4,332 matches
-
irakienii au bombardat orașul iranian Oshnavieh, folosind gaze toxice, 2000 de civili fiind omorâți pe loc. Amenințarea unor atacuri chimice pe scară largă asupra centrelor dens populate din Iran a avut un rol hotărâtor în luarea deciziei de încetare a ostilităților, cu atât mai mult cu cât conducerea iraniană a constatat o indiferență totală a opiniei publice internaționale vis-à-vis de crimele de război comise de irakieni. Teama de noi atacuri chimice pe scară largă determinase deja o treime din populație să
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de decizie: "“Fericiți sunt cei ce au plecat pe calea martirilor. Fericiți cei ce și-au pierdut viețile în acest iureș de lumină. Nefericit sunt eu, care am supraviețuit ca să beau din cupa cu otravă...”" În timp ce la Teheran știrea încetării ostilităților a fost întâmpinată într-o atmosferă tristă și apăsătoare, la Bagdad lumea a ieșit în stradă să danseze. În 18 iulie, Președintele Iranului, Ali Khamene’i, a trimis o scrisoare Secretarului General al ONU, Javier Pérez de Cuéllar anunțând că
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
79 664 membri ai Gărzilor Revoluționare și 35 170 soldați ai armatei regulate. Prizonierii de război au fost în număr de 42 875, fiind internați de irakieni în centre de detenție timp de 2,5 - peste 15 ani, după încheierea ostilităților. Conform Janbazan Affairs Organization, 398 587 iranieni au necesitat îngrijiri medicale prelungite, din care 52 195 (13%) au suferit de pe urma atacurilor cu gaze toxice. Între 1980 și 2012, 218 867 iranieni au murit ca urmare a rănilor căpătate în timpul războiului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
scurtă vreme, s-a afirmat că ar fi fost peste un milion de iranieni morți. Irakienii afirmau că ar fi omorât 800 000 de iranieni, de patru ori cifra anunțată de iranieni, în timp ce cifra pierderilor proprii scădea continuu. În timp ce încetarea ostilităților a fost acceptată de ambele părți, amândouă țările și-au trimis reprezentanții la Geneva, pentru a negocia condițiile încheierii conflictului. Foarte rapid, tratativele s-au împotmolit, deoarece Irakul a refuzat să-și retragă trupele ce ocupau un teritoriu iranian de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
bacteriologice, și cele 4 Convenții de la Geneva din 12 august 1949. Crimele de război se împart în patru categorii distincte : crime contra păcii, crime de război propriu-zise, crime împotriva umanității și genocid. În ceea ce privește războiul dintre Iran și Irak, în cursul ostilităților au fost comise toate cele 4 categorii de crime de război. Părțile aflate în conflict militar, au fost Iranul și Irakul. La unele din confruntările armate au participat și SUA, deși oficial se declaraseră neutre. Un alt aspect al acestui
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
spera într-o eventuală alianță cu Iranul, în cazul în care acesta ar fi câștigat partida, din această cauză, retorica anti-iraniană a Kremlinului nefiind prea virulentă. În ceea ce privește Statele Unite, la începutul conflictului, relațiile cu ambii beligeranți erau nesemnificative, cu Iranul datorită ostilității reciproce, ajunse la paroxism în timpul crizei ostaticilor, iar cu Irakul, datorită legăturilor strânse ale acestuia cu Kremlinul și ostilității acestuia față de Israel. După respingerea irakienilor și refuzul lui Khomeini de a pune capăt războiului, temându-se de extinderea acestuia prin
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
retorica anti-iraniană a Kremlinului nefiind prea virulentă. În ceea ce privește Statele Unite, la începutul conflictului, relațiile cu ambii beligeranți erau nesemnificative, cu Iranul datorită ostilității reciproce, ajunse la paroxism în timpul crizei ostaticilor, iar cu Irakul, datorită legăturilor strânse ale acestuia cu Kremlinul și ostilității acestuia față de Israel. După respingerea irakienilor și refuzul lui Khomeini de a pune capăt războiului, temându-se de extinderea acestuia prin atragerea altor state din Golf, dar și de creșterea influenței Iranului în zonă, SUA au întins o mână Irakului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
folosirea copiilor în conflictele militare este asigurat de Convenția ONU privind Drepturile Copilului, care la art. 28 prevede că statele semnatare trebuie să ia toate măsurile posibile pentru ca persoanele în vârstă de sub 15 ani să nu poată participa activ la ostilități. Articolul 1 al aceleiași convenții definește drept copil (minor), o persoană în vârstă de sub 18 ani. Articolul 8(2)(b)(xxvi) al Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (International Criminal Court, ICC pe scurt) prevede că recrutarea sau înrolarea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Articolul 8(2)(b)(xxvi) al Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (International Criminal Court, ICC pe scurt) prevede că recrutarea sau înrolarea copiilor sub 15 ani în forțele armate naționale sau folosirea acestora pentru a participa activ la ostilități militare este considerată crimă de război. Cu toate acestea, în multe state occidentale, vârsta minimă pentru serviciul militar este sub 18 ani, 17 sau chiar 16 ani, cu anumite restricții și/sau cu acordul părinților. Toate aceste istorii privind războiul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
s-a repliat în zona Brașov. În timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, generalul Dragalina cu trupele sale a restabilit ordinea în oraș și a ocupat stația de radiodifuziune de la Bod. Corpul 6 a fost ulterior dislocat în Banat. După începerea ostilităților în iunie 1941, Corpul 6 a fost ținut în rezervă în țară, fiind trimis pe front abia în octombrie. Astfel a luat parte la faza finală a bătăliei de la Odessa, atacând în sectorul nordic și pătrunzând în oraș. A fost
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
fusese secretarul de stat al reginei din 1596 și întreținuse corespondență secretă cu Iacob al VI-lea cu privire la succesiune. Cecil încurajase planurile lui Iacob al VI-lea de a consolida monarhia, de a slăbi parlamentul și de a pune capăt ostilităților cu Spania, dar îi dăduse să înțeleagă că Raleigh nu agreea aceste planuri. Al doilea fals prieten a fost lordul Cobham, care avea să furnizeze în cele din urmă singura dovadă în sprijinul condamnării lui Raleigh la moarte. Când el
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
regelui să-l elibereze și să-l susțină să întreprindă o nouă expediție în Lumea Nouă, la începutul anului 1616 Raleigh își redobândea libertatea. Până în iunie anul următor avea toți banii necesari călătoriei, dar fusese avertizat de către coroană să evite ostilitățile cu spaniolii. Expediția a fost un dezastru, culminând cu atacul asupra unei colonii spaniole, plătit cu viața de fiul lui Raleigh. La întoarcerea în Anglia, ambasadorul Spaniei, revoltat a cerut moartea lui Raleigh, regelui Iacob I. În iunie 1618, Raleigh
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
al Uniunii Sovietice care era în vremea aceea cântecul revoluționar Internaționala. În cele din urmă autoritățile franceze au consimțit ca o formație de goarne să îngâne o melodie oarecum asemănătoare cu problematicul imn. Confruntat cu cererile creditorilor Rusiei și cu ostilitatea din multe cercuri politice față de persoana sa (Briand, Poincaré etc.) și regimul pe care îl reprezenta , Rakovski a avut numeroase dificultăți în misiunea sa. În Franța i-a cunoscut pe ziaristul ex-comunist și criticul stalinismului Boris Souvarine și pe scriitorul
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că nu are nici un ordin din partea forurilor superioare sovietice pentru încetarea ostilităților cu România, iar flota română, aflată la Tulcea, trebuie să se predea, în caz contrar ea urmând să fie distrusă. A doua zi, la 27 august, potrivit ordinelor primite și datorită situației delicate în care se afla, Comandamentul Forțelor Fluviale
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
sub numele de "Războiul foamei", denumit astfel din cauza cavalerilor care au ars pământurile și morile, însă atât cavalerii cât și lituanienii erau epuizați după războiul anterior pentru a risca o bătălie majoră, astfel au încetat luptele în toamna aceluiaș an. Ostilitățile nu s-au mai ridicat până în 1419, în timpul Conciliului de la Constanța, când aceștia au fost chemați la insistența delegatului papal. Conciliul de la Constanța s-a dovedit a fi un punct de cotitură în cruciadele teutonilor, așa cum au făcut pentru majoritatea
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
un pahar reînnoind jurământul de 2.500 de ani al străbunilor trimiși în robie de urgia babiloniană : Spontan și neorganizat, evrei singuri, sau familii, plecau spre Țara Israelului, în pofida condițiilor grele de viață din patria săracă și nedezvoltată și a ostilității autorităților. Au fost și încercări organizate de revenire în Țara Promisă, care s-au soldat cu tragedii și dezamăgiri: Termenul "sionism" a fost folosit pentru prima oară de Nathan Birnbaum (1864-1937, jurnalist evreu-austriac - la Primul congres sionist din 1897 a
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
mai făcut o cerere pentru retragerea trupelor, Rusia s-a temut că Austria avea să intre în război. Deși principalele motive de război au dispărut după ce Rusia și-a retras trupele din Principatele Dunărene, Anglia și Franța nu au încetat ostilitățile. Hotărâte să rezolve o dată pentru totdeauna așa numită „Problemă orientală”, aliații au propus anumite condiții pentru încetarea focului, și anume: Când țarul a refuzat să accepte condițiile de pace, a izbucnit ceea ce avea să fie numit Războiul Crimeii. În luna
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
de 186 locuri, templul a fost dedicat memoriei celor 10 000 de soldați evrei maghiari care au căzut în Primul Război Mondial. Numărul celor căzuți se cunoaște cu exactitate datorită faptului că ziarul evreiesc "Egység" ("Unitate") întocmea, pe tot parcursul ostilităților, o statistică riguroasă cu evreii decedați pe fronturi. Clădirea templului, cu un plan pătratic, a fost conceput într-un stil care amintește de forma templelor mozaice orientale, având o cupolă emisferică centrată pe volumul cubic al clădirii. Fațada principală este
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
operațiunile din nord-estul regiunii. Având flancul drept asigurat de progresul Aliaților, partizanii au pregătit și pornit o ofensivă puternică reușind să spargă liniile germane obligându-i pe germani să se retragă dincolo de granițele Iugoslaviei. După victoria partizanilor și a încetării ostilităților în Europa, toate forțele externe au părăsit teritoriul iugoslav. Pe 7 martie 1945, guvernul provizoriu al Federației Democratice Iugoslavia (în DFJ) a fost chemat în Belgrad de către Iosip Broz Tito, în timp ce numele provizoriu nu i-a permis nici statutul de
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
durată. În 1396, Ivan Srațimir a trimis soldați pentru a lupta împotriva otomanilor. În urma înfrângerii în fața acestora la Nicopole, Vidin a căzut în cele din urmă în mâinile otomanilor conduși de Baiazid I, ca pedeapsă pentru rolul lor în desfășurarea ostilităților. La vest de Timoc, Constantin al II-lea, fiul lui Ivan Strațimir și al Anei, își păstrează stăpânirea până la moartea sa survenită în anul 1422, fiind sprijinit de Mircea cel Bătrân. L-a ajutat pe vărul său Frujin (fiul lui
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
ridicat o nouă armată echipată și antrenată după modelele occidentale. Când armatele celor două state s-au ciocnit din nou în 1709 la Poltava, suedezii au fost înfrânți. Cand regele Carol a căutat scăparea pe teritoriul otoman, Petru a redeschis ostilitățile cu turcii. În 1711, tarul a fost de acord să retrocedeze portul Azov. Marele război nordic, în ciuda victoriei de la Poltava, a continuat până în 1721, când Suedia a fost de acord să semneze Pacea de la Nystad. Prin acest tratat, Rusiei i
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
de Medici încearcă din nou să-l readucă pe Henric la curtea regală, voind să-l educe în spiritul religiei catolice. Prin refuzul mamei acestuia, urmează atacul asupra prințului de Bourbon-Conde. Războiul hughenot s-a sfîrșit în anul 1568, însă ostilitățile au continuat, ceea ce a dus la "al treilea război hughenot". În septembrie 1568 au loc lupte La Rochelle, unde Henric, având vîrsta de 14 ani, îl întâlnește pe unchiul său, Ludovic de Bourbon-Conde și pe Gaspard de Coligny, aceștia fiind
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
forțând un asediu și lupte de tranșee lângă . Lincoln a făcut o vizită prelungită la cartierul general al lui Grant de la City Point, Virginia. Aceasta a permis președintelui să discute personal cu Grant și cu William Tecumseh Sherman pe tema ostilităților, întrucât Sherman a reușit și el să-l viziteze în grabă pe Grant din poziția sa din Carolina de Nord. Lincoln și Partidul Republican au mobilizat susținerea pentru recrutarea obligatorie în tot Nordul, și au înlocuit pierderile Uniunii. Lincoln l-
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
au fost dure pentru finlandezi. Rușii căpătaseră orașul Vîborg în plus fața de cererile lor de dinaintea războiului. Simpatia arătată de Liga Națiunilor, Aliații occidentali și Suedia, în mod special, s-au dovedit un câștig de durată pentru finlandezi. Mai târziu, ostilitățile au fost reluate în timpul unui nou război. După război, conducerea locală kareliană, parohiile și organizațiile provinciale au înființat Karjalan Liitto pentru a apăra drepturile și interesele evacuaților din Karelia și pentru a găsi o soluție pentru reîntoarcerea lor pe pământurile
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
sângeros. Condițiile grele ale tratatului i-a determinat pe finlandezi să caute sprijin în al treilea Reich și i-a făcut pe mulți finlandezi să considere ca fiind justificată orice acțiune revanșardă. Doar un an mai târziu, în iunie 1941, ostilitățile dintre Finlanda și URSS au fost redeschise în războiul în continuare.
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]