3,753 matches
-
Volhinia și în Podolia 300. Numeroși polonezi din aceste zone s-au înrolat în trupele insurgenților polonezi din Galiția austriacă, astfel încât se profila pericolul că, după cum se temea agentul austriac de la Cernăuți, Duldner, acesta să fi fost semnalul insurecționării întregii Polonii, căderii Austriei și să favorizeze trecerea Rusiei de partea 297 Ibidem, p. 391. 298 Ibidem, p. 389 și urm. 299 Ibidem, p. 410. 300 Ibidem, p. 411 și urm. Franței 301. Totodată, el mai întrevedea și pericolul că Napoleon să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Istanbul ale Rusiei și Mării Britanii intensificau presiunile diplomatice asupra Porții Otomane, cu scopul de a o determina să nu recunoască, formal, Republica Franceză și să se abțină de la orice acțiune, de orice fel, care ar fi vizat refacerea statului polon, precum și de a nu adera la o eventuală alianță franco pruso-suedeză57. Mai mult chiar, în cercurile diplomatice de la Istanbul se vehicula suspiciunea că Suedia urmărea să convingă Poartă Otomană că era în propriul ei interes să colaboreze cu ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
leș attaques d'un Ennemi commun", adică Rusia, si a obține "une paix sure, glorieuse et durable"73. Cea de a doua Notă confidențială începea cu un rechizitoriu la adresa Rusiei care devenise "le fléau de tous șes voisins", distrugerea statului polon fiind considerată un exemplu concludent în acest sens, si de aceea era "un motif légitime d'effroi pour le reste de l'Europe" (s. Ven.C.)74. Pericolul era cu atat mai mare, după părerea să, cu cat Rusia reușise
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe planul propagandei. Subiectele predilecte abordate erau cele ce vizau asigurarea realizării obiectivelor politicii lor orientale, realizare la care trebuia, în opinia lor, să contribuie și Suedia. Astfel, se avansa posibilitatea retrasării hârtii politice a Europei Est-Centrale, prin reconstituirea vechii Polonii. Cu acea ocazie, Austria ar fi fost despăgubita în Silezia, firește, pe seama Prusiei, devenită membră a celei de a patra Coaliții antifranceze, pentru teritoriile pe care le-ar fi retrocedat Poloniei. La reconstituirea teritorială a acestui stat ar fi urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
remarcat, cu o nedisimulata indispoziție orice tentativă de consolidare a Imperiului Otoman 11. Această atitudine prudență a lui Mouradgea d'Ohsson era cu atat mai motivată, cu cat agravarea crizei poloneze, marcată de cea de a doua împărțire a statului polon, efectuată de Rusia, în colaborare cu Prusia, consacrată de Convenția de la Petersburg, din 23 ianuarie 179312, putea avea repercusiuni și asupra raporturilor Porții Otomane cu Rusia, a cărei politică în Europa Orientala era susținută atunci de Prusia și de Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
unei largi coaliții europene, se datora, așa cum constată și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, rolului pe care și-l putea asuma acest stat, în colaborare cu Franța, în acțiunea de atenuare a efectelor negative asupra securității Imperiului Otoman ale dispariției statului polon 73. Problemă polona constituia, însă, o chestiune foarte delicată care putea zadarnici eforturile Porții Otomane de a determina Prusia să-și însușească ideea să de constituire a acelei coaliții. Conducătorii otomani erau conștienți, așadar, ca trebuiau să menajeze, în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cea de a treia împărțire a ei; de jure, Polonia a mai existat ca stat până la 26 ianuarie 1797, când cele trei state copartajante au încheiat la Petersburg tratatul care sancționa definitivă împărțire a Poloniei, prilej cu care denumirea statului polon a fost abolita (cf., loc. cît. p. 22, n. 10). 75 Mouradgea mai notă, în raportul său din 10 decembrie 1795, că Poartă "s'indigne contre le Cabinet de Berlin, qui est tour à tour fausse, perfide, foible et rampante
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
raportul său către rege, din 10 august 1797, în loc. cît., p. 359); în schimb, von Knobelsdorff pretindea că Poartă a primit foarte bine comunicarea Actului privind reglementarea, și din punctul de vedere al lui jus publicum europeum, a desființării statului polon (cf., raportul său către rege, din 25 octombrie 1797, în G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Bezieungen, No 275d, Türkei, fasc. 82, f. 202-206). comunicate de "amicii" lor, francezii. În schimb, aceștia au început să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că Triplă Alianță ruso-austro-engleză era ca și inexistentă și a pregătit terenul diplomatic pentru reapropierea Porții Otomane de Franța. La această a contribuit și propagandă franceză care a reluat temele atât de sensibile pentru otomani, precum cea a refacerii statului polon și a sprijinirii planului lor de a redobândi Crimeea, în acest din urmă caz ca preț al angajării lor alături de Franța în războiul împotriva Rusiei 169. Îndeosebi această din urmă promisiune a produs un efect vizibil asupra "opiniei publice" otomane
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Așa încît afirmația din Istoria învățămîntului și a gîndirii pedagogice în Moldova cu privire la O. Ghibu este pe deplin întemeiată: "învățămîntul național din Basarabia îi datorează foarte mult" (9, p. 319). În Bucovina unde, de asemenea, trăiau alături de români ruteni (ucraineni), poloni, maghiari și germani se aflau, în 1912, 515 școli primare, din care 179 românești. Existau patru școli secundare în care predarea se făcea mai ales în limba germană. Școala normală din Cernăuți se organizase (în 1909) pe trei secții în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au fost aplicate cu consecvență, învățămîntul preșcolar s-a dezvoltat foarte puțin; la fel organizarea școlilor pentru adulți. În ceea ce privește învățămîntul pentru minorități, s-au organizat școli primare de stat în limbile materne ale acestora (maghiară, germană, sîrbă, ucraineană, slovacă, cehă, polonă etc.), acolo unde populația respectivă era relativ mai numeroasă. Dacă pînă în 1929, învățămîntul primar a cunoscut totuși o creștere a numărului de școli, de învățători de la 13 600 în 1918, la 14 714 în 1928 (3, p. 20) și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nou echilibru. Cine are urechi de auzit, să audă! România liberă, XLVIII, 165 (12 iulie 1990), p. 1, 3 IMPERATIVUL CRITIC Am asistat, cu ani în urmă, la un curios dialog între un reponsabil cultural din partea locului și un istoric polon. Deprins cu retorica de la ordinea zilei, compatriotul nostru lăuda tocmai alinierea deplină a intelectualității la programul oficial, când oaspetele l-a întrerupt, brusc, cu observația că întâia datorie a acestei categorii sociale este critica, nu alinierea. Gazda se arătă surprinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai mult decât evident. Cine să examineze lucrurile metodic într-o societate dacă nu cel deprins cu metoda? Cine altul să le dezvăluie partea slabă dacă nu omul instruit, capabil de analiză, de "disecție" critică? Ani de-a rândul, intelectualii poloni au străbătut țara în lung și în lat, rostind conferințe pe diverse teme, organizând universități itinerante, pregătind societatea pentru schimbările ce se puteau întrezări. Socraticul "cunoaște-te pe tine însuți" implică, în fond, la acest nivel, datoria de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dar să-ți facă sințită fără menajamente și fără abuz de prudență implacabilitatea". E un îndemn perfect actual, unul ce recomandă ca administratorii să fie "ținuți neîncetat sub amenințarea cenzurii imanente a inteligenței". El consună cu amintita replică a istoricului polon, susceptibilă să întrețină (dacă mai era nevoie) alarma noastră cu privire la funcția socială a criticii. Cronica, XXV, 30 (27 iulie 1990), p. 1 DIALOG SOCIAL Formula aceasta, legitimă în oricare societate democratică, mai continuă a stârni, la noi, reacții iritante, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adăugau celui subscris de coordonator pentru a defini impactul respectiv în acel spațiu. Un altul căuta să circumscrie imaginea Revoluției franceze în societatea românească (N. Liu), în timp ce câteva texte raportau același fenomen la spațiile albanez, grec, sârbo-croat, sloven, ungar, boem, polon, turc. Anchetă largă, nu și completă. Un pas mai departe, restrângând însă analiza la poloni, români și ruși, în sfera acelorași idei, face Catherine Durandin în volumul cu titlu dilematic Révolution à la française ou à la russe 2.Restrângerii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
căuta să circumscrie imaginea Revoluției franceze în societatea românească (N. Liu), în timp ce câteva texte raportau același fenomen la spațiile albanez, grec, sârbo-croat, sloven, ungar, boem, polon, turc. Anchetă largă, nu și completă. Un pas mai departe, restrângând însă analiza la poloni, români și ruși, în sfera acelorași idei, face Catherine Durandin în volumul cu titlu dilematic Révolution à la française ou à la russe 2.Restrângerii de spațiu îi corespunde însă o extensie în timp, autoarea antamând fenomenul revoluționar într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
contra-revoluție Franța pașoptistă, autocritica franceză și critica rusă, intelectualii ruși între popular și național. Curioasă în viziunea autoarei, e contradicția dintre starea de spirit a metropolei ("la France s'ennuie") și aceea a tinerilor români veniți la studii. Dacă emigrația polonă se afla în plină "cruciadă" recuperatoare, românii se manifestau ca buni și entuziaști discipoli ai lui Michelet, Quinet, Mickievici și altor spirite ce focalizau luarea aminte a noii generații. Dintre români, figura ce se distinge în chip particular e aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoria noastră până la descălecare deoarece susțin ideea cronicarilor, anume originea comună a tuturor românilor. Am muncit mult pentru redactarea acestei lucrări de care sunt foarte mândru deoarece am consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă. REPORTER: Dar probabil cea mai apropiată de sufletul dvs este „Descrierea Moldovei”, scrisă în limba latină, între anii 1714-1716, la cererea Academiei din Berlin. DIMITRIE CANTEMIR: Așa este, văd că v-ați documentat foarte bine înainte de acest interviu
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
literatura bizantino-slavo-română. Stabilit în 1903 la Sankt Petersburg, a predat limba rusă în licee, continuând colaborarea științifică la secția de lingvistică a Academiei Ruse de Științe. În toamna anului 1906, numit privat-docent, a început să predea la Universitate. Alături de literatura polonă, ține un curs de limba română (al cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii dlia slavistiki i romanskih izucenii, ce se încheie cu următoarea concluzie: „Așa cum știința limbii române este de neconceput fără slavistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
cel Rău, nu îngenunchează, mulțumindu-se să încline scurt din cap, e o invenție. Ea nu se potrivește deloc cu multele compromisuri și „supuneri” viclene de care e plină cariera lui Mihai, un politician capabil, potrivit expresiei exasperate a cancelarului polon Zamoyski, „să jongleze cu lumea întreagă !”. Este chiar o discreditare a lui Mihai Viteazul prin Mihai Titus : după ce accepți să-ți cumperi în mod josnic domnia printr-un montaj financiar și de influență pe muchie de cuțit, a primejdui totul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ani, cel mai cumplit vifor de năvăliri barbare - așa cum nu s-a mai întâmplat cu alt popor din lume"; c) miracolul creștin, care a definit spiritualitatea românească "cu mult înainte de venirea și creștinarea vecinilor noștri: Ungurii, Bulgarii, Sârbii, Rușii și Polonii" (Constantinescu, 1928, pp. 5-6). În fine, natura miraculoasă a ființei istorice românești și epopeea sa dramatică de-a lungul timpului este evidențiată prin elaborarea unei poetici a națiuni, care pune în lumină excepționalismul românesc. Iată o mostră de pasaj care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ți-au fătat, / Cu coame aurii, cu steluțe-n frunte, / Sirepi cu zvelte crupe! / Iar albinele toate ți-au roit, / Câte trei roiuri la fiecare stup, / Pe fiecare ramă câte patru faguri, / Vor da miere, bliduri pline..."325 La polonezi (poloni), în colinde, motivul păsării (cucul) este însoțit de alte două motive, prezente în mitologia universală, motivul aurarului și motivul paharului de aur, care ilustrează o nouă geneză a umanului, într-un spațiu temporal sacru: În livada de vișini Aleluia! / A
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din fereastră. Ca romancier, începe cu Prins (1969), o descriere sinceră și tristă a „generației fără idealuri”, captivă a comunismului. Romanul Dulce ca mierea e glonțul patriei (1971) îi aduce scriitorului succesul. Cele două romane sunt transpuse imediat în limbile polonă, cehă, slovacă, maghiară și germană, iar altul, Sfârșitul bahic (1973), este tradus de îndată în Marea Britanie și Suedia. În afară de cărțile proprii, P. publică traduceri și alcătuiește o antologie pentru tineret, Cinci povești cu cowboy (1972), care cuprinde proză a scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
, Irena (12.VIII.1933, Grudzia¸dz, Polonia), traducătoare poloneză. Născută într-o familie de juriști, H. urmează Facultatea de Filologie la Universitatea „C. I. Parhon” din București, ca bursieră a statului polon, trecându-și examenul de diplomă în 1956, cu o lucrare de istorie a literaturii române. Angajată ca traducătoare-corespondentă la Agerpres, se înscrie la aspirantură, susținând în 1963 teza de doctorat Literatura română din perioada interbelică. Din 1965 până în 1967 lucrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
1956, cu o lucrare de istorie a literaturii române. Angajată ca traducătoare-corespondentă la Agerpres, se înscrie la aspirantură, susținând în 1963 teza de doctorat Literatura română din perioada interbelică. Din 1965 până în 1967 lucrează ca redactor și consilier la Academia Polonă de Științe, funcționând apoi, tot la Varșovia, în redacția Literatura țărilor de democrație populară, ca specialist în literatura română, până în 1989 oficial, dar în fapt până în 1987, când pleacă în Canada. Ca traducătoare din literatura română, H. debutează în 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]