4,329 matches
-
emoție. Poezia lirica a lui Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste, care, fuseseră preluate și de Bernardim Ribeiro. "Lusiadele" este cea mai importantă opera a lui Luís de Camões și totodată una dintre cele mai importante din întreaga literatura portugheză. Sunt rezultatul juxtapunerii idealului cavaleresc și idealului umanist. La prima vedere, Lusiada pare a fi o apologie a expansiunii coloniale portugheze. În fond însă, operă - asemenea epopeilor homerice - este construită pe un motiv central de ordin moral: energia, curajul, tenacitatea
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cea mai importantă opera a lui Luís de Camões și totodată una dintre cele mai importante din întreaga literatura portugheză. Sunt rezultatul juxtapunerii idealului cavaleresc și idealului umanist. La prima vedere, Lusiada pare a fi o apologie a expansiunii coloniale portugheze. În fond însă, operă - asemenea epopeilor homerice - este construită pe un motiv central de ordin moral: energia, curajul, tenacitatea, spiritul de sacrificiu al navigatorilor, care prin faptele lor aduc patriei onoare și faima. Ca fond, epopeea lui Camões este istorică
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de subiect: cincisprezece secole de istorie a unui popor, si o acțiune care se desfășoară pe scenă a patru continente. Vasco da Gamă este și nu este eroul principal al epopeei. De fapt, adevăratul erou principal al Lusiadei este poporul portughez - mai precis: navigatorul portughez. Fără îndoială că poetul ține să concentreze înțelesul și admirația cititorului asupra lui Vasco da Gamă - dar mai mult că asupra unui simbol, că asupra unei personificări a calităților, eforturilor și ambițiilor unui întreg popor. Teatrul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de istorie a unui popor, si o acțiune care se desfășoară pe scenă a patru continente. Vasco da Gamă este și nu este eroul principal al epopeei. De fapt, adevăratul erou principal al Lusiadei este poporul portughez - mai precis: navigatorul portughez. Fără îndoială că poetul ține să concentreze înțelesul și admirația cititorului asupra lui Vasco da Gamă - dar mai mult că asupra unui simbol, că asupra unei personificări a calităților, eforturilor și ambițiilor unui întreg popor. Teatrul lui Camões e reprezentat
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
academii trebuiau să adopte pseudonime literare de origine gracă și latină, ca Elpino Nonacriense (Cruz e Silva), sau Corydon Erimanteu (Correia Garçăo). Imitarea modelelor grecești și latine era, de fapt, rețeta principala după care se încerca o reformă a poeziei portugheze. În afară de modelele grecești și latine, arcadienii au fost inspirați și de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea - Corneille, Racine, Boileau, Voltaire etc.; ei au încercat să continuie, în poezie, tradiția lirica a secolului al XVI-lea. Cea mai importantă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Correia Garçăo, din care face parte și "Cantada de Dido". Cu toate că n-au lăsat nici măcar o singură lucrare, cu excepția celei întitulate "O Hissope", care să merite să fie citită astăzi, arcadienii au jucat un rol foarte important în evoluția literaturii portugheze: de fapt ei au lichidat gongorismul, au apropiat poezia de realitatea concretă, au creat un nou limbaj poetic și au adus în lirica o tematica cu totul nouă. Activitatea lor i-a influențat pe poeții de la sfârșitul secolului al XVIII
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
pe primii romantici. Precursorii romantismului în Portugalia sunt Bocage, José Anastácio da Cunha și chiar arcadienii, în măsura în care aduceau în literatura concretul și cotidianul prin traducerile lor și prin contactele cu literaturile străine. Împrejurările în care s-a realizat revoluția politică portugheză au conferit romantismului portughez o fizionomie proprie. Contrar celor întâmplate în Europa, unde romantismul s-a nascut dintr-o reacție contrarevoluționara și antifranceză, romantismul portughez este, in asamblu, favorabil revoluției liberale. De aceea, romantismul portughez marchează o ruptură cu trecutul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
romantismului în Portugalia sunt Bocage, José Anastácio da Cunha și chiar arcadienii, în măsura în care aduceau în literatura concretul și cotidianul prin traducerile lor și prin contactele cu literaturile străine. Împrejurările în care s-a realizat revoluția politică portugheză au conferit romantismului portughez o fizionomie proprie. Contrar celor întâmplate în Europa, unde romantismul s-a nascut dintr-o reacție contrarevoluționara și antifranceză, romantismul portughez este, in asamblu, favorabil revoluției liberale. De aceea, romantismul portughez marchează o ruptură cu trecutul, ca și revoluția politică
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
lor și prin contactele cu literaturile străine. Împrejurările în care s-a realizat revoluția politică portugheză au conferit romantismului portughez o fizionomie proprie. Contrar celor întâmplate în Europa, unde romantismul s-a nascut dintr-o reacție contrarevoluționara și antifranceză, romantismul portughez este, in asamblu, favorabil revoluției liberale. De aceea, romantismul portughez marchează o ruptură cu trecutul, ca și revoluția politică. Pe de altă parte, originile romantismului portughez sunt mai ales franceze. Influență engleză este trecătoare, cea germană superficială. Unul dintre importanții
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
s-a realizat revoluția politică portugheză au conferit romantismului portughez o fizionomie proprie. Contrar celor întâmplate în Europa, unde romantismul s-a nascut dintr-o reacție contrarevoluționara și antifranceză, romantismul portughez este, in asamblu, favorabil revoluției liberale. De aceea, romantismul portughez marchează o ruptură cu trecutul, ca și revoluția politică. Pe de altă parte, originile romantismului portughez sunt mai ales franceze. Influență engleză este trecătoare, cea germană superficială. Unul dintre importanții scriitori romantici portughezi a fost Almeida Garrett. Garrett a fost
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
în Europa, unde romantismul s-a nascut dintr-o reacție contrarevoluționara și antifranceză, romantismul portughez este, in asamblu, favorabil revoluției liberale. De aceea, romantismul portughez marchează o ruptură cu trecutul, ca și revoluția politică. Pe de altă parte, originile romantismului portughez sunt mai ales franceze. Influență engleză este trecătoare, cea germană superficială. Unul dintre importanții scriitori romantici portughezi a fost Almeida Garrett. Garrett a fost o figură a vietii mondene din epoca să, făcându-se cunoscut atât prin aventurile sale galante
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
asamblu, favorabil revoluției liberale. De aceea, romantismul portughez marchează o ruptură cu trecutul, ca și revoluția politică. Pe de altă parte, originile romantismului portughez sunt mai ales franceze. Influență engleză este trecătoare, cea germană superficială. Unul dintre importanții scriitori romantici portughezi a fost Almeida Garrett. Garrett a fost o figură a vietii mondene din epoca să, făcându-se cunoscut atât prin aventurile sale galante cât și printr-un anumit snobism de tip exhibiționist. Dar sub această mască pulsează o viață emoțională
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Călătorie pe meleagurile mele, 1846), "Frai Luís de Sousa" (1843). Primele poeme Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul școlii arcadiene. Este vorba de "Camões" (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, și "Dona Brânca" (1826). În primul poem, eroul hoinărește pe străzile Lisabonei, copleșit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i recompensă poemul; știrea fatală a dezastrului de la Alcácer Quibir vine să pună capăt acestei vieți fără rost
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
să pună capăt acestei vieți fără rost, moartea poetului identificându-se ce cea a patriei. Poemul urmează foarte îndeaproape "Lusiadele" ca si compoziție și limbaj. Deși scrisă în versuri albe, "Dona Brânca" are un caracter diferit: povestind amorurile unei infante portugheze cu un prinț maur care luptă sub zidurile cetății Silves, Garret se vrea inspirat de evul mediu, cu pitorescul sau, cu credințele sale în magi și vrăjitori, prin acea tentativă deliberată de a introduce în Portugalia aspectul folcloric și medieval
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și mai ales prin înlocuirea mitologiei grecești și roamane cu o presupusă mitologie națională și populară. Aceste poeme n-au exercitat o influență imediată. Ele reprezintă trecerea de la arcadism la romantism. Crearea teatrului național Garret ajunge efectiv șeful școlii romantice portugheze atunci când, în 1836, primește de la guvernul popular septembrist misiunea de a organiza un teatru național. Abandonând tragedia clasică, pe care a cultivat-o în "Catăo", Garret preia de la romantici, prințe alte inovații, folosirea prozei în teatru și amestecul de comic
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
om politic, Herculano a și-a expus clar gândirea sa politică în nenumărate rânduri și s-a văzut antrenat în diferite polemici de doctrina. Vastă sa activitate jurnalistică este reunită în colecția "Opúsculos". Este promotorul și principalul reprezentant al romantismului portughez, alături de Almeida Garrett. Este autorul al monumentalei lucrări "„Istoria Portugaliei”" ("História de Portugal"). Contemporan cu Garrett, António Feliciano de Castilho n-a fost capabil să depășească arcadismul în spiritul căruia a fost educat. El a rămas un abil versificator, un
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
au loc, între 1850 — 1860, primele încercări de creare a unui român de moravuri contemporane. Printre povestitorii din această perioadă s-a remarcat J.C. Machado, a cărui stil este poate cel mai clasic, măi rafinat și mai sugestiv din proza portugheză, situându-se la același nivel cu Garret și Eça de Queiróz. Un alt povestitor demn de reținut este Rodrigo Paganino (1835 — 1863) care incearca sa moralizeze clasele obidite în "Contoș do Tio Joaquim" (Poveștile unchiului Ioachim). El este un precursor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
aceste încercări literare, astăzi mai mult sau mai putin uitate, nu trebuie reținută decât opera lui C.M.Branco. Joao de Deus de Nogueira Ramos (Sao Bartolomeu de Messines, 8 martie 1830 — Lisabona, 11 ianuarie 1896) - A fost un cunoscut poet portughez. I-au trebuit zece ani să-și termine cursurile de la Facultatea de Drept din Coimbra, unde și-a creat o faima legendară și a exercitat diferite meserii umile pentru a se putea întreține. Opera să, pe care a risipit-o
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
meserii umile pentru a se putea întreține. Opera să, pe care a risipit-o cu nepăsare, a fost culeasa de admiratori în volumul "Campo de Flores" (Câmp de flori, 1896). Cămilo Ferreira Botelho Castelo Branco a rămas în istoria literaturii portugheze prin vastă să opera literară. Rămas de mic orfan de tată și de mama, Cămilo a fost educat într-o vilă din Trás-os-Montes (sătucul Samarda) de un unchi din partea tatălui. Acesta l-a pus să studieze latină și operele scriitorilor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
termine cursurile Academiei Politehnice din Porto, nici pe cele ale Școlii Medico-Chirurgicale, Cămilo se folosește de imaginația să decundă și de până să ușoară pentru a-și câștiga existența: multă vreme el este cel mai citit și mai tipărit scriitor portughez. Ultimii ani petrecuți la ferma dn Sân Miguel de Ceide sunt un lung și extenuant martiriu de ocnaș al literelor, obligat să scrie într-una pentru a se întreține. În cele din urmă orbește și se sinucide. În foarte vastă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
pierzanie), românul satiră ("A Queda de Um Anjo" - În căutarea unui înger, "O Que Fazem Mulheres" - Ce fac femeile), românul de moravuri sătești ("Novelas do Minho" - Nuvele din Minho, "Brasileira de Prazins" - Braziliană din Prazins). Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-adevăr de Balzac. Îi lipsește însă obiectivitatea și spiritul analitic caracteristic oricărui scriitor realist. El oscilează între lirism și sarcasm. Adesea, în loc de portret el face caricatură. Uneori proza să este lirica și satirica. Structura psihologică și ritmul susținut
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
apropie de cel preromantic și prin structura să românească. Acțiunea și descrierea sunt neglijate; sentimentul timpului nu este sugerat. Cămilo este încă departe de românul burghez. Joaquim Guilherme Gomes Coelho a fost un important scriitor din această perioadă a literaturii portugheze. Rolul de a fi construit, pentru prima oara în Portugalia, un adevărat român modern (făcând abstracție de cazul izolat al românului "Viagens na Minha Terra" de Garrett) i-a revenit unui medic din Porto, care făcea parte din marea burghezie
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
erau primite lăzile, aduse cu trenul, în care se găseau cărți de Michelet, Victor Hugo, Renan, Proudhon, Comte, Hegel, Flaubert și alții. În această perioadă, s-a afirmat și poetul Antero Tarquínio de Quental. În prezentarea situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe Antero de Quental ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
sa în Lisabona, el devine unul din principalii animatori ai mișcărilor muncitorești și politice de stânga. Principala sursă a gândirii sale politico-sociale este Proudhon. Din punct de vedere formal, nu se poate spune că Antero a adus mari îmbunătățiri poeziei portugheze. Principalii săi maeștri au fost Camões, Herculano și Joao de Deus. În "Primaveras Romántica" (Primăveri romantice), se simte influența lui Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo, care i-a inspirat și pe
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo, care i-a inspirat și pe poeții dinaintea lui Antero. José Maria Eça de Queirós (sau Eça de Queiroz) este probabil cel mai cunoscut scriitor realist portughez. S-a remarcat că un novator al românului portughez prin orientarea sa către realism. Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi ca
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]