13,698 matches
-
ușor să mă zbat cu toate pe aici, dar m-am zbătut fiindcă am știut mereu că ești pe aproape, chiar dacă nu poți să mă alinți, să mă mângâi...Chiar și așa, de la distanță, mâna ta a alunecat duios pe obrazul meu în cele mai grele clipe. Chiar și așa, ca prin vis, am auzit sfatul tău și am făcut cum am știut eu că este mai bine, să nu te necăjesc pe acolo pe unde ai plecat să încânți lumea
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
se întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale cu bucăți din inimile lor. Înțelegi acum dragul meu care este adevărata frumusețe a inimii!, a încheiat cu glas domol și zâmbet cald bătrânelul. Tânărul a rămas tăcut, deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă și i-a intins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucată pe care a pus-o în inima lui, a
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
legionară și la catolicism: „mișcarea legionară ca bază ideologică este sau era complet greșită, bazându-se pe Biserica Ortodoxă, o Biserică fără perspectivă filosofică. Singurul care a văzut just a fost Moța, care indignat că se trage cu mitralierele în obrazul lui Dumnezeu, a plecat în Spania, țara care a dat un număr atât de mare de sfinți”. Amintindu-i-se că Spania a dat printre altele și Inchiziția, Danciu Agenor afirma că „Inchiziția era o instituție necesară pe atunci, [care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE ŞI INDICII DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA I de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/344374_a_345703]
-
Acasa > Poeme > Antologie > EREZIA ROMÂNULUI DE CURSĂ LUNGĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1035 din 31 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Măi al dracului român Cică a ras iarna da` numai în locurile mai dosnice Ca și cum obrazul politicii ar fi altceva De pildă dimineața cum ai deschis ochii Dai nas în nas cu respectivul organ Mai mare rușinea Dai să te ferești la stânga la dreapta El nu și nu NUMAI PI CENTRU Așa s-a obișnuit așa
EREZIA ROMÂNULUI DE CURSĂ LUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344514_a_345843]
-
sosea doamna preoteasă care m-a văzut. Nu a mai contat că era prietenă de familie cu părinții mei. Cum a ajuns în dreptul meu a început să mă certe, m-a luat de urechi, mi-a scăpat câteva palme peste obraji și după ceafă apoi s-a dus direct la catalog, a modificat nota de la purtare din zece în nouă și mi-a stricat media de absolvire. Așa de indignată a fost că am urinat pe gardul scolii, de parcă dărâmasem școala
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
coșmar. Amândoi aveau nopți când nu dormeau, dar nici nu vorbeau.O durere cruntă le măcina sufletele; se considerau vinovați de moartea micuțului. Nu se puteau ierta. Greșiseră...și acum plăteau. De multe ori își surprindeau lacrimile șiroindu-le pe obraji. Și pentru a nu părea prea slabi, fiecare se retrăgea în altă cameră. Se comportau ca doi străini. La început mai discutau și chiar luau masa împreună. Apoi, treptat, au început să-și arunce priviri dușmănoase și să se acuze
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
meu Vreau să te chem, dar nu mai pot... Mi-e teamă de ziua în care va dispărea de tot. Lacrimile Prinde-mi sufletul în palmele tale, Lumină lui să-ți fericească inima. Am văzut într-o seară cum pe obrazul tău se furișa o lacrima, Cu palma răsfirata pe fata ai vrut să o alungi, Aș fi vrut să o pot sorbi în adâncul ființei mele, Să mă îmbăt de iubirea ce zace în ea Să devin una cu tine
SUFLETE FLĂMÂNDE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348012_a_349341]
-
palma răsfirata pe fata ai vrut să o alungi, Aș fi vrut să o pot sorbi în adâncul ființei mele, Să mă îmbăt de iubirea ce zace în ea Să devin una cu tine. Șterge lacrimile ce au curs pe obrajii noștri... Fără un rost ne-au brăzdat față Nu am făcut decât să împărțim durere la doi, Nu auzi că plânge cerul ? nu vezi că ploaia cântă cântecul nostru ? După un nor soarele așteaptă să ne uităm spre el Din
SUFLETE FLĂMÂNDE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348012_a_349341]
-
dor și trist stau singur Contemplativ privind spre polul arctic Rememorez secvențial nostalgic Clipe de vis ce-n doi am petrecut Păstrez în minte chipul tău angelic, Iar sufletul mi-e plin de ce-am avut Briza ușoară-mi mângâie obrajii Cum tu mi-i sărutai adeseori Catifelate valuri înspumate Tandru foșnind,subit îmi dau fiori... Și-mi amintesc privirea-ți arzătoare Cum plină de iubire mă chema Și cum mă cerceta cu încântare Când poposeam de-o clipă-n fața
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
suferință, de dragoste, de legătura cu Marele Templu al Naturii, de unicitatea și diversitatea lumii în Marele Univers... Muzica lui stingea urile și potolea patimile, apropia inimă de inimă, unindu-le idealurile... Veronica oftă și-și șterse o lacrimă de pe obraz. Nu crezuse că muzica lui Beetoven o s-o transpună într-o lume de vis și-o să-i răscolească atât de mult amintirile. Eminescu o rugă să nu mai plângă. Și el trăia aceleași sentimente, dar și le stăpânea. „Din durerea
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
printre sălcii plângătoare, miroseau mâțișorii și vântul îi scutura ca pe niște ciucurași. Se așezară jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate și privea cerul; nori albi, ca o enormă maramă de borangic bătută de vânt se legănau, dezvelind obrazul feciorelnic al astrului nopții, părea că alunecă ca o corabie de argint pe valurile line ale unei mări și din când în când se ascunde după câte un val înspumat... -Seara asta, Mihai, parcă e ruptă din pastorala beethoveniană... De ce
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
ce să admiri mai mult, părul blond, care cădea în onduleuri până la mijloc, fața senină și proporționată, plină de lumini, aducând cu femeile lui Veroneze, ochii mari, albaștri, reflectând culoarea apelor adânci cu gene mari și sprâncene arcuite simetric, cu obraji rumeniți de o roșeață discretă, cu zâmbetul dulce care-i desfăcea dinții sidefii, puși în relief de buzele cărnoase; pe piept strălucea un șir de topaze, făcut cadou de ziua ei de Micle ce arunca reflexe rozalii pe sânii ei
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
limpezi. Eminescu, alături de Veronica, părea un vis frumos de femeie, întruchipat într-un efeb, un Paris antic; fizic și spirit, unite sub o figură glacială, nordică, cu ochii, mici, aștri arzând de o bolnavă curiozitate, o față lată cu umerii obrajilor proieminenți de culoare șatenă, încadrată de un straniu păr negru, strâns la spate într-o chică ca un fachir oriental, corp atletic, bine legat, cu elasticitate în mișcări, îmbrăcat simplu, dar ireproșabil, elegant până-n vârful pantofilor, întrecând până și pe
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară Când zefirul unduiește firul ierbii ce zâmbește. Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții, de a ei sosire Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! Și
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
savurezi. Nu pierde șirul minunilor născute din sărutul curat al îngerilor! Respiră parfumul pasiunii ancestrale! Absoarbe dorința nemuririi și îmbratișarea suavă a respirației vieții! O lacrimă este izvorul purificat al durerii tale! Ninge. Un fulg alb de nea iți mângâie obrazul și fierbințeala dorului ramâne în amintire. Mai aveai de dăruit atât de multe surprize dulci. Dumnezeu a dorit altfel. A văzut suferința și nedreptatea. Plângi. Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni anotimpurilor, zilelor săptămânilor
NINGE CU LACRIMI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348084_a_349413]
-
Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poetei Violetta Petre, Ochii tăi cu jocuri și cu iz lunatic, îmi ațâță focuri și fior simpatic. Ce flăcări ți-a menit sângele în vine? picură din tine, surâs necontenit. Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și-n patimi păgâne întreaga ivire, culege-o iubire și-o rugă anume. Ochii tăi cu jocuri, freamătă visare; îmi ațâță focuri, grabă-n sărutare. George PENA Referință Bibliografică
ÎN DULCELE STIL CLASIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348129_a_349458]
-
amândoi prădător și pradă. Îți fierb rădăcinile iubito, Îți fierb rădăcinile iubito, asemeni Evei jinduiești la păcat, trupul tău firav emană suave parfumuri asemeni florilor și eu asemeni fluturilor mă opresc din zbor să-ți simt mătasea părului atingându-mi obrajii sub cerul ochilor tăi eu mă pierd și simt cum iubirea ta curge prin trupul meu. Referință Bibliografică: Aș fi vrut să te chem / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi
AŞ FI VRUT SĂ TE CHEM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348154_a_349483]
-
pe buze, pe unde trecea lăsa bună dispoziție și un fel de liniște îngerească... Împreună cu soțul ei au mers pe la părinți să le dea binecuvântarea; atunci a îmbrățișat-o pentru prima dată, tatăl ei. O lacrimă i-a alunecat pe obrazul tânăr , o lacrimă de fericire târzie. Anii au trecut , cu bune și rele: Gentiana a nascut o fetiță care-i semăna și pe care tatăl ei o iubea ca pe lumina ochilor.Mergea în brațe cu ea peste tot; parcă
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SEPTEMBER Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului spartă-n cioburi de rouă o lacrimă plouă prin toamnă-n chipul tău sting jar de roșu în obraji fierbinți ce ard în bob de strugure lumină apusul strigă prin pana ce cade încet din cer nu plecați voi zilele mele senine recele pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
câteva secunde. Nu mai era stăpânită de emoție. Deși era foarte concentrată, și-a coborât privirea către mâinile lor reunite, uimită de căldura pe care el o transmitea prin degetele ce-i mângâiau ușor palmele. Brusc, s-a încordat și obrajii ei frumoși au rămas parcă fără culoare. Și-a retras degetele încet, puțin câte puțin, și-a prins palmele una peste cealaltă strângându-le vizibil și l-a privit întrebătoare. A deschis gura să spună ceva, dar a tăcut. Fata
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
de el atât de mult încât nu mai vedeam nimic în afara pupilelor. Parcă intram în adâncul lor ce părea a fi atât de cald și luminos. Am rămas ca proasta-n târg privindu-l și întrebându-mă de ce îmi ard obrajii. Iar când s-a prezentat militărește, mi-a luat piuitul, zău așa! Ce naiba, că doar m-au curtat atâția bărbați și nu am simțit niciodată că roșesc. Am simțit atunci, în acele momente, că mă îndrăgostesc de el și uite
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
Toate Articolele Autorului Sărută ochii plini de dor Și gura-i de dulce amor Sărută un dulce surâs Șoapta din magicul râs Perdeaua de gene fierbinți Ce uită de ochii cuminți Strecoară priviri de granat În dulce suspin susurat Sărută obrajii fierbinți, Umerii albi ce-i alinți Sărută-i șoapta din vis Purtată în alb paradis. Alintă-i mătasea pielii Pictată de soarele verii Atinge esența împlinirii Prin aripa nemărginirii. Pătrunde templul iubirii Alungă durerea amăgirii Absoarbe geamăt de dor În
SĂRUT... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348190_a_349519]
-
-l lecuiască de intențiile lui drăgostoase. - Dragii Moșului, mă bucur că am mai făcut o faptă bună și mă retrag la coliba mea din vârful muntelui. Și a dispărut ca deobicei... ca o nălucă. Betty m-a sărutat pe un obraz, eu i-am sărutat mâna și s-a topit și ea ca o nălucă. Înțelegerea noastră a fost perfectă și eu am găzduit-o pe căprioara Betty în casă la noi atâta timp cât a crezut ea ca trebuie. Iar eu am
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului tremurul apropierii în orizontul de gratii este ca o neputință cu vârfurile arcuite într-o stare de izolare un sâmbure de lumină în care se ascunde o bucată de timp înghețat în așteptarea obrazului până a devenit tăioasă ca un ascuțiș de apă regăsit într-un munte fără inimă sufletul este un copil simbolic care așteaptă-n liniște judecata trotuarelor greutatea pietrei îi pulsează în piept îl aruncă în datoria pământului în fiecare minut
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
își îndreaptă din nou privirile spre el. Dar el simțea că nu poate răspunde. Profesoara se apropie. Fusta ei mirosea a proaspăt călcat și a ceva aromitor ca-n bucătăria de vară a bunicilor. Ar fi voit să-și lipească obrazul de această fustă și să-i explice apoi profesoarei că nu poate să răspundă. Dar știa că la școală nu se poate purta ca acasă. La școală se face și se spune totul altfel. De ce este frumoasă duminica? Se gîndi
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]