3,728 matches
-
în SUA au fost estimate la aproximativ 98,6 miliarde de dolari. Deși societatea consideră alcoolismul drept o boală rușinoasă și îl condamnă pe alcoolic, acesta nu trebuie să fie judecat. El nu este un om ,,rău”, ,,irecuperabil”, ,,ratat” sau ,,păcătos” așa cum este etichetat de foarte multe ori, ci un om cu certitudine bolnav. Desigur, ,,lipsa de voință” imputată adesea alcoolicului este oarecum justificabilă. Voința este primul lucru de care îl lipsește boala pe alcoolic. Un individ devine alcoolic cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cînd are loc a doua închinare, Biserica și rudele roagă pe Dumnezeu de a pune Sufletul repauzatului în numărul celor nouă cete de îngeri. După a doua închinare Domnul poruncește ca iadul să fie arătat Sufletului. Sufletul vede atunci suferințele păcătoșilor, el aude plîngerile, gemetele și scrîșnirea dinților. În timp de treizeci de zile Sufletul vizitează toate părțile iadului și tremură de frică ca să nu fie condamnat de a locui acolo veșnic. În fine, a 40-a zi după despărțirea sa
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vămile văzduhului înaintea dreptului judecător. Acolo este răsplătit după faptele sale bune sau rele. I se dă o arvună, celor buni un început de fericire în Rai; iar celor răi un început de muncă în iad. După Judecata particulară unii păcătoși au posibilitatea de a se mai ușura de păcate și a scăpa de munci, pot încă a scăpa și din iad, prin milostenii, rugăciuni cu posturi, Dumnezeiești Liturghii, panahizi, sau parastase ... făcute sau plătite de rudeniile sau de cei de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nevoie decît de propria sa energie/informație pentru a se manifesta. În spațiul acestei autoconsistente existențe se pare că substanța fizică în calitate de "alteritate" a ideii, de semnificant fizic pentru un semnificat conceptual nu putea să își găsească locul. Germenele unei (păcătoase?) dorințe de a afla originea binelui și a răului (sub semnul căruia se ascunde, printre altele, și minciuna) ne îmboldește, însă, să ne întrebăm acum: oare, în această fază a existenței divine, păcatul își are un loc anume din care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin deschiderea ochilor: Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperămînt" [Facerea, 3:7]; această simbolică deschidere a ochilor echivalează cu înțelegerea de către păcătos a gravei semnificații a actului comis, pe de o parte, a adevăratului chip al lumii, pe de altă parte; or, pentru întîia oară, omul va privi și va vedea; conștientizarea goliciunii propriului trup este primul semn al vinovăției, sau al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca una dintre cele mai bune posibile. Pe de altă parte, însă, modelul păcatului originar se constituie ca "nucleu dur" pentru orice conduită umană păcătoasă. Să observăm, în acest sens, că succesiunea constatare › conștientizare › ascundere -› temere -› descoperire -› disculpare -› pedepsire -› stigmatizare -› execuție reprezintă "trama profundă" pe care orice scenariu judiciar modern se întemeiază. 1.3.5. Povara greșelii originare În finalul exercițiului hermeneutic pe care situația
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la 28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți ale Vechiului Testament: Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul. Ele vizează încercările la care "neamul ales" avînd ca erou principal pe Moise le suportă în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne vom limita la a spune doar că ultimile trei funcții au finalitate optimist-întemeietoare, întrucît vizează [Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de confuză încît după cum proorocul observă "i se spune răului bine și binelui rău" [Isaia, 5:20]. În nevoia de recuperare a valorilor, de regăsire a unității cu cerul, se ascunde expresia cea mai profundă a nevoii de întoarcere a păcătosului (mincinosului) la locul păcatului (minciunii), poate dintr-o abisală și inconștientă nevoie sufletească de a se întîlni cu sine înainte de greșeală, cînd unitatea morală nu-i fusese încă destrămată. Poate că o atare căutare a purității, a "paradisului pierdut", a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel spus, în orizontul de interes al problemei noastre, o abordare semiotică a situației de "comunicare mincinoasă" este posibilă și necesară la nivelul omului căzut deja în viciul "interacțiunii păcătoase". Ea concretizează intenția unei introduceri la o "teorie generală" a minciunii 21, în orizontul căreia lucrarea sociologului J. A. Barnes s-ar putea înscrie ca o contribuție de referință. Dacă în exercițiile sale intelectuale omul a conceput o axiologie menită
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1. MINCINOSUL, OM AL TUTUROR TIMPURILOR O expresie generalizată a condiției "păcătoase" a ființei umane o reprezintă cunoscuta sentință "Errare humanum est", ale cărei ecouri le întîlnim în "Antigona" lui Sofocle, în "Controversele" lui Seneca sau în "Filipicele" lui Cicero. Justificarea acestei situații de "normalitate" umană este însoțită cel mai adesea de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adaosurile sau pierderile de sens de la o generație la alta, pe de altă parte. 12 Ne amintim cuvintele lui Iisus adresate inimii și minții omenești: "Fiți nevinovați ca porumbeii și înțelepți ca șerpii". 13 Tentația de a interpreta în termeni "păcătoși" textul biblic este favorizată, printre altele, de existența unei capcane care îl pîndește deopotrivă pe înțeleptul erudit cum a fost, bunăoară, Origene sau pe lectorul de rînd: capcana "înnecării în marea Scripturii", respectiv capcana pervertirii semantice a spiritului biblic prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totul să fie clar, precis, definit în mod distinct. Viața este complicată, este alcătuită din har și păcat. Dacă cineva nu păcătuiește, nu este om. Toți greșesc și trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea. Persoana consacrată care se recunoaște slabă și păcătoasă nu merge împotriva mărturiei pe care este datoare să o dea, ci, dimpotrivă, o întărește, iar aceasta este spre binele tuturor». Samariteana ne ajută să gândim viața consacrată nu ca pe o dispensă de la viața pe care o au toți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trebuie să-l suporte și Biserica: să accepte faptul că mântuirea ne este dată de Domnul Isus fără precondiția convertirii, așa cum predica Premergătorul, deoarece tocmai acea mântuirea este condiția sine qua non a convertirii. Viața consacraților, aflați în ipostaza de păcătoși iertați și de răniți în curs de vindecare, ar trebui să fie o neîncetată proclamare a acestei preveniențe - Primerear (EG 24) - absolute a harului ce necesită o atitudine pascală datorită naturii ei călătoare... gata de plecare, pregătită de drum, capabilă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de a fi și de a deveni din ce în ce mai mult «păcătoși iertați», capabili să revitalizăm speranța tuturora, de a putea experimenta în propria viață același har al milostivirii care aduce pace, dinamizează generozitatea și pune pe picioare speranța. Motivul pentru care intrăm în mănăstire sau, ca să fim mai generici, în viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cât înăuntru ei frații și surorile pot să fie, cu seninătate, ceea ce sunt cu adevărat, sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni se cere nimic altceva decât să fim săraci senini și păcătoși iertați, capabili de solidaritate. Adeseori, însă, considerăm viața consacrată mai mult o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
încrederea» (cf. 2Tim 1,12). Papa Francisc insistă asupra unei diferențe care nu este doar esențială, ci și absolut salutară: distincția dintre păcătoșenie și coruptibilitate. Îndeosebi cei care au pronunțat în mod public voturile trebuie să se simtă cu seninătate păcătoși, având grijă să evite teatralismul și aparența unei vieți care, de fapt, poate ascunde o depravare a inimii, uneori mai grosolană, alteori mai subtilă și, din acest motiv, mult mai diabolică. În măsura în care ne vom recunoaște cu seninătate limitați și sărmani
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a descoperi gingășia și iubirea dezinteresată pe care o are Dumnezeu pentru noi, păcătoșii; chemarea acceptării puterii Duhului care triumfă în slăbiciunea noastră, care nu este doar aceea a credinciosului exilat într-o lume ostilă, ci și aceea a păcătosului care descoperă în sine fragilitatea și complăcerea față de ispită. În seara Vinerii sfinte, Petru nu numai că era singur și neajutorat în încercarea sa de a-și apăra maestrul, ci era și nehotărât, cuprins de frică și îndoială, el care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu este neapărat necesar să fie acel ucenic ce a visat să devină; de acum va fi călăuzit de Altcineva, și e bine așa. Dorind să descrie etapele creșterii spirituale, părintele Molinié le-a schițat în aceste trei figuri: dreptul, păcătosul, copilul. Avem de-a face cu o evoluție atunci când, în fața lui Dumnezeu, nu ne mai considerăm drepți, ci păcătoși. A fi în stare să-ți vezi propriile limite și păcate poate fi un semn; pentru noi, iertarea lui Dumnezeu, ca
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Altcineva, și e bine așa. Dorind să descrie etapele creșterii spirituale, părintele Molinié le-a schițat în aceste trei figuri: dreptul, păcătosul, copilul. Avem de-a face cu o evoluție atunci când, în fața lui Dumnezeu, nu ne mai considerăm drepți, ci păcătoși. A fi în stare să-ți vezi propriile limite și păcate poate fi un semn; pentru noi, iertarea lui Dumnezeu, ca și în cazul lui Petru, este un har inestimabil. Numai în acest mod putem reuși să trecem dincolo de propria
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
copilăriei, care este duhul Împărăției. Această descoperire i-a schimbat viața, mult prea «perfectă», a Terezei de Lisieux, determinând-o să se avânte pe calea convertirii și a solidarității evanghelice. Deși suntem înclinați să gândim calea spirituală în ordinea: copil, păcătos, drept, adevărul e că, după o primă perioadă de entuziasm, începem să descoperim că scara - precum aceea descrisă de Benedict în Regulă - nu este doar pentru a urca, ci și pentru a coborî. Ordinea este, astfel, răsturnată: drept, păcătos, copil
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
copil, păcătos, drept, adevărul e că, după o primă perioadă de entuziasm, începem să descoperim că scara - precum aceea descrisă de Benedict în Regulă - nu este doar pentru a urca, ci și pentru a coborî. Ordinea este, astfel, răsturnată: drept, păcătos, copil. Doar așa putem înțelege sensul profundelor cuvinte pe care Domnul le adresează ucenicilor săi, ispitiți de dorința de a face carieră: «dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor» (Mt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în care se țin leii și leoaicele. Și aici avem de-a face cu două excese la fel de dăunătoare. Papa Francisc a amintit cu simplitate: «Un consacrat care se recunoaște slab și păcătos nu contrazice propria mărturie». În special, dacă procedează așa, nu se retrage într-o lume proprie, ci își exercită din plin datoria de discipol, dând mărturie despre împărtășirea milostivirii; în viziunea poetică a lui Leopardi, această virtute este un «lanț
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să-i primim evanghelia». «A accepta Biserica, cu înfățișarea ei istorică, ca sacrament al lui Cristos, înseamnă să renunțăm pur și simplu la visul unei credințe pure, la ispitele gnostice ale unei religii elitare. Înseamnă să ne așezăm la masa păcătoșilor pe care Cristos vine să-i mântuiască. Contemporanii lui Isus deja țineau să sublinieze, cu stupoare și mânie, că această masă nu era tocmai o bună companie. Nu avem nici un alt chip pe care să-l oferim lumii decât pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o altă sfântă care a fost revoluționară înlăuntrul inima ei datorită unei relații mai închegate cu Scriptura, în special cu evanghelia. Intrată în Carmel «deja sfântă», Tereza a descoperit că evanghelia îi cerea experiența nemaiauzită de a sta la masa păcătoșilor iertați. Desigur, era mult mai greu în acea vreme ca o soră de clauzură să se obișnuiască cu altfel de căi decât i-ar fi fost unui monah precum fratele Marie-Albéric. În viața sa spirituală, fratele Charles citește evanghelia și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
limbă necunoscută, totuși susțineți ,,că textele de acolo nu cuprind decît perioada Bure- bista - Decebal”. Huoo! Spuneți parcă pătrunși de fiorul morții, că dacă aceste tăblițe nu ar fi false asta ar însemna o revoluție în istoria limbii române. Gura păcătosului adevăr grăiește! Cît privește demența lui Densușianu, la noi hulitul a ajuns o meserie pentru liftele ce au în gușă numai bale și venin, se țin infailibile și de neînlocuit pe funcțiile și pozițiile deținute pentru că așa au fost formate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]