4,013 matches
-
fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul trebuia să pice și Costache, care fusese cu căruța în chirie, cu marfă, la Vaslui. Săndel pândește de după colțul casei cum trebăluiesc maică-sa și Maricica, apoi privește cu ciudă în ocolul mieilor. știe care lipsește, era un berbecuț cu care se juca
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sărbătorească obținerea cetățeniei belgiene, pentru el și familia sa, reamintindu-mi că visul meu premonitoriu din ziua de Paști se adeverea acum! Entuziasmată a exclamat: „Oare ce-ar fi să ți se adeverească visul de acum o lună și să pice Iliescu?” Oarecum neconvins am spus că s-ar putea să fie așa, dar să așteptăm desfășurarea evenimentului. La alegerile prezidențiale rămân în turul doi Iliescu și Constantinescu. Mari și multiple frământări, se fac eforturi și mai mari de convingere a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o eprubetă de amidon combinat cu iod în minunata culoare albastră-violet. După liceu, luându-mă cu niște colegi, am dat la "Medicină", nepregătindu-mă deloc și nefiind nici atras, nici apt în vreun fel pentru nobila meserie de medic. Am picat în ambii ani cu succes, Cel de Sus având astfel grijă de niște ființe nevinovate, care ar fi avut neșansa să-mi cadă în mână ca pacienți. Râd și acum când îmi amintesc de lucrarea scrisă de la examenul de admitere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zi, pus la patru ace, eram prezent la înfățișare cu jumătate de oră înainte de termenul fixat. Fiind o fire optimistă, speram c-o să rămân în final cu capul "nescurtat" și zâmbeam aducându-mi aminte de un student de al meu picat săracul la 4-5 materii, care la oferta mea de a-l ajuta mi-a spus tragic "asta e soarta Belgiei, nu poți să te lupți cu zeii"! Când am intrat în biroul uriaș al tovarășului prim, acesta m-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomă universitară și două cursuri postuniversitare absolvite, 6 ani vechime în "câmpul muncii ", eram însurat și cu armata făcută, trăisem în București peste doi ani, așa că nu se putea spune despre mine sub nici o formă ca eram un novice provincial picat "ca musca-n lapte" în București. În afară de astea, eram pregătit sufletește și trupește pentru orice bătălii, iar "materia mea cenușie" era suficient de "superior organizată" pentru a mă face să cred, conform unei formulări dintr-o cunoscută povestire a hâtrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu cum a evoluat "speța", aflând că fata a născut o minunăție de băiat, că s-a măritat fără probleme, la fel ca și sora ei, și că bătrânul Cuza nu poarta pică "Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pierdut, iar un fir transparent de nailon vechi agățat din tavan era soluția practică de a face să plutească mărul prin aer, ca trimis de o muză. Dar, cum nailonul era ieftin și s-a rupt, mărul providențial mi-a picat În cap În mijlocul demonstrației și a stârnit râsul general, semn că avangarda era Încă prea avant. Dar timpul ei nu a Întârziat să vină. Mărul căzut În cap a fost inspirator și, trecut la Regie, mi-a trezit gustul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o izbucnire rapidă de reproșuri pline de speranțe, victima a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Și să nu gândiți că sunt basne, că fost-au scrise în inima mea." R.C. A.C. PROLOG GOLGOTA VALEA ALBĂ iulie 1476 "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nicio parte, au picat, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au 'nălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au 'nălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara..." Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei A A 'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nestăpânit: Fantastic!... "Vin turcii!... Vin turcii!"... "Turcii nu mai vin!"... Vă vine să credeți?! Nici în vis... De-acu' la anu'!... Ha! Ha! "La anu' și la mulți ani!"... Știți ce înseamnă un an?!... Un an?!... silabisește el. Aista noroc picat din cer, spune Stanciu cu bucurie. "Acolo Sus, cineva ne iubește!" Îl știu eu! spune Ștefan. Și repede îl îmbrățișează pe Gherasim, care tocmai avea nevoie de o proptea să-și restabilească echilibrul pierdut: Frate să-mi fi fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie! Salcie!"... Voi ați băgat de samă? Lui Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea (1502) * "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nici o parte, au picat la Valea Albă, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruinți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au înălbit poiana de trupurile celor periți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până la moarte se apăra, nici biruinți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au înălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara... După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le consideră bune pentru export... Acel joc de cărți, din acea seară, din acea bucătărie, ușor încălzită, luminată cu o anumită intensitate de acea lampă de petrol, cu acel badea Emil avântându-se la joc, dar nu după mult timp picând de somn, cu noi toți împreună formează o unitate perfectă, de sine stătătoare pe care trebuie neapărat s-o trec pe lista „bagajelor” ce mă vor însoți în marea călătorie și îmi vor fi de absolută trebuință la destinație, constituind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a aprehenda miracolul vieții, întocmai cum îl înțelege N. Steinhardt în Jurnalul fericirii. Nu e vorba de „tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles”, nici de „armonie prestabilită”, nici de optimism. Fericirea nu e o pleașcă picată din cer. Ea se plătește. Enorm de scump, dar „face”. De altminteri, ea nu poate fi obiectul unei negocieri, al unei polițe de asigurare trasă asupra Providenței. Providența e misterioasă și arbitrară, e absurd și impios să o judecăm după
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ocaziile de a se mai dezonora din când în când (adică, eufemistic spus, de a fi, vorba ceea, obiectiv) l-a premiat pe individ. A mai venit și răzmerița pariziană din mai 1968 când a crezut Sartre că i-a picat sorocul să fie ceea ce de mult își închipuia că i s ar potrivi, leader politic, mare insurgent, erou revoluționar. Dar, decepție, trecuseră frumoasele zile de la St. -Germain-des-Prés, crescuse altă generație care nu mai avea nimic sfânt, ceea ce, nu-i așa
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nu mai știu dacă era sau nu cârciumă în sat dar era un grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
catedra de construcții de partid (foști secretari cu organizatoricul sau primi secretari ieșiți la pensie). Nici aceștia nu primeau plocoane de la oricine. Aceia de la care acceptau plocoanele se alegeau cu note maxime. Restul primeam note mici, dar nimeni nu era picat la acest examen. Nu am avut note mari la acest obiect. Din această pricină eram ridicată în picioare și certată de către secretarul cu organizatoricul, tovarășul Țăpoi, care răspundea de noi, cei de la „Ștefan Gheorghiu”. 159 Primele trei zile alergam după
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câteva minute. Mă ridic, mă îndrept spre ușă. Dacă alerg, am timp să o prind. Dar cum să plec de la serviciu, așa fără să spun nimănui? Primisem dispoziție să nu părăsesc comuna. Nu m-am gândit că Partidul Comunist a picat și că eu, în calitatea pe care o aveam, nu prea ar mai trebui să fiu acolo. Pe de altă parte, picase doar partidul, nu și statul, iar funcția mea era și administrativă, nu numai politică. Deodată mi-am dat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fără să spun nimănui? Primisem dispoziție să nu părăsesc comuna. Nu m-am gândit că Partidul Comunist a picat și că eu, în calitatea pe care o aveam, nu prea ar mai trebui să fiu acolo. Pe de altă parte, picase doar partidul, nu și statul, iar funcția mea era și administrativă, nu numai politică. Deodată mi-am dat seama că sunt într-un moment de răscruce și că trăiesc istorie, o istorie la care sunt părtașă și în 210 care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu cum a evoluat "speța", aflând că fata a născut o minunăție de băiat, că s-a măritat fără probleme, la fel ca și sora ei, și că bătrânul Cuza nu poartă pică "Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
albe de zăpadă. Dar e prea cald, vara se întâmplă revoluții sau se pornesc războaie (ca ultimele două războaie mondiale); dar vara nu se inventează aparate fantasmagorice. * Și se învârte, pe lângă bancă, o coțofană obraznică. În limbajul specialiștilor, se numește "PICA PICA". Mi se pare că ne aflăm în zodia ei, mi se pare că cineva a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită de sus la mine de parcă mi-ar spune: atenție respect, acum și aici, vă aflați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de zăpadă. Dar e prea cald, vara se întâmplă revoluții sau se pornesc războaie (ca ultimele două războaie mondiale); dar vara nu se inventează aparate fantasmagorice. * Și se învârte, pe lângă bancă, o coțofană obraznică. În limbajul specialiștilor, se numește "PICA PICA". Mi se pare că ne aflăm în zodia ei, mi se pare că cineva a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită de sus la mine de parcă mi-ar spune: atenție respect, acum și aici, vă aflați în zodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin localuri de noapte întâmplarea aceasta de necrezut, lui Dumitru toată lumea îi spune de atunci "ambasadorul", că a început să creadă și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]