KorAP: Find »[drukola/base=ochelari & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...276 >

6,900 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

de balet. Și, În clipa În care Îmi arunc ochii În jur, observ că toată lumea are aceeași atitudine demnă, de balerin. Înainte să intre Jack Harper În birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din cînd În cînd să admire ce a scris, cu un zîmbet gen „Doamne, ce genială sînt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
iar pe hol, moment În care ușa lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decît să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sînt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare ? Mă uit mai bine la hîrtie. A, da ! Păi, da. Acum că spuneți asta, văd destul de clar... niște... — Nuci. Jack se șterge la ochi de cît a rîs. — V-am explicat, ovarele sînt doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
simbolizează mama natură... — Ideea e că aceste imagini pot fi folosite pentru o Întreagă gamă de produse, spune o femeie brunetă, aplecîndu-se ușor În față. Băutură energizantă, linie vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe care sînt desenate niște ovare ? — Ăă... Îmi dreg glasul, conștientă de faptul că mai multe persoane mă fixează cu ostilitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de Evian din sticla de lîngă el, se șterge la gură și o privește. Știi că am găsit sloganului „Nu te opri“ În două minute, Într-un bar, unde l-am scris pe un șervețel ? — Da, știm, murmură tipul cu ochelari fără ramă. — Nu sînt de acord să vindem o băutură pe care sînt desenate niște ovare. Punct. Expiră adînc, apoi Își trece o mînă prin părul ciufulit. După care Își Împinge scaunul În spate. OK, hai să luăm o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-i Îmtreb „Ce-i cu voi aici ?“ Dar ar fi cam nepoliticos din partea mea. Ce v-aduce la Londra ? zic, În loc de asta. — Ne-am dat seama că ne-ar face plăcere să te vedem, spune mama, uitîndu-se În meniu cu ochelarii de citit la ochi. Așa, eu aș vrea un ceai... sau asta ce-i ? Un frappelatte ? — Eu vreau o cafea normală, spune tata, citind rapid meniul Încruntat. Au și așa ceva ? — Dacă n-au, Îți iei și tu un cappuccino și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zîmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sînt În culmea fericirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

am Încercat. Destinația noastră, Lanvin, se afla În apropiere, dar ne rețineau Întruna alte magazine. Opticienii Îl atrăgeau Întotdeauna pe Ravelstein. Dar În acest domeniu nu era singurul. Potrivit unor statistici, femeile americane au În medie câte trei perechi de ochelari de soare. „O, nu e necesar să Întrebi de ce!” - așa cum sună vorbele sărmanului Lear când Își apără surplusul. Lui Abe Îi plăceau ochelarii; Îi cumpăra și În chip de cadouri. Îmi dăruise și mie o pereche din cei care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
acest domeniu nu era singurul. Potrivit unor statistici, femeile americane au În medie câte trei perechi de ochelari de soare. „O, nu e necesar să Întrebi de ce!” - așa cum sună vorbele sărmanului Lear când Își apără surplusul. Lui Abe Îi plăceau ochelarii; Îi cumpăra și În chip de cadouri. Îmi dăruise și mie o pereche din cei care se pliază și Încap Într‑un etui mic, bun pentru buzunarul de la piept. Se jurase să nu mai poarte lentile de contact, după ce pierduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
am simțit obligat să‑i citesc unele cărți. Trebuia s‑o fac ca să pot Înțelege despre ce vorbea Abe. Uneori Îl Întâlneam pe Davarr pe stradă, și‑mi venea greu să cred că omulețul acela, triplu abstractizat și distrat, cu ochelari blajini care‑i camuflau ideile arzătoare, era demonul eretic urât de universitarii din America și de aiurea. Ca unul dintre reprezentanții de frunte ai gândirii lui Davarr, Ravelstein era și el urât. Numai că el nu se Împotrivea deloc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ca un vajnic american, ca să nu‑și facă griji că inima băiatului lor ar fi ajuns În corpul cine știe cărui prăpădit... - Trebuie să‑ți dea de gândit când te trezești brusc Înconjurat de o bandă de motocicliști, cu fulare, căști și ochelari de protecție. - Sunt călit. - Și familia băiatului ți‑a răspuns? - Nici măcar o carte poștală. Dar sunt, probabil, bucuroși că inima băiatului continuă să trăiască. Și‑a lăsat fața În jos, cu o privire cercetătoare. Degetele răsfirate pe tâmplă Îi propteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
care a hotărât să nu moară. Doctorul Bakst avea o constituție solidă, cu o curioasă tendință a capului pe care‑l purta ca un boxeur. Era cu neputință să știi ce gândește. Venea și pleca după cum Îi trăsnea prin minte. Ochelarii i se Îndreptau spre tine când ochii lui priveau În altă parte. Ceea ce m‑a făcut să‑mi dau seama că ar fi o greșeală să Încerc a‑i comunica ciudatele mele senzații. Probele de aritmetică la care mă supunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

omologată de 50 de yarzi, culcată sub un acoperiș din fibre de sticlă oglindit în apa de un verde artificial, mirosind a clor și alte bactericide. De aceea gândurile domniei sale iau întotdeauna forma și vigoarea unor înotători și înotătoare cu ochelari negri și căști de cauciuc, întrecându-se cu mută îndârjire. One lap, two laps, three laps, four. I trust we're in the right country anyway. One, two, three, four. One, two, buckle my shoe. Three, four, shut the door

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
treptată și susținută a tuturor percepțiilor așa-zis firești; agravarea treptată și susținută a tuturor deviațiilor așa-zis nefirești; ..................................................... .............................................................................................................................................” Kerch lasă deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
asta de caro. Angheluță: Dar care? Tudorel: Aia de treflă. Angheluță: Ce-ai de gând să faci cu ea? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: Iar începi? O pun peste valet. Angheluță: Pe valetul de caro? Ăla cu ochelari minus șase? Tudorel: Las’ că vede el. Angheluță: Nu-ți pare rău? Tudorel: De cine? De valet sau de damă? Angheluță: Știu eu de care? Tudorel: De ce să ne pară rău, frățioare? De ce să nu ne pară bine? Uite că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
atunci chiar că ai nevoie de mine. Mie nu știu de ce, dar mi-au rămas ochii la fel de buni ca acum patru sute treizeci și două de mii de ani. Ia uite ce fițe face trefla asta! Tudorel: Păi fiindcă tu porți ochelari de la-nceput. Asta e trefla? Am confundat-o cu pica. Anghele: Hai ai grijă ce faci. Concentrează-te să iasă bine. Tudorel: Las’ că mă descurc eu. E ca și cum deodată mânerul pe care obișnuia să apese pentru a intra sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
este zadarnic. Și oftează, zicând: ─ Mai bine iau o pauză. Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina în sfârșit cu canatul său. Cei doi copii, care din pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
fost. Divorțată? Desigur, dar cât de urât sună. Sunt divorțată! Oribil. De cine? De ce? Cum aș putea să divorțez vreodată, câtă vreme am ființă pe lume? spune chiar sărbătorita. Și până la urmă ce-ai completat? o întreabă o femeie cu ochelari, Bianca Lamblin. ─ Necăsătorită, ce era să bifez? Dar aș fi vrut să scriu altceva, nu știu încă ce... Și ți-au dat împrumutul? se interesează alta, cu o coadă groasă, împletită într-o parte. O cheamă Raluca și predă filozofia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
lemn, cu lucruri de apucat în mână și de potrivit cu mâna și de tors și așa mai departe. Se și visează, o figură poetic-romantică, un soi de Goethe feminin, țesând la război, cu soarele de dimineață sticlindu-i în lentilele ochelarilor astfel încât nimeni să nu poată spune, nici chiar ea, dacă în ochi i se poate citi o veselie reținută sau dimpotrivă, o tristețe nemărginită. Frunzele castanilor se profilează pe pereții apartamentului de bloc și în tăcerea mișcătoare, ea va țese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
emisiunii, cu țesătorul Napoleon. Lasă că-ți spun eu mâine. Te aștept. Nu știu cum să-ți mulțumesc! ─ Bine, bine, hai, ne vedem mâine. Noapte bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

Burtăncureanu e ăl mai tare. Îl citește toată lumea, cu comentarii, duminica. Femeia se sprijini de placa de marmoră. Îi arătă un petec de hârtie, cu un scris, mic, litere pipernicite, înghesuite. - Vreau să transcriu anunțul acesta și mi-am uitat ochelarii acasă. M-a rugat dom’ Faliboga să-i dau anunțul, că el nu mai iese din casă de câteva zile. O indispoziție severă la bilă. Era cumnat cu domnul Dememe, mortul din tren. Ați auzit, chestia cu aceia, cu popa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]