KorAP: Find »[drukola/base=obosit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...271 >

6,770 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

Femeia asta făcea ceva foarte bine. și acum voia să discute cu mine? Înainte să m-apuce emoțiile, am format numărul de la biroul lui Vivian Grant. — Grant Books, cum vă pot ajuta? mi-a răspuns direct o asistentă cu voce obosită. — Aș putea vorbi, vă rog, cu Vivian Grant? Capul Marei s-a ițit încet deasupra zidului despărțitor, cu o sprânceană ridicată artistic, în sus. — Cine să spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
vine la noi de la P și P. Cu toții ne bucurăm să te avem printre noi, Claire. I-am zâmbit recunoscătoare lui Dawn și am scanat rapid încăperea în căutarea și altor chipuri prietenoase. Îmmm. Ceea ce am văzut erau multe expresii obosite și pleoștite. Multe dintre fețe nici măcar nu s-au obosit să se uite în direcția mea. Phil Stern, un editor senior pe care-l cunoscusem în biroul lui Dawn, la începutul săptămânii, a fost singurul care s-a învrednicit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
să iau legătura cu cei mai noi autori ai mei, aceștia erau deja obișnuiți cu șocurile. Majoritatea trecuseră deja prin trei, poate chiar patru editori de la Grant. Când am sunat-o să mă prezint, una din femei și-a exprimat obosită speranța că eu aveam să rezist mai mult decât precedentul editor. Am asigurat-o că așa avea să se întâmple, iar ea s-a prefăcut că mă crede - dar îmi dădeam seama că mai auzise replica respectivă și înainte. Vineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Vivian. N-ar fi trebuit să mă uit - dar, sincer, faptul că-l văzusem pe Stanley în ipostaza aia era o pedeapsă suficientă pentru infracțiunea mea. Când am intrat în birou, telefonul suna. Nici o clipă de odihnă pentru cei deja obosiți. Am ridicat receptorul. — Bună, frumoaso, mi-a susurat Randall când am răspuns. Mi-a sărit inima din piept de bucurie. Nu mai erau decât câteva ore până când aveam să-l văd... prima noapte împreună în apartamentul nostru. — Bună, dragule. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
revanșez față de tine. Serviciul e serviciu. Serviciul e serviciu. Am rostogolit cuvintele în minte, căutând să le pătrund înțelesul. Serviciul e serviciu. Ce naiba însemna chestia asta? Mi-am mușcat buza. Lacrimile mi s-au adunat dureros în ochii injectați și obosiți. Adultul din mine înțelegea cât de importantă era pentru Randall cariera. Se dedicase, cu ferocitate, ideii de a-și face un nume în afara umbrei proiectate asupra lui de puternica sa familie. Cu toate astea, eu nu mă puteam abține să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
meselor mele costau șaptezeci și cinci de cenți și proveneau din automatul din clădire. De când ne mutasem împreună, petrecusem cu prietenul meu nu mai mult de trei ore în stare de trezie. — Trebuie să mă întorc la treabă, a spus Vivian, făcând obosită cu mâna, în direcția mea. După care a luat-o în jos, pe hol. — Cineva trebuie să muncească pe-aici. Mi-am surprins reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
e mai furios decât o femeie care a fost respinsă în dragoste, m-am gândit. Deci ăsta era motivul pentru care Vivian păstrase fotografia la dosar. Sigur că da. — O să fie o săptămână de-a dreptul sălbatică, am comentat eu obosită. Ca să nu mai spun că era cea mai proastă săptămână în care să-mi anunț logodna la birou: chiar și în cele mai bune momente, nimic nu o irita mai tare pe Vivian, decât evidenta stare de fericire a subalternilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
celelalte rochii! Draga mea, tu te-ai logodi cu primul bărbat cu care ai ieși la o întâlnire? Chiar nu vedeam legătura, dar, cu toate astea, m-am trezit târându-mă, în continuare, după Lucille. De-acum, eram mult prea obosită ca să ies din joc. Trebuia să ne apropiem de sfârșit - probasem cel puțin cincizeci de rochii. Mama mi-a aruncat o privire - întrebându-mă, fără cuvinte, dacă voiam să apese pe butonul de oprire de urgență al expediției noastre de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
asta e cea mai importantă zi din toată viața mea! s-a smiorcăit o fată în camera de probe de lângă a noastră. Mamă, vrei să arăt de rahat în ziua nunții mele? Asta vrei? Sigur nu, dulceața mea, a răspuns obosită mama fetei. Atunci asta e rochia pe care o vreau! — Bine, draga mea. — și perechea de Jimmy Choo cu cristale încastrate în toc! A urmat o pauză. — Bine, draga mea. Doamne. Ce făcuse biata femeie ca să merite o astfel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

petreacă zece ani predându-le instalatorilor de gaz sau de orice alt fel este în mod clar nepotrivit pentru o poziție administrativă. — Oare trebuie să promovăm întotdeauna oamenii numai din motive de ordin administrativ? întrebă domnul Morris cu un glas obosit. întâmplător, Wilt chiar e un profesor bun. — Dacă-mi permiteți să exprim și eu doar o idee, zise dr. Mayfield, șeful Catedrei de Sociologie, în acest moment anume este esențial să avem în minte faptul că, în perspectiva viitoarei introduceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
abia după miezul nopții, când Eva adormise deja. Se cățără pe furiș în pat și se întinse pe spate, în întuneric, gândindu-se la nivele ridicate ale estrogenului. în Rossiter Grove, cei doi Pringsheim se întoarseră de la Ma Tante’s obosiți și plictisiți. — Suedezii-s ultimii. Mai rău de-atât nu se poate, zise Sally în timp ce se dezbrăca. Gaskell se așeză și-și scoase pantofii. — Ungstrom e OK. Doar că tocmai l-a părăsit soția pentru un fizician care studiază temperaturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
nimic cu lama, încercase să folosească șamponul pe post de lubrifiant, numai că șamponul nu rezolvase nici el nimic - în afară de faptul că făcuse atât de multă spumă, încât chiar și imaginea pe care o distingea cu ochii lui îngălbeniți și obosiți sugera că excitase păpușa în așa hal, încât o adusese pe culmile frenetice ale plăcerilor sexuale. Până la urmă bărbatul reveni la căutarea valvei. Afurisita de momâie avea neapărat una pe undeva! Numai să reușească să dea de ea. în explorările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
de-acasă și mă lasă singur și nu mă pot obișnui deloc să dorm numai eu acasă.“ Aici venea o rețetă pentru somnifere. Apoi venea seara. „îți aduc eu pastilele de Ovaltine în seara asta, draga mea. Arăți așa de obosită! O să ți le aduc la pat.“ Recunoștința ei, urmată de sforăituri. Apoi jos, la mașină... un pic mai devreme ar fi cel mai bine... cam pe la zece și jumătate... până la colegiu și... trosc cu ea în groapă! Poate într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
am luat-o? Sally oftă. — Uite ce e: Schei e acum în India, nu-i așa, spermă acră? Prin urmare, ce mai contează dacă știe sau nu? Până când o să se-ntoarcă, noi o să fim în Țara Tuturor Posibilităților. — Căcat! exclamă obosit Gaskell. Și într-una din zilele astea o să ne bagi pe amândoi până-n gât în așa ceva. — Gaskell dragule, uneori mă sâcâi îngrozitor cu toate grijile astea pe care ți le faci! — Dă-mi voie să-ți spun ceva. Tu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
de ea! zise Wilt. Aș vrea din tot sufletul să fiu și eu așa! Până la ora două cei doi părăsiseră tema aspectului fizic al doamnei Wilt și trecuseră la dinți și la problema identificării cadavrelor cu ajutorul fișelor dentare. — Uite, spuse obosit Wilt, îmi permit să spun că pe dumneata te-or fascina dinții, dar la ora asta târzie eu mă pot descurca și fără ei. A, purtați cumva proteză sau de ce? — Nu. Nu, eu nu port! sublinie Wilt, respingând pluralul. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
n-o mai facem așa de des cum o făceam înainte. Suntem prea ocupați. — Fata ocupata... Și în timpul în care tu stai legată pe lângă casă, ce face Henry? — Ține cursuri la Colegiul Tehnic. Stă acolo toată ziua și vine acasă obosit. Ține cursuri, ține cururi... Acum o să te-apuci să-mi spui și că nu-i un lăturalnic. Nu știu ce-nseamnă asta, zise Eva. — Adică mai apucă și câte ceva pe de lături. Pe secretara lui, suită cu genunchii pe catedră. — N-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
ilegal de crematoriu. Orice-ar fi făcut, fiți sigur că a făcut-o cu meticulozitate. Dar domnul Gosdyke nu se lăsă convins. — Tare aș vrea să înțeleg cum de puteți să fiți așa de sigur, zise el. — Domnule Gosdyke, reluă obosit inspectorul, v-ați petrecut două ore cu clientul dumneavoastră. Eu mi-am petrecut cu el cea mai mare parte a săptămânii și dacă am învățat ceva din experiența asta, atunci acel lucru e că ticălosul ăla dinăuntru știe foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
bestialul mecanism și îi venea greu să creadă că până și Wilt, în accesul lui de nebunie ucigașă, ar fi putut să... Inspectorul își goni gândul din minte. Se hotărî să mai stea o dată puțin de vorbă cu Henry Wilt. Obosit ca un câine, se întoarse în camera de anchetă și trimise după Wilt. — Cum merge treaba? întrebă Wilt când sosi în fața lui. Ați avut ceva baftă cu crenvurștii? Desigur, vă puteți încerca oricând norocul și cu sângereții... — Wilt, îl întrerupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

toridă, fața mea nici n-ar putea fi recunoscută. Stopul schimbase roșul în verde. Coloana de copii porni, sfios. Zâmbete mici, mânuțe strânse una în alta. O educatoarea îndesată dădu semnalul pentru cântec. Un susur lungit, subțire, pic pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul din poșetă, îl despături. VIAȚA NOASTRĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Coborî la prima oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a nopții care pe noi ne iartă și pre care o caut și pe noi nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți. Sfidătoare după-amiază de primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
tov secretară e vorbitoare. Și tov președinte și tov vice. Și noi, doar vedeți. Dar asta nu înseamnă că... vreau să spun, n-are legătură. Suntem... toți uniți. Suntem una. Cu membrii, adică, asta e. Părea un maistru de uzină, obosit, pedepsit să poarte costum și cravată și să se încurce în treburi prea complicate, care îl speriau. Poate citiți ceva... trece timpul, să nu vă plictisiți. Ziarele noastre. Și statutul, poate vă interesează. Tolea puse teancul pe genunchi și trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este o măsură de stat, n-o pot discuta... Vocea era răgușită, ruginită, dar blândă și obosită. Știți, eu nu vreau decât să... Dacă vreți să știți părerea mea personală, strict personală, o părere particulară, nu oficială... eu am aici o funcție, reprezint Asociația. Dar ca om, să spunem, părerea mea este... mă rog, poftiți la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei sale. Cerul, o mică elipsă verzuie marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse nici un sfert de oră! Ora unu și patruminute și paisprezece secunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]