KorAP: Find »[drukola/base=pasa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...274 >

6,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

Sulă Spermă Buzău, v-am avertizat. N-ați luat nici o măsură. Am să raportez secretariatului general al partidului, sabotorilor! Bine a făcut Tovarășul că a interzis avorturile și divorțurileși bolile venerice. N-aveți capul decât la futai, estropiaților, nu vă pasă de poporul nostru blând și harnic. Mi-ați distrus personalitatea, asta ați făcut. Falocraților, decadenților! M-ați terfelit, m-ați înjosit, opt ani de zile. Voi informa Secretarul General al Partidului, să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
scapă-mă și de vise, Bombonel! Că eu nu cunosc psihiatru. Nu cunosc psihiatru eu! Eu n-am psihiatru! Eu am prieten! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui! Scapă-mă de vise și de scrisoare! Tu ești bărbat, nu-ți pasă! Pentru tine adevărul nu e rușine, dar pentru mine, gândește-te ce sunt eu... gândește-te... — Tolea, termină circul! Gata, destul, râsul e și plâns, să știi. — Mie, mie îmi spui asta, mie? În metropola asta cât un sat, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ca dânsul, până în cele mai mici amănunte, gata de pornire. — Păi cum... păi cum. N-am nici pe dracu’, musiu. Numai cât să merg la întâlnire. D-aia i-am chemat pe clienții lui Bombonel. De fapt, nici că-mi pasă. Ăsta e secretul meu, nesimțirea. Nepăsarea, asta avem nevoie. Nesimțirea mă apără, asta am tot învățat. Nu avea grija mea, ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

mai plicticoși oameni din lume. — Asta se prea poate. Dar primul lucru pe care o să vrea să îl afle despre tine e ce zodie ești. Și pe urmă o să trebuiască să vorbești despre horoscoape vreo douăzeci de minute. — Nu-mi pasă. — Săracu’ Tom. Ți s-a pus pata pe ea rău de tot, așa-i? N-am ce-i face. — Și-atunci, care e pasul următor? Căsătoria sau o banală aventură? — Dacă nu mă înșel, cred că e deja căsătorită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
și nouă de zile. Melville a scris Moby Dick în șaisprezece luni. Flaubert a petrecut cinci ani lucrând la Doamna Bovary. Musil a trudit optsprezece ani la Omul fără însușiri și a murit înainte de a o putea termina. Ne mai pasă de toate astea acum? Întrebarea părea să nu aștepte un răspuns. — Milton era orb. Cervantes era ciung. Christopher Marlowe a murit înjunghiat într-un scandal dintr-o crâșmă, înainte de a împlini treizeci de ani. Aparent, cuțitul i-a intrat drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
suportă televizorul, se urcă în mașină și se duce la Atlantic City. Își ia o cameră la unul din hotelurile cu cazinou și joacă blackjack zece zile fără să se întrerupă. Uneori câștigă, alteori pierde, dar lui Stanley nu-i pasă. Are destui bani ca să trăiască și nu contează dacă, din când în când, aruncă o parte din ei pe fereastră. Îl cunosc de mult, de mai bine de treizeci de ani, cred. A fost contabil în Springfield, Massachusetts. Prin șai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu mai văd nici un motiv să prelungesc conversația. De-acum, Tom e în picioare, lângă mine. Fără să mă mai ostenesc să scot un cuvânt, îi pasez telefonul și urc la etaj, să-mi fac dușul. A doua zi dimineață, Lucy deschide în fine gura și vorbește. Aștept răspunsuri și revelații, dezvăluirea a numeroase mistere, o rază puternică de lumină strălucind în întuneric. Ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
să angajezi unul nou, nu-i așa? Din ce-i plătești leafa? Pentru prima dată în toți anii de când îl cunoșteam, Tom și-a ieșit din sărite. — Mai dă-o-n mă-sa, Nathan! a izbucnit el. Cui dracu’ îi pasă? O să mă gândesc eu la ceva. Tu vezi-ți de treburile tale, da? Dar treburile lui Tom erau și ale mele și mă durea să-l văd într-o situație atât de dificilă. Atunci mi-am pus serviciile în slujba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
suburbii și că nu te-a mai văzut nimeni de ani de zile. Asta s-a schimbat acum șase luni. Am restabilit contactul. Am restabilit contactul cu toată lumea. Minor mi-a zâmbit scurt, nerăbdător. Ce face aia mică? — Ce-ți pasă? — Beineînțeles că-mi pasă. — Atunci de ce-ai gonit-o de-acasă? — Nu a fost decizia mea. Aurora n-a mai dorit-o, iar eu nu am putut să o împiedic în nici un fel. Nu te cred. — N-o cunoști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
te-a mai văzut nimeni de ani de zile. Asta s-a schimbat acum șase luni. Am restabilit contactul. Am restabilit contactul cu toată lumea. Minor mi-a zâmbit scurt, nerăbdător. Ce face aia mică? — Ce-ți pasă? — Beineînțeles că-mi pasă. — Atunci de ce-ai gonit-o de-acasă? — Nu a fost decizia mea. Aurora n-a mai dorit-o, iar eu nu am putut să o împiedic în nici un fel. Nu te cred. — N-o cunoști pe Aurora, domnule Glass

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
devin vreunul din creștinii ăia ambulanți, renăscuți, dar eu nu sunt făcută pentru așa ceva. David a continuat să mă îndoctrineze, dar mă prefăceam doar că sunt de acord. Dacă vrea să creadă tâmpeniile alea, n-are decât, mie nu-mi pasă. El e fericit și eu n-o să mă opun niciodată la ce-l face pe om fericit. V-am auzit vorbind mai devreme, acasă, și să știi că ce ți-a spus e adevărat. Nu se ocupă cu toate aiurelile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
că relația o să dureze o veșnicie. Ce e rău dacă găsesc un pic de alinare împreună, deocamdată? — Rău e că e scârbos și nenatural. Nu pricep cum poți fi atât de calm, Nathan. Zău dacă pricep. Parcă nici nu-ți pasă. — Oamenii au sentimentele pe care le au. Cine sunt eu să le spun că nu fac bine? Vorbești ca un activist pentru drepturile homosexualilor. N-o să mai treacă mult și-o să-mi spui că ai avut relații cu bărbați. — Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

cineva pentru mine. Oricum, acum am mai crescut. Și sunt mai înțeleaptă. Nu prea mai pun preț pe aparențe. Sau pe persoane care să îmi ia mințile în pat. E atât de superficial și neplăcut. Și, oricum, cui îi mai pasă de lucruri gen să primești flori în fiecare săptămână? După cum spune și Tim mereu, „nu ar trebui să te încrezi într-un bărbat care cumpără flori. Înseamnă că ascunde ceva“. Hmmm. Interesant. Odată mă întâlneam cu un tip din New York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
miliard de ori. Dar Tim nu are o memorie prea grozavă. —Bună, mormăi fără nici un entuziasm. —Ce mai faci? întreabă el. Scumpo. —Nimic. Tu? —Nu mare lucru. Lucrez. Auzi, ce facem în seara asta? Trebuie să facem ceva? Nu-mi pasă. Hotărăște tu. Nu. Hotărăște tu. —Mi-e indiferent. —Și mie. Doar că eu nu eram chiar așa relaxată. Niciodată nu sunt relaxată în ceea ce-l privește pe Tim. Pentru că sugestiile lui Tim nu sunt niciodată grozave. Mereu spune ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
eram invitați la multe cine, dar după un timp am refuzat să mă mai duc, pentru că oamenii ne tot întrebau când o să ne căsătorim. Li se părea amuzant. La început zâmbeam timid, dar acum pur și simplu nu îmi mai pasă. Oricum, celălalt motiv pentru care urăsc invitațiile la cină este că eu nu gătesc prea bine, așa că noi, ca să întoarcem favoarea, invităm cuplurile la restaurant. Și Tim se plânge că îl costă o avere. Nu e vorba că ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
fetele la rând pentru el. Sigur că da. De fapt, sunt sigură că singurul motiv pentru care mi-a dat numărul lui este că s-a săturat să fie asaltat de fane isterice. Măcar eu nu sunt așa. Nu-mi pasă cine e. Mi-ar plăcea de el chiar dacă ar fi doar un grădinar. Da, serios. Chiar dacă nu ar avea un sfanț, tot mi s-ar părea atrăgător. Și dacă voi credeți asta, o să credeți orice! Capitolul 4tc " Capitolul 4" Stăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ne despărțim, așa că zâmbesc, ies din mașină și îi urez noapte bună. Nici nu trec bine două minute de când ajung în dormitorul meu, că îmi și scot mobilul și formez numărul lui Adam. Inima îmi bate tare, dar nu îmi pasă. Tocmai asta vreau. Tânjesc după emoții. Mă gândesc la faptul că, deși sunt adultă, tot ca la paisprezece ani mă simt. Și mă gândesc ce ușor e, acum că oamenii au mobile. Vă mai aduceți aminte când sunați vreun băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
data asta nu e Adam, ci Tim. Bună, îi spun. Unde ești? La Debbie. Ce faci acolo? Nimic deosebit. —Ai băut? — Am băut doar un pahar de vin. Nu mă crede că am băut doar un pahar, dar nu-mi pasă. Vrea să vină încoace. Nu mi se pare o idee bună. Oricum, lui Debbie i se pare o idee grozavă. Îmi ia telefonul și îi spune să vină și să îl aducă și pe prietenul lui, Shane. Oftez. Știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ieșit cu niște prieteni. La o cafea... și o porție de râs, haha. Observ că mai mulți oameni s-au întors spre mine. Cred ori că a) sunt complet nebună, sau b) pur și simplu o mincinoasă. Dar nu-mi pasă. Doar n-o să-i mai văd în viața mea. —Ești în oraș? — Da, da, sunt. Așa e. —Unde ești? Păi... încerc să mă gândesc la un loc la modă. Ba Mizu, e chiar în spatele centrului Powerscourt Townhouse. Îl știi? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
petrecere înainte de Crăciun să sărbătorim lansarea colecției bărbătești. — A, chiar așa? o întrerup. Grozav! Încă nu mi-am primit invitația, dar sunt sigură că e pe drum. Voiam să i-o dau pe a ta lui Tim ca să ți-o paseze, spune ea calmă. —O. O! — Păi, eu mă întorc la colegul meu, spune Elaine iute. Desigur, încuviințez eu. Coleg într-adevăr. —Încântată de cunoștință, Adam, spune ea și are tupeul să-l pupe de parcă l-ar fi cunoscut. Ce tupeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mea. Aș vrea să par mai relaxată. —Cu unul dintre piloți? întreabă el imediat. Nu fi prostuț. Mă întâlnesc cu una din fete. Am înțeles. Pare ușurat. Mă bucur că vrea să știe cu cine ies. Asta arată că îi pasă, nu? Să nu stai prea mult în oraș. Doamne, seamănă puțin cu mama. Și să fii cuminte, adaugă pe un ton mult mai blând. Mă întreb ce-o fi în capul lui. Crede că toate stewardesele se dedau la tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
spune Amy în timp ce ne așezăm. Nu știu, nu m-a sunat nimeni să mă întrebe ce fac. Nici pe mine. Amy pare puțin supărată. De parcă ar exista posibilitatea ca restul să fi organizat o mare ieșire fără noi. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce fac ceilalți. E destul de rău să fiu închisă cu ei într-un container mare de metal ore în șir, fără să mai aranjăm să ne întâlnim și după ce aterizăm. Adică avem nevoie de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
a lui Amy, pentru că își dă seama că o să fie o noapte mult mai lungă decât se gândea ea. —Bine, spune încet. Îmi dau seama că e enervată. Îți place să zbori? întreb eu schimbând complet subiectul, de parcă nu îmi pasă de marele secret al lui Adam. —Mmm, da, îmi place mult. Să zbor a fost visul meu dintotdeauna. —Te-ai gândit vreodată să faci altceva? Amy se uită nedumerită. —Nu, de ce? Mă întrebam și eu. —Ție ți-ar plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
târziu? Ca de exemplu în avion? Sau mai bine niciodată? — Cred că Donald mă înșală. Nu spun nimic. Mi-a înghețat sângele în vine. Oare cât știe? I-a spus cineva despre Debbie? Știe că știu? Deodată nu-mi mai pasă de baia mea. Chiar mi-e milă de Amy. Nimic mai groaznic decât să bănuiești că persoana pe care o iubești, sau doar o placi, te înșală. — O să vin pe la tine și o să vorbim cum trebuie, îi spun. În ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]