4,611 matches
-
pe de o parte, de complexitatea psihologică a conținutului fenomenului de frustrație, iar pe de altă parte, de modul de înțelegere și de exprimare a aceluiași concept de către cercetători. Plasarea pe poziții filosofice deosebite și formația diferită a cercetătorilor (psihologi, pedagogi, psihopatologi etc), determină lipsa unui criteriu unic de orientare, de interpretare și de abordare experimentală a numeroaselor aspecte ale problematicii frustrației, dintre care menționăm pe cele mai controversate: 1. În rapot de ce gen de obstacol trebuie legată conduita frustrației? 2
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sunt titlurile ce îndreptățesc un cititor atent la aventurile sale editoriale să se întrebe dacă nu cumva Liviu Antonesei nu îmbracă, decât pentru a-și satisface din capriciile de moment, straiele fistichii ale politicianului bătăios ori pe cele sobre ale pedagogului postmodern, dar, în fond, de viță nobil-comeniusiană. În ce măsură doar cochetează sau e într-adevăr îndrăgostit de poezie o poate cel mai bine demonstra antologia Apariția, dispariția și eternitatea Eonei (Editura Paralela 45, Pitești, 2007). În ceva mai mult de două sute
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1 martie 1954, Șcheia, județul Iași. Școala elementară în comuna natală (1961-1969), Școala întreprinderii Mecanice de Material Rulant Nicolina, Iași (1969-1972), Liceul "Emil Racoviță" (1973-1979) și cursuri în domeniul informaticii (1981-1985), Facultatea de Științe Juridice a Universității "Dimitrie Cantemir", Bacău. Pedagog, îndrumător de practică profesională, operator comercial, funcționar, proiectant (1979-1990). Redactor la diferite publicații ieșene (între care "Convorbiri literare" (după 1989). Membru fondator și co-director al Casei Editoriale Moldova (din 1990). Fondator și director al Editurii Alfa (din 2000). Debutează cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Capacitatea de a sesiza și exploata comicul l-a îndreptat și către teatru. Încercările dramatice, comedii, farse, monologuri, unele rămase în manuscris, altele pierdute (Învățătorul Policarp, Flușturaticul, Gusturile nu se discută, Să vii mai des, monșerică!, Pacienta, În cămin, Lacheul pedagog, Pe la miezul nopței), sunt traduceri și localizări după repertoriul francez la modă. În Pacienta se introduce limbajul autentic, local, în vorbirea unor personaje provenite din mediul rural. Câteva compuneri au fost jucate la Lugoj (Pacienta, În cămin). Paginilor de proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Mariei (n. Raica) și al lui Tudor Voia, miner. Urmează școala generală în satul natal (1946-1950) și în comuna Sasca-Montană (1950-1953), liceul la Oravița (absolvit în 1956) și, după doi ani petrecuți ca pedagog la Anina, Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1958-1963). Face carieră didactică în învățământul universitar la Cluj, avansând de la gradul de preparator (1963) până la cel de profesor (1999) la Catedra de literatură universală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
o "educație naturală", în sensul că țin seama de cerințele firești ale copilului și asigură dobîndirea cunoștințelor prin experiența sa personală. Într-un moment în care teoreticienii educației își îndreptau cu prioritate atenția spre copil și legile sale de dezvoltare, pedagogul suedez lansează într-o formă literară care o amintește pe aceea a lui Rousseau o caldă chemare pentru respectarea copilăriei, a legităților de dezvoltare a ființei umane în creștere: "Atît timp cît tatăl și mama nu-și vor pleca fruntea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unui cap încoronat; de aici va rezulta deplina lor libertate în orice activitate, pentru ca fiecare să aibă propria sa voință, propriile sale gînduri, putînd deveni astfel autentice personalități. Dacă Froebel lansase, pentru epoca sa, lozinca "să trăim pentru copiii noștri", pedagogul suedez propune înlocuirea ei cu alta, mai realistă: "să lăsăm copiii să trăiască!" (8, p. 90). "Majestatea sa copilul", de care vorbește Ellen Key, nu este în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vizează de fapt un singur aspect: libertatea copilului de a acționa potrivit cerințelor naturii sale, evitarea oricărei constrîngeri. Autoarea Secolului copilului este considerată, pentru acest motiv, ca unul din reprezentanții principali ai educației libere, alături de L. N. Tolstoi. Ca și pedagogul rus, Ellen Key vede în intervenția directă a educatorului asupra copilului o sursă de deformare a naturii acestuia. În concepția sa, ar trebui ca, de cele mai multe ori, să se treacă cu vederea greșelile copilului, iar intervenția educatorului, a adultului în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al educației. Mai mult, ea preferă educația în familie, considerată ca fiind mai aptă să asigure respectarea individualității copilului. Școala urma să fie frecventată abia de la vîrsta de 15 ani. Instituția de învățămînt pe care o avea în vedere acest pedagog "școala viitorului" trebuia să se caracterizeze prin următoarele însușiri: - să fie o școală mixtă, în vederea educării spiritului de cooperare între sexe; - programele școlare să se constituie prin gruparea anumitor discipline de învățămînt (istorie și istoria literaturii, geografie și științele naturii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-au conturat ele pe baza concepției "educației noi", căreia ea însăși i-a deschis o cale largă prin ideile sale pedagogice. Mai mult, ea a intuit și necesitatea unei educații școlare realizate în perspectiva educației permanente. Numai atunci scria pedagogul suedez școala va deveni locul unde se învață pentru viață, cînd ea va pregăti tineretul să continue singur, tot timpul vieții, opera de instruire începută. Există în Secolul copilului un paragraf pe care cu ușurință l-am putea trece pe seama
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rezerve față de noua tehnică de cercetare să susțină că pedagogia experimentală n-a făcut altceva decît să demonstreze încă o dată adevăruri de mult spuse. Evident, aprecieri exagerate se întîlnesc și de o parte, și de alta. Ca și A. Binet, pedagogul german WILHELM AUGUST LAY (1862-1926) aprecia că știința educației trebuie să se bazeze pe cunoașterea copilului și a rezultatelor acțiunii factorilor educativi asupra acestuia. Atît copilul, cît și acțiunea factorilor educativi se cer studiate prin observație și experiment în clasă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copilul, cît și acțiunea factorilor educativi se cer studiate prin observație și experiment în clasă. Lay avea rezerve fața de metoda testelor ce începuse să fie frecvent utilizată în cercetările experimentale. În lucrarea sa Die Tatschule (Școala faptei acțiunii, 1911) pedagogul german a expus o nouă concepție asupra educației, mai ales asupra procesului de instruire. La baza așa-numitei pedagogii a acțiunii se află o teorie biologică mecanicistă, care consideră că orice contact al unui organism cu lumea cunoaște trei momente
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
știință experimentală, pedagogia s-ar putea dezvolta într-un ritm mai rapid, pentru că, după aprecierea lui Meumann, ar deveni posibilă organizarea unor colective de muncă, ale căror investigații se vor putea sprijini pe rezultatele obținute de alți cercetători. Deși, pentru pedagogul german, pedagogia experimentală nu se reduce la o psihologie experimentală, în centrul cercetărilor sale se află totuși copilul; de aici și orientarea sa explicită către o "pedagogie individuală", limitată la raportul dintre educator și educat. Spre deosebire de alți reprezentanți ai experimentalismului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se sprijină pe o minuțioasă cercetare a vieții sociale. Ém. Durkheim a abordat problemele educației de pe poziția sociologului care consideră educația drept "mijlocul prin care societatea își reînnoiește neîncetat condițiile propriei sale existențe" (10, p. 68). În concepția sociologului și pedagogului francez, educația este diferită de la o epocă la alta, nu pentru că oamenii s-ar fi înșelat asupra naturii sau nevoilor lor, ci pentru că aceste nevoi au variat, datorită condițiilor sociale care s-au schimbat. Omul realizat prin educație este (mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa, diverse reflecții asupra educației, teorii care nu-și propun să descrie și să explice ceea ce este sau ceea ce a fost, ci să formuleze doar precepte de conduită pentru viitor, dintre care foarte multe nu sînt decît speculații. Sociologul și pedagogul francez își punea mari speranțe în constituirea unei științe a educației, care să cerceteze realitatea și anume faptul educației să încerce delimitarea tipurilor acestuia și să descopere legile care domină evoluția sistemelor de educație. Dacă pedagogia privește în viitor, știința
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
științe știința educației. De fapt, se avea în vedere cercetarea educației sub aspect macrostructural sistemele de educație, evoluția lor, legile care guvernează această evoluție, relativa lor autonomie față de societate etc. Tot în scopul științifizării cercetărilor cu privire la învățămînt întîlnim la acest pedagog preocuparea pentru măsurarea faptelor de educație cu ajutorul statisticii. Alături de teorie știința educației Durkheim distinge și arta educației, care constă în moduri de acțiune în procesul paideutic; această artă se constituie din experiența cîștigată în practica educativă. Între știința educației și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cursul său de la Sorbona de acel aspect al educației considerat de el ca esențial pentru profilul societății în general, și al societății franceze din acea perioadă, în special: educația morală. Este important de semnalat, pentru poziția științifică a sociologului și pedagogului francez, faptul că el ținea să se ocupe în prelegerile sale nu de problemele educației morale în general, ci de educația morală pentru oamenii din timpul său și din țara sa (12, p. 4). În plus, el abordează problemele educației
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și în înțelegerea și explicarea relației dintre individ și societate. Chiar dacă prin ideile referitoare la educație, Durkheim nu a oferit soluțiile cele mai indicate pentru rezolvarea problemelor pe care le-a ridicat, el are meritul de a fi stimulat întoarcerea pedagogilor cu fața spre societate, într-un moment în care mulți dintre ei se închinau "majestății sale copilul". Unei școli "axate pe copil" i se opunea deci la începutul secolului XX o școală "axată pe societate". Un alt reprezentant de seamă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
libertatea presei etc.), pe care nu știe însă să le folosească. Explicația o află în inconsistența educației cetățenești realizate prin instituțiile culturale existente în societatea epocii sale. Școala primară oferea prea puțin pentru educația cetățenească a tinerilor muncitori. De aceea pedagogul german considera necesară prelungirea școlarității cu încă 3 clase (școala supraprimară clasele V-VII), continuarea procesului de educație cetățenească în perioada adolescenței și a primei tinereți, pînă dincolo de încheierea stagiului militar. În concepția lui Kerschensteiner, educația cetățenească cuprinde două aspecte
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
muncii, faptul că în procesul activității manuale se dezvoltă plăcerea de a munci; el a adăugat însă educația cetățenească, prin care se imprima o direcție precisă însușirilor cultivate prin muncă: devotamentul față de statul căruia îi aparțineau. Prin tot ceea ce propunea, pedagogul german urmărea să asigure, dacă nu evitarea influențelor exercitate de mișcarea socialistă, cel puțin atenuarea lor. Spre deosebire de alți teoreticieni ai educației din secolul XX care vor să lase impresia că se păstrează la o anumită distanță de frămîntările politice ale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de mișcarea socialistă, cel puțin atenuarea lor. Spre deosebire de alți teoreticieni ai educației din secolul XX care vor să lase impresia că se păstrează la o anumită distanță de frămîntările politice ale epocii lor, G. Kerschensteiner se manifestă deschis ca un pedagog antisocialist. Teoria educației cetățenești vizează direct integrarea tineretului muncitoresc în statul existent. Pentru a-și justifica atitudinea diferită pentru această categorie a tineretului, pedagogul german elaborează o teorie proprie, a bazelor interne ale educației. În orice om, scria el, există
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o anumită distanță de frămîntările politice ale epocii lor, G. Kerschensteiner se manifestă deschis ca un pedagog antisocialist. Teoria educației cetățenești vizează direct integrarea tineretului muncitoresc în statul existent. Pentru a-și justifica atitudinea diferită pentru această categorie a tineretului, pedagogul german elaborează o teorie proprie, a bazelor interne ale educației. În orice om, scria el, există două tendințe contrarii: egoismul și altruismul. Acesta din urmă se dezvoltă odată cu gradul de cultură. Pentru cei destinați muncii fizice însă, altruismul se cultivă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin disciplină autoritară și obișnuințe e mai sigură și mai posibilă decît formarea unei concepții despre lume care influențează autonom caracterul" (17, p. 79). Dacă Ém. Durkheim a fost preocupat de elaborarea unei teorii generale privind integrarea tineretului în societate, pedagogul german G. Kerschensteiner a urmărit crearea unei teorii cu o arie de cuprindere mai limitată: atașarea tineretului muncitoresc, asupra căruia se exercita influența mișcării socialiste, față de statul bazat pe o economie capitalistă. Lucrările de istoria pedagogiei apărute în occident în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tineretului muncitoresc, asupra căruia se exercita influența mișcării socialiste, față de statul bazat pe o economie capitalistă. Lucrările de istoria pedagogiei apărute în occident în ultimele decenii îl prezintă pe Kerschensteiner ca pe un reprezentant al educației noi. (18) Este adevărat, pedagogul german face în repetate rînduri referiri la activitatea întemeiată pe interese, pe tendințele și dispozițiile elevului (19) dar, pentru el, adevărata școală activă este aceea care prețuiește în mod deosebit "interesele motrice". Cum activitatea sa teoretică a început relativ tîrziu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
idealurile eterne ale sufletului". Aspectul esențial al educației morale în accepțiunea foersteriană îl constituia caracterul, iar voința considerată ca avînd de zece ori mai multă valoare decît știința era socotită ca elementul fundamental al acestuia. "A avea caracter" scria acest pedagog "înseamnă a-ți concentra și a-ți întări energia voluntară". Foerster, ca și G. Kerschensteiner, deși face din caracter o noțiune centrală a teoriei sale pedagogice, caută să fie în pas cu vremea sa, adoptînd și termenul de personalitate ca
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]