiscală a satului.16 Conducerea obștilor era, în general, colectivă-adunările satelor aveau loc în câmp deschis, cu participarea a sute de oameni din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat responsabilitatea penală colectivă (dușegubina) pentru ucideri și responsabilitatea fiscală a satului.16 Conducerea obștilor era, în general, colectivă-adunările satelor aveau loc în câmp deschis, cu participarea a sute de oameni din satele vecine, care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat responsabilitatea penală colectivă (dușegubina) pentru ucideri și responsabilitatea fiscală a satului.16 Conducerea obștilor era, în general, colectivă-adunările satelor aveau loc în câmp deschis, cu participarea a sute de oameni din satele vecine, care făceau judecată și dădeau sentințe, ele corespund adunărilor (mallum) din evul mediu apusean. Din rândul acestor adunări, ce cuprind pe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
general, colectivă-adunările satelor aveau loc în câmp deschis, cu participarea a sute de oameni din satele vecine, care făceau judecată și dădeau sentințe, ele corespund adunărilor (mallum) din evul mediu apusean. Din rândul acestor adunări, ce cuprind pe toți membrii obștei, se diferențiază sfatul, alcătuit din "oameni buni și bătrâni", care preiau atribuțiile adunărilor, fenomen ce contribuie la diferențierea socială în sânul obștilor și apoi la destrămarea acestora. Prin sintagma "oameni buni și bătrâni" se înțelegeau acei membri de vază ai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sentințe, ele corespund adunărilor (mallum) din evul mediu apusean. Din rândul acestor adunări, ce cuprind pe toți membrii obștei, se diferențiază sfatul, alcătuit din "oameni buni și bătrâni", care preiau atribuțiile adunărilor, fenomen ce contribuie la diferențierea socială în sânul obștilor și apoi la destrămarea acestora. Prin sintagma "oameni buni și bătrâni" se înțelegeau acei membri de vază ai obștei prin averea și poziția lor. Cârmuirea (conducerea) colectivă nu era o caracteristică a tuturor obștilor românești. În epoca roirilor de sate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]