4,325 matches
-
eu contez. Nu vreau nimic mai mult! AM CĂLCATĂ Am călcat pe urmele Lăsate de altcineva. Am visat un vis Visat de altcineva Și l-am sfâșiat În milioane de culori. Am încropit în grabă Pentru altcineva Un așternut Din petalele ofilite Ale trandafirilor însângerați Și am adormit apoi Pe aceeași parte Cu numele tău, Mi-am așezat inima În același loc Cu privirea ta. Am ales să nu cer Numai semne de întrebare Și am închis plânsul Într-un zâmbet
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ne pierdem Eu de mine. Tu de tine, Noi de noi! SE-ADUNĂ Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de vii. Se-adună peste tot grămadă Petale roșii, ruginii, Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-n ceruri curcubee, Aud balade-n somnul meu ușor Și visul îmi miroase-a orhidee Este târziu și-mi este-atât de doră. Se-
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Nedescifrate-n mod absurd În fraza gândului ce minte M-oi regăsi în sunet surd. De-o fi să știu să mă zidescă Voi învăța să Ă răstignesc! MI-AR PLĂCEAĂ. Mi-ar plăcea Să-mi transform Zâmbetul într-o petală De cuvânt absent, Să dau un nume viselor, Să pot număra Picături de ploaie Și Universul meu Să încapă într-un cuvânt. Mi-ar plăcea să iubesc Printre zbor de îngeriă Îngerii care plâng, Plâng pentru mine. Să-mi fie
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Dumnezeu. Doamna doctor, Maria Ciopraga, medic primar specialist în medicina de familie, cu care relația mea a început din Facultate; pe atunci era „interna noastră de cămin” în Pușkin 6, iar eu un „boboc” ce abia începea să-și deschidă petalele interesului universitar. Ne-am reîntâlnit la Pașcani și pe această alchimie a sufletelor noastre, uneori nebănuit de tainică, am legat o relație puternică pecetluită de „Sfintele Taine” ale cununiei și botezului. Așa a devenit doamna doctor „nana noastră dragă.” Dincolo de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Dumnezeu. Doamna doctor, Maria Ciopraga, medic primar specialist în medicina de familie, cu care relația mea a început din Facultate; pe atunci era „interna noastră de cămin” în Pușkin 6, iar eu un „boboc” ce abia începea să-și deschidă petalele interesului universitar. Ne-am reîntâlnit la Pașcani și pe această alchimie a sufletelor noastre, uneori nebănuit de tainică, am legat o relație puternică pecetluită de „Sfintele Taine” ale cununiei și botezului. Așa a devenit doamna doctor „nana noastră dragă.” Dincolo de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
abia se mișcă. Le strânge și le desface încet. - Dacă nu te superi, mă strângi de mână? - Bine, spune ea. Am pus patru degete în palma ei micuță - exact ca mânuța unui copil. Ea mi-a prins ușor degetele, ca petalele unui flori care adoarme. Calde, moi, feminine. Mult mai puternice decât mi-am închipuit. Un timp mi-a ținut mâna destul de strâns, cum ține un copil banii primiți sau „lucrurile importante“. Am simțit clar o dorință. E limpede că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Șervețelele așezate în pahare vor crea iluzia optică de atmosferă ca la restaurant. Un gest simplu care intensifică plăcerea invitaților. Eventual, într un vas cu apă, gen farfurioară din sticlă transpareantă vom pune apă și vom arunca niște floricele sau petale de flori, și niște frunzulițe, câteva picături de ulei aromat, și deja mintea invitaților “zburdă” la lucruri plăcute, și le va descreți frunțile. Efectul va fi și mai mare când îi vei lua prin surprindere. Eventual, după o zi muncă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn și bine lucrat așteaptă cu nerăbdare semințele ce vor rodi. Cântecul păsărilor, zumzetul albinelor, petalele deschise ale florilor, covorul verde al ierbii, toate acestea sub soarele strălucitor și cald vestesc un nou început: Primăvara!
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
goi, cu turbane pe cap. Muzică plină de o semnificație profundă, în care se regăseau toate secretele magiei, superstițiilor, viciilor și suferințelor popoarelor Indiei. Pe parcursul mișcărilor sale armonioase și al chemărilor senzuale, al gesturilor hieratice, baiadera se desfăcea ca o petală de trandafir. Fremăta pe toata lungimea umerilor și brațelor, se înclina, se ridica din nou. Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și simte cum cu fiecare inspirație mintea ta se liniștește, pacea te cuprinde și inima ta se deschide ca o floare. Adu-ți în minte parfumul florii tale preferate, simte-i mirosul, e chiar aici, în inima ta, privește-i petalele și respiră, respiră adânc și umple-te de parfumul ei delicat. Bucură-te de prezența ei. Ce culoare are ? Dar petale ? Le poți atinge? Cu fiecare inspirație umplete de parfumul florii, iar cu fiecare expirație elimină orice grijă, orice neputință
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Adu-ți în minte parfumul florii tale preferate, simte-i mirosul, e chiar aici, în inima ta, privește-i petalele și respiră, respiră adânc și umple-te de parfumul ei delicat. Bucură-te de prezența ei. Ce culoare are ? Dar petale ? Le poți atinge? Cu fiecare inspirație umplete de parfumul florii, iar cu fiecare expirație elimină orice grijă, orice neputință, orice îngrijorare. Apoi, când simți că ești centrată în inima ta, pune-ți următoarea întrebare: Cine sunt eu? Îți recomand să
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
într-un cerc al suferinței. Să vedem cine face diferența între cele două cercuri. Cercul suferintei "Din cuvintele tale te vei îndrepta și din cuvintele tale te vei osândi!" (Matei 12, 37) Cercul suferinței este ca o floare ale cărei petale sunt reprezentate de acele trăiri care ne pun pe frecvența sentimentelor care ne scad vibrația, care nu sunt în acord cu sufletul nostru cu ceea ce suntem noi cu adevărat și ele sunt: îngrijorarea, frica, tristețea, lipsa visului, încrâncenarea, controlul, lipsa
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
care ne ajută în creșterea noastră.” Cercul iubirii credința bucuria pacea libertatea acceptare prezentul visul dăruirea inocența Cercul iubirii este format din: credința, dăruirea, trairea in ACUM, bucuria, acceptarea, libertatea, visul, inocența inimii. Când experimentezi în viața ta toate aceste “petale”, dai voie iubirii să se manifeste și permiți miracolelor să-ți lumineze cerul vieții. „Sufletul este ceea ce voi numiți veselie și bucurie. Un zâmbet este o fereastră spre sufletul tau. Râsul este ușa. Sentimentele sunt limbajul sufletului. Dacă aveți o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
putea deveni atât de puternică, încât opri. Coborî, își luă aparatul de pe scaunul din spate și încercă să imortalizeze momentul în fotografie. Cutiuțele lui cu diapozitive se umpleau cu poze colorate în care se putea vedea soarele și luciul unor petale, tremurul încremenit al buruienilor, frunza într-un joc de lumini și umbre, o geometrie a miriștilor, liziere de pădure năvălind în aparat, o coastă calcaroasă făcându-și loc printre fagi. Dar în albumul alcătuit din privirile tatei nu existau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la care Eugenia Ionescu trebuia să joace rolul unei zâne, iar lucrul ăsta o măgulea peste poate. Ce frumos are să fie. Vor dansa și florile și zânele și piticii. Florile îmbrăcate cu fustițe verzi, cu frunzele, cu bluzițe colorate, iar petalele... roșu ca macul... albe ca margaretele... Poate are să fie o floare... Un crin ar vrea să fie - albă de sus și până jos și cu o cununiță de argint pe cap... Sau o zână? Și zână e frumos să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la orice oră. — Numai să nu aveți impresia că-mi faceți mie vreun serviciu, zice Roja, oricum am suci-o e numai în interesul vostru, nu-i așa Nepoțică? Uite că m-am hotărît pînă la urmă, dă-mi trei petale din pachet, și gata, adaugă, putem să-i dăm bătaie. Nu fi naiv, primii care o să apară o să fie doi, trei băiețași de-ai lor, recrutați de la o vîrstă fragedă în corpul mîncătorilor de căcat și al turnătorilor ordinari, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Luminii Purpurii, a fost afectuos. O conduse în aripa de vest și se instalară amândoi în Camera Bujorului. În timp ce-l urma, ea încercă să nu se gândească la sentimentele ei. Încăperea prea mare într-un mod deloc necesar. Lumina arunca petale de crin pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deveni Doamna Mao. Ea rupe scrisoarea. Shang-guan se ridică și merge în grădină să încuie poarta. Pășește repede și își ține răsuflarea, ca pentru a evita parfumul primăverii. Se grăbește și trece zorită printre plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
defilarea. În fiecare an, de ziua națională, eu eram în culmea fericirii. Din cauza mirosului de friptură, care urca până la ferestrele noastre. Alergam pe balcon și simțeam cum mi se lărgesc nările ca ale lui Fernando, taurul cel cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să o facă altfel. Mâna lor te atinge așa cum ating piciorușele de albine petalele florilor. Mâna tatei mă apăsa mai greu. Când mă mângâia el, mi se părea că a căzut un elefant din copac, Deși tata n-are mâini uriașe, de muncitor. Pe dosul palmelor i-a crescut puțin păr, are degetele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fruntea care părea a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucățică de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale albastre și chiar nu știu ce soi era pentru că nu mai văzusem niciodată o floare atât de prăpădită. I-am dus-o înapoi când am mers acasă. A fost atât de fericită s-o primească înapoi și atât de mândră de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de câte o oră, înlocuiam frunzele de varză cu altele proaspete. Efectul a fost imediat: durerea și zona grena au dispărut, cam într-o zi și jumătate. A rămas furunculul: o ridicătură grena, nu prea mare. Am pus pe furuncul petale de crin alb, conservate în spirt sanitar. Vârful furunculului s-a albit, lam presat și stors. În circa două zile l-am rezolvat. Apoi mi-au ieșit alte furuncule mai mici, în aceeași zonă. Când mă așezam pe scaun, aveam
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]