64,416 matches
-
asta vreau să stau de vorbă cu tine. Popian pregătea cu elevii liceului piesă Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hajdeu și se descurcase cu distribuția cum putuse printre elevii mai mari. Noroc că nu era decât un rol feminin, personajul Vidra, dar luase pe fata colonelului Fuks, care era în clasa 8 la liceul de fete. Doamne, ce frumoasă femeie. Poate puțin cam planturoasa, dar ce brunetă focoasa și plină de draci era. Și ce mariaj anapoda (după părerea noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Institute preferă panta analitică apelînd la "umanism cinematic". În viziunea sa, toate prestațiile actoricești trebuiau să fie puse la punct brici tocmai pentru că nu e vorba doar de odiseea pacientului și paramedicului, ci și de a pune în valoare umanitatea personajelor secundare (chiar dacă, precizez eu, majoritatea sînt remarcabil de inumane cînd vine vorba de Lăzărescu). Criticul în cauză mai face o remarcă pertinentă asupra sursei de inspirație a lui Puiu, anume serialul "E.R". Aici critica privind a face film pentru
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
din punct de vedere al ritmului narativ. La fel, pentru telespectator este mult mai solicitant, deoarece el capătă niște obligații suplimentare: trebuie să prindă jargonul utilizat non-stop, să înțeleagă ierarhia unui spital, să se preocupe și de problemele personale ale personajelor, totul foarte repede, fără nici o voce din off care să îi dea explicații. Revenind la remarca pertinentă (cu amendamente) a cronicarului de la British Film Institute - el susține că filmul l-a mișcat fiindcă lipsește sentimentul urgenței, atît de pregnant în
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc să stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
și enunță intriga. Așa e Întîlnire la Paris în oricare din părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite, ca jarul focurilor vechi, de amănunte, observații, stil. Iată, de pildă, în tot minimalismul ei fără cusur, o caracterizare de personaj: "îi urmăream mersul obosit, în silă, cu servieta umflată trăgîndu-i umărul în jos, un mers de bătrîn sau de repetent care se duce la teză." E de-ajuns. Suficient pentru o lume care trage de ea, și pe care femeile
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
ocuparea cu forța a pozițiilor de conducere de către indivizi pregătiți încă pe vremea comunismului pentru a prelua puterea, partidul iliescian a promovat o singură idee și a propus un singur model: minciuna sfruntată pusă în serviciul interesului de grup. Lista personajelor care erau gata echipate, în decembrie 1989, pentru a prelua frâiele puterii din mâna primitivilor Ceaușescu, Manea Mănescu, Bobu, Postelnicu, Dincă și ceilalți corifei ai comunismului-național relevă un anumit profil psihologico-politic: mercenarul neobrăzat și agresiv, gata să servească orice cauză
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
internaționale. Cu toate acestea, cred că multe din dezastrele bancare ale ultimilor cincisprezece ani (și mai ales prăbușirea Bancorex) ar fi putut fi împiedicate, dacă dl. Isărescu ar fi dorit cu adevărat. Dar e limpede că interese vitale ale multor personaje plasate în poziții-cheie intrau în coliziune cu eventualul profesionalism al lui Isărescu. Cu toate acestea, nu i se pot nega guvernatorului Băncii Naționale merite în stabilizarea "macroeconomică" a țării și în diversele semi-reforme ale ultimilor ani. Mai complicată - dar și
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
și alții de același calibru. Ei au alcătuit coloana vertebrală a unui sistem care a făcut din România țara pe care o vedem acum: una a sclifoselilor snoabe la vârf și a dezastrelor iremediabile la bază. Evident că toate aceste personaje îți vor demonstra bunele intenții și indiscutabilele competențe (poleite, între timp, cu titluri și diplome de participare la simpozioanele marilor universități occidentale. Ceea ce se înțelege mai puțin e că multe din aceste participări au fost urmarea unor penibile donnant-donnant sau
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
are proaspăt" în scenariile filmului românesc. N-am refuzat invitația. Am comis o impolitețe. Nu m-am prezentat la întîlnirea care îmi fusese fixată. Unul dintre motive era că ar fi trebuit să-i scriu ceva pe cărțile mele înaltului personaj. Eram curios, să recunosc, să-l văd pe Popescu-Dumnezeu, dar nu cu prețul unei dedicații. Nu-l prețuiam ca romancier al Pumnului și palmei, mi se părea un poet minor, dar ceea ce mi-l făcea indigest cu totul era reputația
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
au venit la putere, dar și de cei care l-ar fi putut coopta în partidele pe care le-au înființat cu nostalgia ceaușismului sau din dorința de a relansa o stîngă apropiată de comunism. Cine îi citește memoriile acestui personaj înțelege de unde i se trage singurătatea de azi. El a rămas fundamental legat de ceaușism și de rolul pe care l-a jucat în acea perioadă, cînd n-a fost numai un scriitor de discursuri, ci și un politician cu
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
George Ivașcu, ca incapabil. Cel puțin, așa declara Ivașcu și după ce Dumitru Popescu devenise Dumnezeul culturii române. Cel care, azi, îl face de două parale pe Ceaușescu pentru ultima sa perioadă de acțiune politică, uită însă că a stat alături de personajul pe care îl detestă pînă în ultima clipă. Marea dramă a lui Dumitru Popescu e că și-a închipuit că discursurile pe care i le-a scris lui Ceaușescu l-ar putea salva după aceea. Fiindcă, mai crede și azi
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
care să povestească. Privind în urmă, există perfectă continuitate între cărțile sale. Literatura lui s-a produs în același ritm și spirit, s-a dezvoltat din aceleași teme și a conturat un anume crez. În Povestiri cu înjurături ne prezintă personajele (satul are și el microbiștii, studenții și șmecherașii lui; iar Nae Stabiliment a devenit între timp celebru) și ne introduce în mediile sociale mărginașe despre care va scrie și de care se va ocupa, în detaliu, ca antropolog și cercetător
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
află povestirea. Al doilea roman, O limbă comună este povestea scriitorului-narator din Dincolo de frontiere, iar problema pe care o pune de data aceasta este relația dintre realitate și ficțiune. Avatarul rocker-ului Jul din primul roman este scriitorul creator de personaje; cu un statut asumat scriptural, dator față de povestire și realitate. Satul și oamenii pe care îi ficționalizase în primul roman se revoltă, nu se recunosc, se simt trădați, în plus, cîteva lucruri inventate s-au întîmplat ulterior cu adevărat în
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Koussevitzky, a fost, printre altele, invitat la festivalul de la Donaueschingen, la cel de la Royan, apoi invitat cu o bursă de creație pe un an în Berlinul de Vest). Această perioadă a coincis ironie - cu voga României în Vest, grație unui personaj altminteri detestat de ei. A fost de-ajuns ca Ceaușescu să formuleze o așa-zisă politică de independență față de URSS, pentru ca, dintr-o dată, cultura română să devină în ochii Occidentului interesantă. Mai târziu, începând cu anii '80, a fi român
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
aveți dreptate, dar nu despre aceasta este vorba". Aș vrea să evoc subiectul a două dintre operele tatălui meu: Iona și Ultimele zile, ultimele ore. În libretul operei Iona, după o piesă de teatru a lui Marin Sorescu, cele trei personaje care-și vorbesc sunt unul și același Iona, înghițit sau înghițiți de balena biblică. Libretul operei Ultimele zile, ultimele ore pornește de la Mozart și Salieri de Pușkin și de la piesa Ultimele zile a lui Bulgakov. Sfârșitul lui Mozart, așa cum l-
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Salieri de Pușkin și de la piesa Ultimele zile a lui Bulgakov. Sfârșitul lui Mozart, așa cum l-a văzut Pușkin, se desfășoară în paralel cu sfârșitul lui Pușkin, așa cum l-a văzut Bulgakov. (Cele două acțiuni Pușkin e în același timp personaj și co-autor al libretului - sunt prezentate mai întâi în alternanță, dar apoi, încetul cu încetul, se combină, se contopesc.) După câțiva ani în care am fost bântuit de problema pluralității și sciziunii individului, mi-am dat seama că tata fusese
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
dovadă doar de (complex de) inferioritate. În stilul său care combină suficiența, metaforele disprețuitoare (,miorlăiala trubadurilor") și își proclamă adevărurile îndoielnice fără argumente (,Nimic mai misogin decît conceptul de etern feminin șchiar așa? n. Cronicarț), Iovănel crede că rezolvă problema personajului feminin din istoria romanului românesc pe o jumătate de pagină distrugătoare. Adaugă și cîteva citate scoase din context, metodă lipsită de... bărbăție. Dovedește, în schimb, că n-a înțeles nimic nici din literatura adusă în discuție, nici din personajul feminin
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
problema personajului feminin din istoria romanului românesc pe o jumătate de pagină distrugătoare. Adaugă și cîteva citate scoase din context, metodă lipsită de... bărbăție. Dovedește, în schimb, că n-a înțeles nimic nici din literatura adusă în discuție, nici din personajul feminin, nici din femeia etern feminină care i-a fost model. Și nici măcar din bărbații-autori. De-ale scrisului În numărul 79, din 3-9 iunie, al SUPLIMENTULUI DE CULTUR|, Ioan T. Morar dă un interviu despre cum e să fii prozator
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
o structură episodic-sincopată, în care narațiunile eului sunt înlocuite de veritabile (și seducătoare) mini-eseuri explicative, centrate pe sensurile de adâncime ale montărilor de teatru și operă, veritabilele jaloane ale fabuloasei sale cariere. Există, firește, suficiente informații pentru a creiona portretul personajului care stă ascuns, majoritatea timpului, sub masca unui creator obsedat doar de texte, decupaje, decoruri și puneri în scenă. Îndeosebi episoadele românești de după 1990 - pe care mi le-aș fi dorit mai extinse - sunt contribuții de primă mână la înțelegerea
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
în relație cu arta și cu obsesia de a înțelege și a crea. Te-ai fi așteptat, probabil, din partea cuiva care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în America, la o autobiografie de tip hollywoodian. Din contră, personajul pe care-l descopăr aici e oarecum diferit de cel pe care l-am văzut frecvent la televiziuni și, de câteva ori, în persoană. În "realitate", Andrei Șerban mi se pare mult mai combativ, mai agresiv (în sensul bun al
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
acest punct de vedere, fiind înrudită mai degrabă cu logica decât cu literatura. Toată lumea știe că Hitler a ocupat Cehoslovacia în 1938 și că al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către armatele aceluiași personaj sinistru. Sunt date strict istorice pe care le înregistrează orice manual. Ele revin adesea și sub condeiul scriitorilor și s-ar putea zice că sunt lucruri banale, de domeniul evidenței. Or, este și nu este așa. Memorialistul receptează evenimentele în
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
trist", spune în Neguțătorul din Veneția, Angelo, naivul prieten care scapă cu viață grație unui miracol de inteligență și dragoste feminine. Tristețea nu desemnează o funcție sau un statut, ci o stare interioară asumată ca rol. De altfel, în Shakespeare, personajul care enumeră rolurile pe care omul trebuie să le asume de-a lungul vieții nu se cheamă el însuși Jacques melancolicul? De ce încep cu acest ocol care, se înțelege de la sine, e o mărturie ce poate să pară fie impudică
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
apoi altundeva... aceasta mă "întristează" căci, până la urmă, nu aparțin niciodată până la capăt unui grup, nu mă recunosc într-o singură alegere... definitiv nu găsesc nimic și de aceea, regulat, alergătura reîncepe. Și de aceea de câte ori n-am murmurat asemeni personajului lui Camus din Neînțelegerea: "O, Doamne, dă-mi puterea să aleg ce-mi place și să mă țin de asta până la capăt!". Dar, de ce să n-o admit, această infirmitate a avut și meritul de a mă feri de artroze
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
rolul din Culmea furiei. Ca și în Da al lui Sally Potter, făcut cu un an înainte, joacă rolul unei femei căsătorite și nefericite, care găsește amorul (sau mai degrabă amorul o găsește pe ea, avînd în vedere cele două personaje feminine la fel de disponibile ca niște fortărețe) în altă parte. Situații similiare, roluri separate de galaxii. Ea e resemnată, cu instinctul de conservare activat doar la nivel fizic, moartă pe dinăuntru, benevolentă cu cei din jur. Un rol numai bun de
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
resemnată, cu instinctul de conservare activat doar la nivel fizic, moartă pe dinăuntru, benevolentă cu cei din jur. Un rol numai bun de Allen, o actriță atît de expresivă și versată în ale limbajului corporal încît se alege tot cu personaje discrete și introvertite. Numai că protagonista din Culmea furiei îi dă mînă liberă din punct de vedere emoțional, e ca un soi de permis pentru haos". Terry Ann Wolfmeyer are o supărare existențială fără margini, fiicele și vecinul Denny Davies
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]