5,469 matches
-
o să vină la vale, nu-i dau eu voie. Sunt aici toată noaptea, dorm doar ziua câte o oră sau două la amiază. Strigă apoi spre fata care se văzu trecând prin fața luminii lămpii, Isidora să-i faci patul în odaia cu icoane, dumnealui rămâne în noaptea aceasta la noi. Lăsându-l pe Simiuc în fața scării de lemn din trei trepte, se mistui în întunericul din spatele casei și doar scârțâitul roabei se mai auzi un timp ca o părere. Ușa de la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
plăcut, care în mod ciudat mai căpăta câte o notă dură care trecea repede, se auzi din dreptunghiul ușii chemându-l să poftească înăuntru. Lampa mare, cu abajur generos, cum nu mai văzuse Simiuc decât la bunicii lui, lăsa colțurile odăii într-o semiobscuritate odihnitoare, descoperind parcă la întâmplare obiecte care cine știe la ce-or fi folosit sau numai puse așa de decor, obiecte care luceau stins, discret, complice. Trecuse pe lângă fată fără să o privească, simțind pentru o clipă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de fiul său, Serioja, ochii i se umpleau de o lumină blândă, ca o apă învăluitoare. Unul din cele două telefoane sună prelung, făcând parcă să vibreze semiobscuritatea din odaia ceea mică a cantonului de cale ferată. Ridică receptorul, dădu cu o mișcare moale o șuviță rebelă pe după ureche, apoi fără să-l apropie de lobul urechii, ascultă cu atenție ceea ce-i spunea o voce răgușită de la stația alăturată. Răspunse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de culoare închisă pe zidul roșu de cărămidă. Omul zăpezilor o dădu de perete cu o gest rapid. Se vedea că nu are belciuge pentru lacăt și probabil nu era încuiată niciodată când stăpânul lipsea. Din sala mică, intrară în odaia cu miros plăcut de plante de pădure, luminată de o lampă de tablă așa cum erau cele din dotarea CFR, cu lumina coborâtă acum, ca sâmburele unei candele. Necunoscutul îl lăsă ca să cadă pe un scaun și ieși afară fără să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toate părțile, trăgând de această dat cu luare aminte zăvorul în locașul său. A stat un răstimp în mijlocul camerei și la lumina slabă a candelei pe care o aprindea în fiecare noapte ca să fie un sâmbure de lumină în odaia ceea mare, privi pe rând la cei cinci copii, două fete și trei băieți, toți mărunței care acum dormeau. S-a așezat pe marginea patului ascultându-le respirațiile ușoare, egale, întrerupte uneori de câte un cuvânt neînțeles, scos de băiatul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zise: E vorba de bani, nu-i așa? Nu am bani, nici măcar un ban dar stai un pic... Se scotoci în buzunarul larg al pantalonilor și scoase un ceas de buzunar care sclipi galben stins în lumina săracă, îndoielnică din odaie. - Ia-l pe acesta, nu de tot ci numai până îți dau banii pe consumație. E de aur curat! Văzând că Murgoci tot nu se mișcă și întorcea ceasul pe toate părțile, privind din când în când scrutător și la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înghițituri, continuând să mănânce cu poftă, mai bine spus, cu lăcomie. Cred că sunteți oameni învățați și pricepuți. Noi, adică eu cu bărbatul meu am avut o gospodărie frumoasă înainte de a ne înscrie la colectivă: casă de cărămidă cu trei odăi mari, boi tineri și sănătoși, vacă cu vițel, o iapă ce trebuia să fete, plug și alte unelte agricole necesare la casa omului, un colț de pădure, câțiva butuci de vie, numai pino curat ca lacrima și pământ arabil, ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
surorile, chiar și capul familiei, adică tatăl, adunați în jurul ei, ascultau cu gurile căscate. Nu înțelegea ce spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în prima odaie, nu poți ieși din căsoaie decât hăt la capătul celălalt. Acolo s-a făcut colectivizarea, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în prima odaie, nu poți ieși din căsoaie decât hăt la capătul celălalt. Acolo s-a făcut colectivizarea, în căsoaia aceea. Oamenii intrau pe prima ușă proprietari și ieșeau pe ultima ușă colectiviști; adică intrau bogați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în prima odaie, nu poți ieși din căsoaie decât hăt la capătul celălalt. Acolo s-a făcut colectivizarea, în căsoaia aceea. Oamenii intrau pe prima ușă proprietari și ieșeau pe ultima ușă colectiviști; adică intrau bogați și ieșeau săraci. Așa a făcut și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de moarte, au ieșit în ograda plină de noroi puturos amestecat cu zăpadă și cu alte dejecții. Intrați, fetelor, în casă că o să răciți!, le îndemnă primarul zâmbind. Vreau să văd cum vă pregătiți pentru Crăciun! Deși casa avea două odăi și mai multe acareturi, ele locuiau într-o singură bucătărie, într-o mizerie greu de imaginat, împreună cu mai multe dobitoace și orătănii, printre care și o iepuroaică ce trebuia să fete. Fetelor, li se adresă primarul în ungurește, sunteți tinere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viitorul, a deznoda farmece și a vindeca prin descântece persoanele bolnave. Locuia Chiar pe malul apei, cam pe locul unde acum se află Centrul de cultură George Apostu, într-o casă din vălătuci, asemănătoare cu Bojdeuca din Țicău, cu două odăi și chiler, care era în același timp, și sală de așteptare. După ce i-a cerut cincizeci de lei, i-a stins patru bucăți de jar într-un ibric cu apă rece pe care-l ținea strâns cu ambele mâini în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Am izbutit până la urmă săi spulberăm toate bănuielile și îndoiala. Sa învoit chiar să ne găzdu iască la el, cât vom vrea să stăm. Partida era câștigată. Îl chema Ion. Ion Onișor. Ne da casa mare de sus, cu două odăi curate și gătite, care tot stau degeaba. El locuia în cuhne, iar vara mai mult pe afară. Am aflat cu acest prilej căi murise nevasta. Trei fete înstreinate erau măritate în satele bogate de jos. Băiatul cel mare i se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care autorul însuși o definește drept „exuberantă și reflexivă, cultă, nebunatică, serioasă, furtu noasă, meditativă, muzicantă“ - însumează toate crizele și contradicțiile adolescenței, dar și toate incertitudinile, neputințele și victoriile omului modern. Comportamentul fetei este contradictoriu, derutant (motivul oglinzilor mobile din odaia Otiliei și motivul celor trei fotografii sugerează mobilitatea psihică și continua devenire a eroinei). Nonconformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care dezarmează. Acestea ascund însă o mare luciditate, o judecată matură, o justă apreciere a circumstan țelor și a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Flaișer, n.n.) iar locul de secundar ocupă Dumnealui Müller cu diploma de doctor de medițină și hirurgie dela Würzburg, de la anul 1856, cu învoirea Comitetului nr. 74/1858. Pe lângă doctor numitul mai este alcătuit pentru buna rânduială și disciplină în odăile bolnavilor ca șef al gardienilor, D-lui hipochirurgul Rosenfeld cu învoirea de la Comitet ca hultuitorul cu nr. 505/1858". ss. Dr. Fleișer. În 1861, dr. Flaișer demisionând (ulterior a obținut transferul la Iași), ministrul Cultelor solicită Comitetului Sănătății "un medic
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează așa ceva, deși este foarte minuțios în a include și cele mai neînsemnate obiecte (tăblițe cu inscripția secțiilor și a odăilor). Nu știm câte secții, odăi, în general încăperi, avea Ospiciul Golia, dar împrejmuirea de ziduri de cetate a mănăstirii, conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru a fi spațiul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează așa ceva, deși este foarte minuțios în a include și cele mai neînsemnate obiecte (tăblițe cu inscripția secțiilor și a odăilor). Nu știm câte secții, odăi, în general încăperi, avea Ospiciul Golia, dar împrejmuirea de ziduri de cetate a mănăstirii, conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru a fi spațiul unui ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru a fi spațiul unui ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor din cadrul de cetate (de închisoare) al ospiciului erau provocate tocmai de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamț. "Lampe de tiniche", în număr de 16, precum și "12 stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al ospiciului unde se aflau, cum am spus, "29 crivaturi de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și la acea mai înaltă instituție penală din Țara Românească: "Judecata avea loc într-o odae mobilată cu o masă veche de brad și câteva scaune. Iarna se făcea focul cu trei ore înaintea sosirii judecătorilor și după ce se încălzea odaia se deschidea ușa, ca să dispară nourii de fum ieșiți dintr-o sobă veche și dărăpănată. Acoperișul, rupt prin toate colțurile, lăsa să se scurgă toată apa de ploaie înăuntru. Aici era reședința departamentului al III-lea al vinovaților, care judeca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unui plagiat în cartea sa Elemente de Hydroterapie, Iași, 1895. Asistența de specialitate a bolnavilor mintali era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță făceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mănăstirilor, fie prin odăile cele mai dosnice ale familiilor rușinate, fie pe drumuri. Brăescu atacă frontal această situație insuportabilă, în filipice care pot fi luate drept model: "... trebuie oare să moară fără ajutor sau în închisoare cel ce și-a pierdut adesea numai temporar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Și ca o iarbă și ca o amintire / ființa mea de tine să se stângă / nicicând de noi să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul Ieronim cu un umăr de-argint "plânge cu plâns curat". Poeta însăși își urmează plânsul. Fantome împresoară; o Doamnă pasăre are "bot de pasăre / și picioare de copil"; în odaie intră un "ochi de gheață", motiv de descântec (Talismanul). Până și în Eden, moartea e inevitabilă: "Cu blânda regină în față mă văd / Vorbim între noi ca-ntre moarte / Prin dragostea noastră pierdută murind / Supuse aceleiași soarte". Moarta dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inspirate, între care antrenantul Vis septentrionic ilustrativ în ce privește mobilitatea Eu-rilor în mers: În acea noapte cu apă abruptă Eram comandantul unei nave de luptă. O navă densă neluând în seamă Oceanul spintecat de aramă. Echipajul de pe punte, de la cârmă, Din odaia telegrafelor fără sârmă, Din rotonda imenselor mașini vopsite, Eram eu, dar la vârste diferite: Jucându-mă cu cercul în sala de mese, Adolescent în bucătăriile cu negrese, Negru, la dizele, de unsori, Ofițer de cart, salutându-i pe călători Care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să imprime latențelor ceva din logosul primordial. Un poem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke și Borges; modernul eruptiv, "nebun după pictură", cheamă în pagină exponenți ai freamătului mundan precum Géricault, norvegianul Munch, Van Gogh, japonezul Hokusai. Trei ani mai târziu, în Poeme din Ev-mediul odăii (1991, un George Vulturescu pasional, un imaginant bine așezat în propria-i mitologie și în prorpiile tipare mentale, se adresează (ca odinioară Vinea, Emil Botta, Tonegaru, Roll) unei Doamne -, fantomă mută, simbolizare spectrală a feminității. "Cel singur, Doamnă, intră pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]