8,628 matches
-
mai înaltă clădire rămasă în picioare din 1931! Gară e un complex de clădiri pe care le încununează MetLife, o companie de asigurări și Helmsley. De afară arată superb, cu o statuie a zeului grec protector deasupra, impunătoare, dar odată pășind înăuntru, parcă te afli în clădirea unei opere. Te întâmpină holuri cu candelabre imense, marmură pe jos și sus, multă curățenie și oameni civilizați, chiar dacă sunt grăbiți! Empire State Building! Cu o înălțime de 381 de metri domină și azi
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
Europa? Ca acelea din Sankt Petersburg - Ermitajul sau Luvrul din Paris, Albertinum din Dresda, Sans Souci din Postdam, Hradcani ori Loretta din Praga, British Museum ori Tower din Londra? Tăcere. O ține într-una cu milioanele de obiecte! Altfel, cănd pășești în Metropolitan uiți de orice: mai întâi clădirea, veche, frumoasa, neobișnuită într-un oraș al formelor pe verticală. Mulțimea de trepte conduce către intrarea în holul principal cu informații computerizate. Etajul 1, cum denumesc americanii parterul, cuprinde: în dreapta, sălile dedicate
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
în mine iar te cerni Tângă de un an urmă Și durerea altei ierni. Și iar vrea să mă apuce Un păcat pitit în gând Geamul cum apasă-n cruce Vina lemnului flămând. Pe neprins, pe draperie Năvăli tremur ușor Pășind tihna străvezie Intri tu ca viitor. Tu vei sta în ușă toată Dalbă, simplă ca-n trecut În văl limpede-mbrăcată Fulgi din care s-au țesut. 1931 Traducere Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Boris Pasternak*** Nimeni nu va fi acasă / Victor
BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344159_a_345488]
-
filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Popescu fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344113_a_345442]
-
cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii și-ncins de osteneala poverii duse pe umeri, căuta răcoarea desișului și umbrarul bănuit. Se-afunda mai adânc prin verdele foios. Pășea mai ușor acum, căci sub tălpi mușchiul moale și răcoros îi așternea cărarea, iar crengile mai joase ale copacilor îi făceau loc să treacă. Zvonuri mii, bâzâite, șuierate, trilurate îl fericeau că se-ncredințase pădurii. Când și când, zărea fluturi
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
murisem de mult, Mai știa el de mine, mă mustra? Doar ascult. Mai aud câte-un sunet din albele lumi, Îmi vorbește, îmi scrie, mă-ndeamnă și cum Ar mai fi, ar mai vrea să mai schimbe ceva, Dar lumea pășește ca tancul de câmp Peste gropi și tranșee, pe cadavre, pe dâmbi, Ne urăm , ne uităm, ne-ngropăm fără plâns, Eu ridic un pahar, în el lacrimi am strâns, Ascunse cu grijă, să nu râdă un ins Ce nu știe
MATUR ŞI FOARTE TRIST de BORIS MEHR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344195_a_345524]
-
lucruri prea roze de-acolo, era militărie cruntă, trebuiau să alerge kilometri întregi în fiecare zi. În schimb, vara, când treceau prin comună cu uniforme albastre, pantaloni la dungă, cu vipușcă, cu caschete cu stemă, îți luau ochii! Ce mândrii pășeau pe trotuare! Fetele, de cum îi zăreau, erau leșinate după ei! Dar, în primăvara următoare, comuna noastră avusese parte de un spectacol feeric, de vis. Într-o duminică senină, caldă, pe la zece dimineața, sosi un șir de autobuze de la Liceul Militar
SERBAREA LICEULUI MILITAR LA MOLDOVIŢA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344200_a_345529]
-
armonie Și toate amintesc de Raiul Sfânt , Când verdele se - ntrece - n măreție Și - n pomi se - aude ciripit și cânt ... Și ochii noștri liniște ascund , Căci Duhul Sfânt trimite mângâiere . Iertarea să o respirăm cât mai profund Și să pășim smeriți spre Înviere ! Referință Bibliografică: BUCURIE SFÂNTA / Georgeta Giurea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Georgeta Giurea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BUCURIE SFÂNTA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344222_a_345551]
-
tot din jur este numai dorință efemeră, Când litera stă răstignită iar și iar... Hârtii cosmice la geamul muribund au fost și sunt, Mici și mari cascade rebele Ce-au înălțat și decăzut frumosul lumii: Slove vii și moarte ce pășesc alene pe pământ. Din adâncul oceanului modern, Ciocanul rațiunii bate lent - Baltag neobosit ce nu se mai oprește, Așa cum destinul a hărăzit demult... Un făurar se ridică de nicăieri... Lângă el se adună mulți apostoli Și cu toții încep a lucra
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
vârsta de 6 ani. Castelul va rămâne reședință a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleșul va deveni muzeu, însă el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. Cei doi tineri, care pășeau pentru prima dată pragul unui așa grandios castel, regretând că din cele 160 camere, nu puteau vizita decât câteva, fiind fascinați de măreția și bogăția exponatelor din Sala de Arme, Sala de Teatru sau Sala de Muzică, Salonul Turcesc sau
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului în ea se-adapă îngeri când obosesc să zboare, dându-ți de veste că deasupra momentul curge într-o altfel de poveste, poveste ce aici pășește nevăzută de simțurile tale, dar o cunoști, Manschoud! Pe mine nu tristețea mă topește, Agamemnon, e doar melancolia cristalului cel negru de cărbune, ce nu-și vede lumina, nu are nume, nu poate naște diamante, se pierde-n găuri negre
TRISTEȚEA-I UNEORI O BINECUVÂNTARE, de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343158_a_344487]
-
obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața, în care intrasem, odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea emoțională. M-am lăsat condus spre stația de tramvai și am refuzat, de a fi ajutat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
poala/ Părul greu că o beznă/ Tremurând lângă gleznă.”) Locuind în Franța de vreo cinci ani, numai internetul mă mai ține aproape de limbă română... Și ce limbă minunată... („Numai zeițele se pot lăuda/ Cu același cutremur/ al sinilor/ atunci cînd pășesc”) Cît despre mine, nu vă luați după cele auzite... nu am orgoliul asta... scriu și eu, cum pot, cît simt... și, mai ales, sînt romancier (de, mă laud, că n-are cine!!!), dar, mai ales, nu sînt critic, sînt cristic
BAKI YMERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343173_a_344502]
-
ecou... un oftat,// Octombrie rece, pe lume-ai adus/ o floare de mac... înflorind la apus,/ un cer ca de foc pe suflet mi-ai pus,/ sub el lac de lacrimi pe frunze s-a dus,// Octombrie rece, cu teamă pășesc/ prin picuri de ploaie ce-mi biciuie trupul,/ sub clopot ce bate mă adăpostesc,/ în mine trăiește pădurea și... lupul.” (s.n.), (13 Octombrie rece). Lacrimile acestea ce picură amestecate cu sânge nu mai au nevoie de cioburi poetice de aiurea
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Visați la alte plaiuri, simțind, ca Euterpe, Că v-a fost pusă soarta în zid cu o mistrie! Voi sînteți catedrala zidită pe durere, Plîngeti degeaba-n ceruri, iadul este aici, Croiți-vă o altă credință, fără fiere, Și demni pășiți pe Terra, senini, fără de frici! Iubirea e credința, dar cine să iubească, Cînd om pe om se calcă pe gît cu disperare? Întreaga omeniree dorește să trăiască, Negînd egocentrismul ce-i dă instinct de fiare! Ion LILĂ 9 mai 2011
CE FEL DE COMUNISM A FOST COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA? de IOAN LILĂ în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343186_a_344515]
-
ce era vorba. Și ce-i cu el? continuă aceasta fără să priceapă unde vrea să ajungă verișoară-sa. - Păi nu-i vezi? Coborâră chiar acușica din autobuz. Atunci Cici a întors capul spre șosea și a văzut doi militari pășind voinicește spre lumea adunată să privească la hora încinsă pe pajiște. Cel mai înalt dintre ei, își rotește privirea în jur și le descoperă pe cele două tinere, trebăluind pe lângă brad. Nici una, nici două, se apropie de ele, o ia
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
nectar. Nevăzute albine Îți desenau pe buze o inimă. De ce mă vrei? M-ai întrebat. Nevăzute albine Se trudeau să poarte prin aer Tremurul inimii tale. BLESTEM CU MIRESME Numai zeițele se pot lăuda Cu același cutremur Al sânilor Atunci când pășesc! O, ce vârtej De dorințe și magice arte Ale descopcierii Diafanului veșmânt de mătase Ce cade la picioarele tale! Nici un blestem Nu-i mai puternic Decât al miresmei Cu care mă-nfășoară Golul tău trup! VECINI LUMINII Vino, iubito Să
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > DESPRE ÎNȘELĂCIUNE, FURĂCIUNE Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 123 din 03 mai 2011 Toate Articolele Autorului „Nu apuca pe calea celor fără de lege și nu păși pe drumul celor răi! Ocolește-o și nu merge pe ea, treci pe alături și du-te mai departe; căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău și nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă
DESPRE ÎNŞELĂCIUNE, FURĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343188_a_344517]
-
În decembrie 1893 premiantul de școală primară Nae Leonard, cu cununiță pe cap, este pus să cânte și să recite la serbarea școlară cântecelul Șoldan Viteazul, al lui Vasile Alecsandri. Serbarea a avut loc la Teatrul Moldavia unde micuțul „artist"pășea țanțoș pe scenă, în costum de dorobanț, purtând pușca pe umăr și având pe cap o căciulă fumurie cu pană de cocoș într-o parte. După alte strofe și crâmpeie de proză, Leonard își încheia monologul făcând câteva mișcări copilărești
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
în tot, prind semnul crucii, frământ universalul gând al regăsirii. Cândva, undeva, pentru acel ceva anume înmulțit în azimele Domnului, în vârfurile cinci la număr ale stelei bunătății, mă voi regăsi. Acum rătăcesc și privesc, spațiul în care iubirea micuță pășește ca un băiețel în pantalonii scurți ai unei copilării, cu traista zdrențuită pe umărul metaforei vieții întru bucurie. Privire... simplă privire... Iubire...sfântă iubire... Anne Marie Bejliu, 5 august 2014 Referință Bibliografică: Iubire... sfântă iubire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
IUBIRE... SFÂNTĂ IUBIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343243_a_344572]
-
dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite vara la servirea clienților. Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se scufunda mai mult de câțiva centimetri, abia de îi uda cizmele. Doar că trebuia să fie
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
care le aduceau aproape zilnic de mâncare în tot timpul anului. Când îi văd, ies pe mal și mănâncă direct din mâna lor, mai ales de la copii. A urmat o perioadă de timp, în care puiul, cu piciorul între atele, pășea greu, șchiopătând prin căldura camerei, fără să se mai ferească de salvatorul său. Ridica aripile încercând să se echilibreze și țipa, din când în când, chemându-și familia. Nu era mofturos, mânca fără nazuri pâinea pusă de paznic într-o
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TIMPUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 641 din 02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului noaptea se așază pe călcâiul stelelor pășește printre veșnicii în cercuri mereu altele timpul are măsuri relative își fixează existența pe câte un soare în derivă mișcarea o artă a fugii prin infinit se sparge divizându-se dincolo de punctul terminus nu înțeleg planurile creatorului sunt prea complicate
TIMPUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343528_a_344857]
-
privesc furios, cu sângele clocotind încă și-mi aduc aminte într-o fracțiune de secundă de mutra aceea hidoasă din fața ușii mele care mă amenința în gura mare. Noroc de Florin, că altfel nu aș fi ieșit azi din casă. Pășesc hotărât către biroul meu și deschid ușa. Rămân consternat de tablou și mă transform instantaneu într-o statuie simțind penibilul situației. Inima mi se strânge de frică, iar glasul meu de bariton se transformă într-un chițăit de șoricel. - Bună ziua
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare că se scurge dintr-un pocal cu
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]