21,807 matches
-
ascultat... ezitând / între ură și admirație, schimbând sila de sine / în dragoste - uite, când gândurile se împrăștie ca o / casă / din vis / tulbure poemul iese de sub bolovani trăgând după el / perdele / de lintiță și mătase, orăcăie./ Passons..." Timpul, ca temă poetică foarte răspândită în literatură, este și pentru Marius Oprea un generator de tensiune lirică. Și se poate ca întreaga nostalgie care își aruncă nuanțele fumurii asupra poeziei lui Oprea să pornească din acel sentiment sufocant al trecerii timpului: "Prin șaptezecișinouă
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
cea verticală ale existenței între traiul cotidian și profunzimea spirituală oferă autorului prilejul unor meditații de mare frumusețe. Chiar dacă, în biserică, spațiul tradițional al credinței, compararea vieții umane cu flacără unei lumânări nu este chiar o rărițate, transpusa în plan poetic, metaforă dobândește valente noi: "le văd cum ard împreună/ seamănă cu grațiile// viața se aprinde și se stinge/ asemenea lor// sunt frumoase/ și ard până la capăt// un lucru e cert/ în fața lor nu se pot ține/ predici despre iluzie// se
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
un hit! Are ritm, e în sezon, deja se aude peste tot. Trilurile tale sunt fenomenale. Dar, mama mă-sii de limbă română! Te omoară și pe tine! Așa e vara mea, la rochiță și sanda..." nu e o licență poetică! Doar Eminescu are voie "să coboare în jos"! Singularul de la "sandale" e "sandală"! Știu, sună prost, ciudat și, cu siguranță, nu-ți mai ieșea rima! Dar asta e limba română! Uneori e scârboasă și nașpa, nu sună melodios și-i
Nicole Cherry, criticată. Dan Cruceru: Pentru tine, Bac-ul ar putea fi un obstacol prea greu de depășit! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71169_a_72494]
-
Gheorghe Grigurcu Aparent anacronică, lira lui Miron Kiropol, una dintre cele mai importante pe care le avem azi, se întoarce cutezător spre un glorios moment poetic, cel al romantismului german. Pe strunele ei prind ființă nu o dată imagini muzicale ce sintetizează energia creatoare la modul unei voluptuos-dureroase eliberări de materie, a producerii unei atmosfere a spiritului (Jean Paul numea muzica o "poezie a aerului"). Principiul melic
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
și ființa umană, dintre sideral, marin și contemplația înfiorată cu ochii sufletului a uneia dintre marile enigme ale Creației, își dau mâna cu motivul durerii universale inaugurat de Leopardi și continuat de Eminescu, Ion Vinea, Marino Piazzolla, Ungaretti ș.a. Textele poetice au adesea intensitatea unor silogisme-șarade iluminate de un duh sumbru , orfic, poate cel al lui Rimbaud sau Lautréamont:" Ca și cum mi-ași aduna/oasele cu mâna/mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte,/când tu nu mai
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
care aveau în jurul feței un fel de coleretă albă Dacă priveam în sus nu vedeam decît cerul". Povestea începută cu acea mirabilă contemplație gînditoare continuă neașteptat, peste șiruri de alte povești, peste pagini și pagini, priviri pe fereastră în case (poetice) în care nu ai locuit: "Ochiul cu care vedea nu era cel uman" (p. 35). Dacă am avea răbdarea, și ingenua brutalitate față de rosturile literaturii a acelui... creștin care a pus în ordinea bună capitolele din Orb prin Gaza, am
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
de la plasticitate la stridență și la vulgaritate în toată puterea cuvântului. În unele cazuri (Fragment de jurnal..., Icoanele nu se ferchezuiesc, De asta cred că-mi place cel mai mult), autorul dă senzația că nu-și mai poate controla debitul poetic, versurile derapând în zona unei "imagistici" încropite, penibile. E drept că față de volumul anterior aceste derapaje sunt mai rare; dar ele îmi semnalizează, în continuare, o insuficientă elaborație a fiecărui text în parte, în interiorul tematicii bine conturate la nivelul întregii
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
drum de cară // Poema se ridică din șanț se scutură / se uită în stînga în dreapta/ apoi se îndreaptă șontîc-șontîc înspre autostradă" (Spectacol de muzică și poezie). Concluzia? E aici o acută luciditate de sine, turnată pe făgașul unei remarcabile intensități poetice actualizate, sub semnul acelei caracteristice ambiții ardelenești de-a deveni, de-a progresa, de-a "ajunge", certificată de o pleiadă de intelighenți de ieri și de azi ai pămîntului transcarpatin.
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
câteva sute de ani, - săgeata, ca metaforă, nu va mai fi luptă. Noi, poeții, proftăm de munca multor generații de poeți identificați sau nu și adesea le întrebuințăm metaforele. Reușim să ne impresionăm contemporanii numai prin montura nouă în contextul poetic. Trebuie să mitizăm obiectele noastre cele mai moderne. - La ce lucrezi? - Am predat Editurii pentru Literatură, Scrisorile esențiale și pregătesc Iarba de pe Casa Scânteii. Sunt gata să mă înfrunt cu criticii literari. Cred că acum încep să-mi depășesc experiența
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
Spunem că Vasile Cârlova face parte din generația inițiatorilor de literatură modernă românească, nu cu o plachetă de poezie, nu cu un volum, nu cu zece sau cu o sută. Și nu până la vârsta senectuții, ci doar cu cinci texte poetice și numai până la 23 de ani. Și fără tradiție. Nu erau pe acest tărâm decât , Asachi (arcadic italienizant), Conachi ("vestit amorez", lacrimogen-ilar), Dimachi (libovnic și el, ca poet sub cota Conachi), Beldiman (greoi și monoton), Mumuleanu (moralist anacreontic), Ienache Văcărescu
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
mai târziu, noutatea spărgătoare de tradiții, potrivnică imitației preromantice și romantice occidentale, anume valorificarea poeziei populare românești. Și așa ceva i-ar fi slujit tristului poet. Dar nu astfel se evaluează chestiunile literare, la modul competiției zonale. Oricum, Cârlova onorează generația poetică românească de la începuturile ei moderne, alături de Iancu Văcărescu. Au meritul de a fi încercat, primii, să intre în sincronie cu poezia vremii de pretutindeni. Altminteri, mai bun poet este Dosoftei, dar poet al unei vremi revolute. În armoniile lui Cârlova
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
în lumină) și la atrocitățile veacului (o atmosferă de cruzime și de resuscitată păgânătate aflăm în Legea talionului). Doar că poetul este o natură delicată, de o finețe constitutivă, căreia îi repugnă exprimarea fățișă, preferând nuanța, aluzia, sugestia, mult mai poetice, în opinia noastră, decât ostentația și brutalitatea expresiei. Profesarea scrisului ca luciditate, rostire surdinizată (understatement), transfigurare și sublimare îl exprimă, credem, cu fidelitate pe poet. Nu din slăbiciune vitală își exersează acesta asceza, ci dintr-o convingere, intim asumată, a
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
Trei inedite rămîn, pentru antologie, din versurile foarte tînărului și nepublicatului Horia Stamatu: "Suntem atât de străvezii/ Încât cine are ochi buni vede moartea/ prin noi ca pe o filigrană/ așa cum vedem cadavrele olimpice/ în ghețurile versurilor sonore și triumfale." (Poetică). Unul din puține pariuri pe care Zaharia Stancu le face. Dincolo de ele, antologia e un gest nu foarte obișnuit, izbăvit de polemici și de zgomotul pe care, îndeobște, generațiile îl fac, înainte să se sfarme în cîștigători și învinși, arătînd
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
publicate în limba germană, Galsan Tschinag a editat romanele O copilărie în înălțimile Altaiului, Douăzeci de zile și încă una, traduse în mai multe limbi de circulație. Mai recenta sa carte, Die graue (Pământul cenușiu), a apărut la Frankfurt, evocând, poetic, copilăria, când prințișorul ar fi vrut să se facă șaman, însă, la școală, la internat, nimeri în scăldătoarea marxist-ateistă, fiind îndepărtat de originea, de natura sa adevărate, recuperate peste ani. Dar, odată ajuns la Leipzig, tânărul mongol Galsan (prenumele i
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
caiete de elev, dându-mi seama că astfel de versulețe le-ar fi putut ticlui oricine. Credeam că am rupt-o definitiv cu poezia, însă am revenit la ea peste un an, doi. E drept, de data aceasta - la proza poetică". Așadar, scrie în limba germană, pe cât o cunoștea, fără a-și pune problema cum scrie, contând - ce scrie. Irezistibila necesitate de a spune despre sine, despre ai săi... Colegii de studii, profesorii-chimiști, membrii familiei la care locuia îl încurajează. Însă
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
literaritatea, ci teatralitatea: Problema este astăzi dacă nu cumva tocmai formula împrumutată de Blaga de la Werfel și de la ceilalți expresioniști germani apasă cel mai greu asupra actualității pieselor. Sigur că regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat tragicomediile, fie și de limbaj, grotescul și prozaicul, esoterismele, Ťmistereleť ori religiosul lăsând loc referinței politice. De aceea Ionesco se joacă
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
epistolar al unui scriitor și gazetar care-i disprețuiește până la limita violenței pe grecii stricăcioși de spirit românesc. Înțelegătorul soț Ștefan Micle e perfect în rolul lui Trahanache: "Eminescu mi-e cunoscut. Totodată cunosc și sentimentele Veronicăi pentru talentul său poetic. Crezi, dragă Petre, că numai dânsa e captivată de versurile lui Eminescu? Aș, toate femeile din Iași îl admiră, îl citesc, îl adoră ca pe un copil al muzelor". Iar despre tânărul amant, nimeni altul decât poetul nostru național, "juri
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
de poezie carte scrisă de autoare în ultimii ani. Avem din capul locului o certitudine: nimeni nu va putea spune despre acest volum că este o carte de versuri camuflată. De altfel ar fi fost și dificil de găsit ceva poetic în avortul - intens mediatizat - al unei fetițe de 11 ani la o clinică din Anglia, rămasă însărcinată în urma unui presupus viol. Cazul, care la vremea respectivă a șocat opinia publică, este privit de prozatoare din cel puțin două perspective. În
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
un destin. Cătălin Ilea - E o întrebare care se pune de la Homer încoace. în acea epocă, atât de îndepărtată, poemele nu erau scrise. Homer declama Iliada. Când scrisul a început să se răspândească, mulți au considerat că arta poeziei, inspirația poetică, riscă să dispară. De atunci și până de curând - mă refer spre exemplu la genul relativ recent al operei, gen căruia de peste o sută de ani buni i se cântă prohodul - se pune aceeași întrebare. Și totuși în Europa de Vest sălile
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
ce se desprinde din momentul Blaga, se sincronizează cu revoluția imaginativă și lexicală a lui Nichita Stănescu, pentru a rămâne suspendat, apoi, în propria condiție imaterială, eterică. Cel puțin până la pragul volumului de graniță L'ailleurs (inspirat tradus Înaltăpartele), experiența poetică a lui Ilie Constantin mi se pare pe cât de semnificativă artistic, pe atât de omogenă tematic. Problematica e inclusă. Practic, de la nivelul fiecărui text la cel al ansamblului care le cuprinde pe toate se înregistrează o aceeași navetă de sens
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
generalitatea manifestării lirice. Adevărat, numai că unii, la o extremă, lasă forma poemului să se dezvolte din ea însăși, expediind sensul pe un plan secund; în timp ce alții, la extrema opusă, ajung la silogisme versificate, la raționamente mai degrabă logico-filozofice decât poetice. Primii sunt inspirați, bolborositori, profetici; ceilalți, uscați și didactici. Zona de mijloc, a întâlnirii și contrabalansării celor două tendințe, e mai dificilă, dar profitabilă estetic. Să vedem, după atâta teoretizare, câteva poeme caracteristice pentru lirismul bine conținut al lui Ilie
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
cum în sisteme de oglinzi opuse/ trec lumi prin lumi și alte lumi prin lumi". Versurile acestea care cu explicațiile lor destabilizează și mai mult cititorul apar în volumul Clepsidra din 1966. De foarte tânăr, Ilie Constantin gândește sintetic, figurează poetic și crede, după toate aparențele, în metempsihoză.
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
de oriunde ne edifică fără dubiu asupra celui care a scris-o; e cu neputință să atingi un fir al pînzei fără a o face să vibreze în întregime. Dacă soarta ar voi ca în noianul vremurilor viitoare întreaga operă poetică a lui Eminescu să se piardă, după cum lucrul s-a întîmplat cu atîtea opere ale Antichității, și numai Luceafărul să se păstreze, strănepoții noștri ar putea culege din ea imaginea esențială a poetului." (T. Vianu, Poezia lui Eminescu, 1930) Să
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
pe trăire, în detrimentul grijii pentru formă. Atunci când sentimentele sparg pieptul poetului, iar viziunea unește cerul și pământul, când imaginile se revarsă în cascadă, cine să se mai împiedice de-o rimă șchioapă sau de un ritm ceva mai poticnit.Viziunea poetică se balansează nonșalant între expresionism, suprarealism și un romantism hiperbolic de care nu sunt scutite nici măcar momentele de maxim intimism. Radu Ulmeanu este un revoltat - violența este o altă trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii sale nu
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]