8,290 matches
-
acapareze și gîndirea, să i-o răsucească pe acea suveică, oarecum convențională, a rațiunii; ne mințim noi pe noi înșine că iubim dar, adevărul este, așa, sec, tulburător totuși prin poezia lui aberantă, că ne dorim unii pe alții cu patimă. Ce chimism este în această atracție sexuală, care izvorăște de dincolo de gîndirea logică și pe care noi o denumim iubire? Dar, Vascodagama era bărbat, așa că a răsucit-o pe spate și, cu blîndețe, i-a mîngîiat fruntea, cînd ea și-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
străzi ticsite de mașini în care se înaintează în pas de melc. Ce am găsit în mijlocul acestui paradox numit România? Am găsit români deznădăjduiți, fără cea mai mică urmă de speranță în ochi, români bătuți de soartă, români căzuți în patima viciilor pentru care deznădejdea este singurul companion de viață pe care îl au. Am văzut români agresivi cu reacții disproporționate la un simplu „Buna ziua”, am văzut români care își regretau copiii și nepoții plecați și pierduți pentru ei prin
O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge () [Corola-blog/BlogPost/338713_a_340042]
-
Rodica-Elena Lupu trăiește în București De profesie jurist, este director al editurii Editură ANAMAROL A editat peste 700 de cărți printre care și ale renumitului scriitor Paul Goma: Artă ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roșie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006, Ostinato, Patimile după Pitești, Gherla Lățești. Membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România; membru al muzicologilor GEMA Berlin; membru al Academiei Româno-Americane; membru de onoare al Asociației Interculturale „Ars Longa” din Nurnberg, membru ASLA Oradea
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 42 din 11 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340193_a_341522]
-
care viață și speranță sorb, mireasmă prefăcută-n adiere ce vindecat-a sufletul meu orb, Grădină minunată ce stă-nchisă când alții vor să intre după rod și-n care doar iubirea mea-i permisă de-ai să cobori al patimilor pod. 25 februarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: AMINTIRI / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340292_a_341621]
-
în revista Liceului militar Ștefan cel Mare și publicând în diverse reviste, inclusiv în „Agora Literară “ a Ligii Scriitoirilor Români, Teofil Mândruțiu și-a perfecționat stilul, abordând cu insistență versul clasic. În volumele sale:”Moartea regelui alb “, “Regina de vis “, “ Patimi“, “O lumină în mers “, “Desenul din nucleu “, “Stanțe și restanțe “ , “Pribegi de piatră “ și “Apăsarea lutului “ descoperim întruchiparea existențială cu nuanțe filozofice, desprinsă din legătura indestructibilă dintre Om și Dumnezeu. Alegoriile sale- ale trăirilor intense în fața morții, ale iubirii, ale
TEOFIL MÂNDRUȚIU-POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340279_a_341608]
-
răspunde Când vei fi la Alba pentru judecată... M-am visat cu tine, Horea, mă iartă, Pe-Arieș la vale pașii tăi se-aud, Pașii tăi de-a pururi cu dureri în soartă Îți vor duce trupul spre-adevărul crud; Dezbrăcat de patimi, răstignit pe roată, Dup'atâta vreme vor să-l frângă iar, Sufletul tău tânăr însă niciodată, M-am visat cu tine și nu în zadar! M-am visat cu tine, Doamne, ce vedere, Cum nu mai văzusem alta sub văzduh
M-AM VISAT CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340312_a_341641]
-
zburând, cosițe înfioară, Stârnind în mine gând de mângâiere Și dor de-a reveni a câta oară. Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia! Deși, mereu, a fost și ea prezentă, Încătușând cu nurii pe aceia, Prea des cuprinși de patima ardentă. Ce e păcatul? Eu sunt definiția! Deși par absolvit de fericire, Nu pot să-mi scot din gânduri superstiția, Parfumului de floare din iubire. *** Referință Bibliografică: Dragobete - Întrebări / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340418_a_341747]
-
în tenebre a mea stea, Și-n gând mereu, doar dragostea de viață. Din când în când mi se alătură Răbdarea, Să ia pe umeri ale mele lacrimi, Și la răscruci ne despărțim adesea, Ea șterge lacrimi...eu, a mele patimi... Din iarbă iese-n calea mea Iubirea, Și-mi umezește ochii de plăcere, Din flori de câmp ea-mi împletește dorul, Și-n cap îmi punea-adesea mângâiere. Iar viața-mi pune-adesea-n cale piedici, Și râde veselă atunci când mă încurcă... Dar
LA DRUM CU VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340480_a_341809]
-
am atras atenția asupra perechilor tinere care se sărutau în parc. I-am și recitat vreo două versuri din Faust, care se potriveau de minune: "Cum vreau și am să ard, s-o pot săruta, să mor sub sărutul și patima sa..." - Oprește-te, nene, tu știi ce este sărutul? O anastomoză! - O ce? - O anastomoză, adică contactul între două capete ale tubului digestiv, fie de acelaș fel fie diferite. Evident, nu am mai spus nimic. Mi-a dispărut toată starea
SCHIŢE UMORISTICE (41) – ANASTOMOZA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340449_a_341778]
-
rămâne ! / Nu-ți fie teamă nici să speri, / când doar speranța te susține !“ (Vis și speranță - pag.66 ) sau: „Ne lăsăm pradă vieții trăită-n dulci lacrimi, / ne temem de fapte, visăm la minuni, / în talgerul vieții - durerea și delicioasele patimi. / Nu vrem foc de paie ! Suntem jar de cărbuni.“ (Ardere - pag.127). Citez dintr-o altă frumoasă poezie, doar două strofe, cu regretul că, de data aceasta, spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
acesta care sunt, urât sau frumos, cu bucurie și-a dăruit existența; nu regretă că destinu-i este sinuos, că iubirea i-a încununat decența. Omul acesta care sunt, liric și zâmbitor, nu-și plânge amăgirea uitată-n depărtare; răscoliri și patimi, într-un flux novator i-au bântuit ființa, c-o gravă asumare. Omul acesta care sunt, cinstit și drept, așteaptă și speră la fel ca și alții; nu-și irosește uimirea înverșunată-n piept și-l macină uitarea de semeni
OMUL ACESTA CARE SUNT de GEORGE PENA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340490_a_341819]
-
asumare. Omul acesta care sunt, cinstit și drept, așteaptă și speră la fel ca și alții; nu-și irosește uimirea înverșunată-n piept și-l macină uitarea de semeni, infatuații. Omul acesta care sunt, bun sau rău, e ros de patimi într-un flux novator; dintotdeauna l-a iubit pe Dumnezeu și iată-l azi și mâine, poetul visător. Referință Bibliografică: Omul acesta care sunt / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de
OMUL ACESTA CARE SUNT de GEORGE PENA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340490_a_341819]
-
mai rar la muzee, mai ales dacă n-ai cafenele la parter. Deci, ca să mergi mai des, poate ar fi bine să ți se instaleze și un fast-food la subsol. Îți uiți binefăcătorii din două rânduri și te arunci, cu patimă, în brațele aceluiași tătuc de ocazie, cu vechile lui trucuri perverse. Pentru că Europa nu are granițe, crezi, ci e mai degrabă o stare de spirit. Trăiești sub efectul tare al unor narcotice autoinduse. Pentru că, odată scăpate hățurile rațiunii și desființate
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
din 1913 care ar trebui să le dea de gândit combatanților din noul război civil american James Comey este orice, dar nu O. J. Simpson. Mâine, poate veni rândul președintelui pentru a fi umilit, spre deliciul celor care, orbiți de patimi politice, nu înțeleg că umilirea unui înalt demnitar de stat poate echivala cu umilirea statului. Nu pentru că cineva este statul, ci pentru că un stat cu demnitari umiliți poate deveni un stat umil, locuit de oameni îndobitociți de bucuria umilirilor reciproce
cazul demiterii directorului FBI, dincolo de propagandă () [Corola-blog/BlogPost/338917_a_340246]
-
prea au loc histrionii care astăzi domină scena publică (niște personaje care, pe de altă parte, îmi plac, să nu creadă nimeni că-i disprețuiesc). Bunica lui Ștefan reprezenta acea Românie mult mai bine decât cei care o revendică cu patimă emfatică la televizor și la conferințe academice. Avea o casă mare și spatiosă cu un pian. Într-o seară, înainte să plecăm în oraș, Ștefan s-a așezat la pian și a produs una dintre simfoniile cele mai frumoase pe
o întâlnire memorabilă cu un consilier local (și cu șoferul lui) () [Corola-blog/BlogPost/338989_a_340318]
-
mijloc cu o brăcire țesuta tricolor. - Can o murit mama, ieream de șeptesprazăce ani. Ea o murit până-n Paști cu câteva dzâle, tatuțu până-n Creciun. Ș-am uitat atunci rugăciunea, bag sama că ierea până-n Paști și rugăciunea ierea cu patimile lu Cristos. A doua zi, dis-de-dimineață, m-am pomenit cu Tușa la magazin. - Am visat-o az noapte pe mama. Pe tatuțu l-am tot visat, da pe ia acu o visăz întâi. O vinit la minie, la coteță, ca să
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
termeni medicali boala ei. Și un intestin leneș, lipsit de nervi. Practic, Elena n-a mâncat niciodată altceva decât lapte. 30 de mililitri, da - ați citit bine. 30 de mililitri zilnic. Și doar prin perfuzii. Asta da, ironie - în Săptămâna Patimilor, în care unii visează la mâncare sau postesc, ori în zi de Paște, de praznic, sunt copii care suferă de sindromul intestinului scurt. Și trăiesc, în ciuda statisticilor sumbre la nivel mondial. Trăiesc și scriu istorie într-un spital de stat
Paștele Mamelor () [Corola-blog/BlogPost/338471_a_339800]
-
povestea despre Nichita Tomescu: „Nichita miza uneori pe sume exorbitante, cea mai mare ridicându-se undeva pe la 100.000 de dolari. Erau bani foarte mulți la vremea aceea...” Și Nichita fusese un mare jucător la cursele de cai. Era o patimă care durase foarte mulți ani. Într-o zi însă a spus: Gata, de acum n-am să mai joc! Și n-a mai jucat! „Tu nu știi nici cine a fost Cicero!” Un interesant episod din relatarea lui Dumitru Sinu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
produse. Șeful Statului Major britanic Allen Brootie, susținea că prin actul regelui de la 23 August 1944, România a deschis larg porțile sovieticilor, contribuind direct la ocuparea Europei de Răsărit de către aceștia. Atunci când istoria României nu va mai fi scrisă cu patimă și chiar fanatism uneori, poate că se va ajunge la înțelegerea amplului proces prin care Maresalul Ion Antonescu ajunsese să-și îndepărteze o mare parte din ofițerii superiori aflați în subordine, aceștia acceptând colaborarea cu grupul regelui < patriot> , Mihai I
Temniţa comunistă – ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-al doilea război mondial (I) () [Corola-blog/BlogPost/339961_a_341290]
-
mi-e sufletul de nepăsare, Mâinile îmi strâng în pumni, Agonia nopții piere-n fum, Adormind neliniști interioare. S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager. Golit de patimă și doruri, Mi-e trupul nins de-atâtea ierni, Ascunde râvna de a fi eterni, În veșnice, tăcute zboruri. Nămeți se înalță-n drumul sorții, Cumplită e corvoada unui trist destin, Se cântă fals în note de festin, Amăgitor, dezvăluind
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
sentimentul iubirii pe culmile absolutului omenesc: - O, lasă-mi capul meu pe sân,/ Iubito, să se culce/ Sub raza ochiului senin/ Și negrăit de dulce; // Cu farmecul luminii reci/ Gândirile străbate-mi,/ Revarsă liniște de veci/ Pe noaptea mea de patimi.// Și de asupra mea rămâi / Durerea mea de-o curmă,/ Căci ești iubirea mea dentâi/ Și visul meu din urmă.” Nu am găsit nicăieri în literatura română un asemenea punct înalt al exprimării idealului erotic, dragostea fiind sentimentul care poate
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
iubirea mea dentâi/ Și visul meu din urmă.” Nu am găsit nicăieri în literatura română un asemenea punct înalt al exprimării idealului erotic, dragostea fiind sentimentul care poate alunga durerea, identificată cu însăși existența omenească, părând metaforizată ca “noapte a patimilor”. O acoladă deschisă între prima iubire și visul din urmă cuprinde în ea împlinirea sufletului uman în speță. Iată absolutul pe care Dante Alighieri îl formula în versul final al Divinei Comedii, dar pe care Eminescu îl raportează la existența
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
Biserica Celtică,/ să le oglindesc/ în oglinda splendorii/ Noului Ierusalim” (p. 160). Asemeni apostolilor din Noul Testament, poetul împărtășește cititorilor vestea cea bună a Evangheliei (euvanghelion= veste bună, din grecește). Evanghelia are ca fundament kerigma creștină (kerigma = credință, din grecește), adică: patima, moartea și învierea lui Cristos pentru izvăvirea de păcat a întregii omeniri. Poetul retrăiește durerea lui Isus Cristos pe Gologota: Era în genunchii/ stâncilor/ o tânguire/ a meteorilor/ de ni se făcea/ viscol în auz/ pe fața speriată/ a Golgotei
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
brațul stâng Să mă cuprinzi cu brațul. Și ochii tăi nemișcători cSub ochii mei rămâie etc. A doua invocație a lui Cătălin are stilul romanțelor, ne spune Manolescu, stilul din „O rămâi” sau „Lasă-ți lumea”, un amestec inexplicabil de patimă și de răceală abstractă, de brutalitate virilă și de farmec dulce: O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște pe
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac... Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții, Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr, Altul caută în lume și în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]