KorAP: Find »[drukola/base=orgoliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...238 >

5,945 matches

Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260

și verbele lui. A crea, a plasma, a edifica corespund unui vast proiect politic și spiritual. Acestea pot cuprinde și ordona lumea materiei și lumea spiritului. Ion Heliade Rădulescu se simte pregătit să exprime toate lucrurile, văzute și nevăzute. Ce orgoliu teribil, cîtă Încredere În puterea poeziei se observă În Îndemnurile lui: „CÎntați, poeți, pe Dumnezeu, natura Întreagă, amorurile cele sacre, Înălțați pe femeie la gradul ei predestinat de la Început, cîntați pe toți bărbații cei mari, Înălțați-i de model Înaintea

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
Încă o dată, de a descoperi În retorica lui compozită o figură originală, unică, un demers determinabil față de obiectul liric. Figura se constituie din rotația imprevizibilă a mai multor figuri. Scrisul este, cum ziceam, o datorie sacră, dar și un mare orgoliu, un act de trufie. Heliade crede (reluînd o veche idee) că talentul lui vine direct din cer: „Din ceruri descindată, a mea candidă liră” - iar puterea lui de a Înființa și resuscita este, practic, nelimitată: „La cîmp și la cetate

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
un peisaj al coșmarului, al haosului primordial. Stînca, despre care același Bachelard spune (În La terre et les réveries de la volonte) că ne Învață limbajul durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-are vedere, nu are limbaj. Orgoliul (alt atribut literar) Îi lipsește. Complicitatea elementară („deschid largi, negre peșteri menite să soarbă...”) este condiția ei morală. Obiect prin excelență romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un colț de rai, cum zice el, unde se vorbește un limbaj comun: limbajul galanteriei. Stejarul, simbolul puterii, adresează modestei ierbi: „mult ești vie și gingașă”, vulturul - simbolul orgoliului și al cruzimii - vorbește cu ciocîrlia, soarele se Înțelege cu norul, fluturul cu „plînta” etc. Este spațiul corespondențelor tainice și În el se folosește ca mijloc de comunicare limbajul șoaptei. Totul se Îngînă, regnurile comunică, speciile participă la un mare

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
năcazul ei sfărmată.” Părerea lui Conachi este că o femeie suferă, cînd suferă, mai mult: „căci la femei totdeauna durerea este mai vie”. Să nu ne scape Însă din vedere că suferința femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit. Deznădejdea Zulniei mărește chinul, dar și mîndria răbdătorului Ikanok. Imaginea ultimă nu mai lasă nici un dubiu: bărbatul Înduioșat de durerea pe care a provocat-o ține „În brață” pe zăluda Zulnia și petrece... A descoperi o concepție asupra

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
mîinile sorții nu este o cale prea lungă. Conachi ridică jalea pe fundamentul unei filozofii a predestinării, proprie lumii medievale. Un sentiment stăruitor de zădărnicie și de nimicnicie a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
sorții nu este o cale prea lungă. Conachi ridică jalea pe fundamentul unei filozofii a predestinării, proprie lumii medievale. Un sentiment stăruitor de zădărnicie și de nimicnicie a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
puțină a lui Conachi, memorabile: „rînduiala crugurilor călătoare”, „ori ceriurile În clătire și gata să se desfunde /, ori frageda trestioară după vînturi cum să pleacă, / ori lumile totodată În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta

Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea memoriei la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment care-l stăpâni fu orgoliul că numai el știa să coasă bine un nasture. Terminând cusutul, dezbrăcîndu-se și punîndu-și pijamaua, Ioanide merse la comutator și stinse lumina, apoi deschise fereastra. Cea mai mare parte din an, afară de iarnă și zilele prea răcoroase, dormea cu geamurile

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
umană cu turma - notă Ioanide - și personalitatea cu personalismul.") De aceea suntem constituiți pe centurii și decurii și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am adoptat o uniformă de aspect militar și cizmele: luptă, disciplină, camaraderie. Voluptatea noastră e de a trăi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
la cererea mea, deși camarazii acceptaseră a-mi suspenda corecția. Am voit aceasta nu ca să mă îndrept, ci din simpla bucurie de a suferi și de a mă umili în fața camarazilor mei, ca nu cumva să-mi intre în suflet orgoliul de a fi o persoană de excepție, fiul ilustrului arhitect Ioanide. ("Poți să fii modest - scrise Ioanide - și să ții seamă de părerea semenilor fără să cazi în patru labe.") Singurul lucru de care mă tem este de a nu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
despre mine și-mi dau seama că e în stare a pricepe foarte multe lucruri. Am însă o nedumerire: ce zice mama de purtarea mea? Mi-e frică de mila ei, să nu se înduioșeze asupra mea ca victimă, ignorând orgoliul eroului." Ioanide nu spuse încă nimic Elvirei de știrea pe care o primise de la autorități. Se sculă de la șase dimineața și intră în odaia lui de lucru, în care așezase și pendulul lui Saferian. Se plimbă multă vreme prin cameră

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
să slujești țara când e la strîmtoare,nu să stai în casă nepăsător. . - Mamă, te rog, să lăsăm asta, miniștrii nu sunt eterni.Sunt alții care vin la rând. - Nu pot fi toți ca tine, cu experiența ta.Cu tot orgoliul său, lui Pomponescu îi venea să spună: "M-au dat afară și m-amenință cu darea în judecată". Aceste cuvinte nu le pronunță niciodată, din cruțare pentru bătrână. Era greu, după douăzeci și cinci de ani de continue demnități, a convinge o

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lui nu vor fi fără nici un folos pentru ei și progenitura lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea să învingă orgoliul individual. Memoriul fu legat și sigilat. Întâlnind pe Hagienuș pe bulevard, Pomponescu îi spuse următoarele, fără nici un motiv aparent, desigur sub impresia preocupărilor lui recente: . - Îți dau toată dreptatea că ții la copiii dumitale - bunisau răi, nu importă. Regret că

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535

fi o ocupație imperialistă americană. Faptul că Statele Unite și-au irosit puterea blândă prin modul în care au pornit războiul a făcut ca perioada ulterioară să devină mult mai costisitoare decât ar fi fost necesar. Chiar și după război, în orgoliul și entuziasmul care încununaseră victoria din mai 2003, Statele Unite au refuzat să permită ONU sau altor state să joace un rol semnificativ în Irak. Dar când pagubele și costurile au crescut de-a lungul verii, Statele Unite au constatat că multe

Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. (2009) [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523

de mercerie. Aceste ferme sunt adevărate provocări în raport cu mediul sătesc: gardurile înalte, casele confortabile, o mobilare europenizată, o occidentalizare în maniera de a se îmbraca și de a mânca, iată o serie de elemente care marchează o ruptură întemeiată pe orgoliu. Această ruptură devine perfectă, își atinge realizarea deplină, am putea spune, atunci când fermierul stabilește raporturi comerciale cu sătenii. Nu este vorba de căutarea vreunui profit, nu există așa ceva; este un mod de a se arunca cu bună-știință în afara comunității, o

Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
rănile și tusea în schimbul unei retribuții minime. Curând s-a îmbolnăvit; aproape orb, a crezut că e vrăjit. A trebuit să-și facă autocritica în fața întregului sat, sacrificând un ied și bându-i sângele, cerând în același timp iertare pentru orgoliul său. Comentându-și eșecul, odată însănătoșit, Onkoura ne spunea: "Le-a fost teamă că eram prea sus, că aveam gloria; își ziceau: muncește mult, o să i se ducă faima". ▪ Cei doi zidari, Leboka și Ekania, își desfășoară practic activitatea în afara

Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545

a se mărturisi, de autodezvăluire; • este o relație de reciprocă și profundă împărtășire. Așa cum pentru întreținerea frumuseții fizice și caracteriale sunt necesare atente îngrijiri, și în cazul frumuseții relațiilor interpersonale sunt necesare: • înțelegerea partenerului; înțelegerea reciprocă; • înțelepciunea potrivit căreia egoismul, orgoliul, mândria (aduse în prim-plan) erodează mai devreme sau mai târziu relația interpersonală; • sentimente pașnice, limpezi, clare; lărgime și profunzime sufletească; • acceptare de sine; • blândețe, răbdare, iertare, dăruire, jertfire, responsabilitate, grija pentru celălalt; • experiențe comune; o continuă, neîntreruptă comunicare și

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
deosebire să deslușim stările lui emoționale negative, acumulările lui emoționale, pentru a preveni apariția relației conflictuale sau pentru a o detensiona); • să ne întrebăm interlocutorul despre nevoile, trebuințele, preocupările, anxietățile, dilemele și dificultățile sale (ținând, desigur, sub control exprimarea propriului orgoliu, dorința de a ne impune și de a dispune); • vom folosi cu predilecție întrebări deschise (fără a le evita pe cele închise, atunci când situația o cere); nu vom pune două întrebări deodată; nu vom da impresia că îl descoasem pe

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
adecvat. Până când jucătorii își dau seama că, optând pentru cooperare, celălalt va proceda la fel (și că pot câștiga împreună), diada este deja prinsă în "capcana competiției" (p. 33). • prinși în raporturi de concurență, niciunul dintre jucători nu vrea din orgoliu să cedeze primul. Ei nu vor să se recunoască mai slabi/mai incapabili/mai ineficienți. Există totuși și soluții pentru reducerea competiției (și generarea comportamentului cooperativ/cooperant): • Cercetătorii au constatat faptul că numărul alegerilor competitive ale subiecților poate fi diminuat

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
celor exteriorizate de partener. Din păcate, în multe împrejurări din viața cotidiană în pofida avantajelor pe care le întrezărim -, relațiile de cooperare nu sunt practicate decât dacă disputa se poartă pentru distribuirea unor resurse neglijabile și când nu este implicat explicit orgoliul personal. Cercetătorii au dezvăluit că pe măsură ce "profiturile eventuale cresc, împărțirea egală (și cooperarea n.n. G.A.) nu mai apare niciunuia dintre cei implicați în conflict ca o soluție viabilă; sunt preferate alocările ce satisfac interesele personale, chiar dacă acestea conduc la

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
o dorință afișată clar de a rupe relația, "o dorință mai curând de excludere decât de agresiune, o dorință mai curând de respingere decât de pedepsire temporară"; este o dorință de a se afirma ca superior (ibidem). În dispreț, există orgoliu și dezgust; d. negativismul: este "propensiunea spre discreditarea dinainte: "totul este inutil, absurd, zadarnic, derizoriu, stupid"" (pp. 184- 185). Există în negativism o componentă de sabotaj, de frânare a inițiativelor, o agasare față de entuziasm și spontaneitate; mai clar, există tendința

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
mai îndreptățiți să ne exprimăm tristețea prin lacrimi vărsate în prezența altora (idem). Oricum, traversată (pe cât ne stă-n putință) cu răbdare, aceasta tristețea "poate fi o prietenă care ne reamintește blând limitele, fragilitățile noastre, care ne șlefuiește iluziile și orgoliile" (André, 2009, p. 253). Ea ne conferă profunzime, pătrunde "până în adâncul ființei noastre" (Osho, 2003, p. 46). Potrivit gânditorului indian, niciun alt sentiment "nu este mai profund decât tristețea"; ea ne conduce în niște locuri în ființa noastră de care

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
șmecher decât el"); • o să-l păcălesc; • dacă ești șmecher, te descurci întotdeauna; • în viață, nu este voie să te lași depășit; • nu este prudent să-ți arăți sentimentele. În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • confuzie, plăcere, entuziasm, incertitudine, neîncredere, autosatisfacție, orgoliu, superioritate, vanitate, mândrie, milă. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • volubil, ipocrit, vorbăreț, punere exagerată în valoare, plin de inițiativă, seducător, oferă iluzia siguranței. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • fraze lungi (neinteligibile); • exprimă duble convingeri; nu prea precis, evită unele lucruri

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]