5,162 matches
-
înglobare textuală, cea a unui text cultural, fenomen cunoscut sub denumirea de intertextualitate, introdus de Julia Kristeva in 1969. Două analize a unui text literar (Pierre Menard, autor al lui Don Quixote de Jorge Luis Borges) și a unei picturi postmoderne (de Ken Aptekar intitulată Am șase ani și mă ascund după mîini) ce înglobează còpii "identice" ale originalelor (Don Quixote și Alegoria picturii de François Boucher) sînt mostre de analiză textuală naratologică de mare subtilitate. Capitolul 2 discută povestirea văzută
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
figuri care, angajate în acțiuni ce intensifică narativitatea picturii, în același timp motivează descrierea spațiului prin mărimea lor în descreștere. În literatură, la fel ca în arta vizuală, asemenea convenții ale motivației au fost larg dezbătute și criticate. În literatura postmodernă motivația descrierilor este uneori exagerată pînă la punctul critic, alteori ea este deliberat incoerentă. În filme, un mediu împovărat din pricina unui exces de efecte realiste, opusul motivației este deseori necesar. Nu vorbim aici numai de provocarea adresată de postmodernism realismului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care, conform acestui criteriu, se aseamănă cu fabula primară, poate fi luat drept un indiciu al fabulei primare. Să ne gîndim la celebra povestire a lui Borges, Pierre Menard, autor al lui Quixote. Povestirea este un exemplu paradigmatic al literaturii postmoderne, care pune sub semnul întrebării bazele propriei sale arte. Pierre Menard a fost un poet ce a transcris literal pasaje din Don Quixote de Cervantes. Naratorul susține că, deși verbal identică cu textul lui Cervantes, transcrierea lui Menard este "aproape
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spun considerîndu-le deja evidente. În acest text, discrepanța este clar marcată de cei doi vorbitori diferiți, fiecare avînd propriul său discurs. Dar dacă o singură voce narativă vorbește un amestec de discursuri diferite, termenul cel mai potrivit este "interdiscursivitate". Nuvelele postmoderne ale lui Kathy Acker sînt un bun exemplu de interdiscursivitate în sens ironic. Aceste nuvele constau dintr-o varietate de moduri textuale (dialog dramatic, narațiune, chiar poezie), moduri narative (naratorul-personaj precum și naratorul extern), genuri (autobiografie, analiza critică a politicii și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
m în lungime și lățime și era formată din 16 panouri în ulei pe lemn, cu sticlă sablată în relief, groasă de 4 cm. Această pictură bogată m-a tulburat. Pentru că, deși m-a frapat cu originalitatea și contemporaneitatea ei, "postmodernă", era "doar" o copie după Alegoria picturii de François Boucher de la Galeria Națională de Artă din Washington D. C. o copie la fel de "fidelă" ca citatul lui Borges din Cervantes. Opera lui Boucher este o lucrare barocă tîrzie, și nu una
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și ar fi dorit să le facă. Această lucrare subliniază importanța structurii narative în multe moduri: plasează un narator-copil în textul lingvistic, figura alegorică a unui NP în lucrarea lui Boucher, un narator încastrat care apare ca un narator adult postmodern ce "îl" știe pe Boucher, dar care stă în afară, în lucrarea pictată ce îl "citează" pe Boucher, și un NE de factură multimedia în textul înrămat al lucrării ca un întreg. Problema punerii în ramă este complicată de heterogeneitatea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu numai că prezintă copia ca pe una "perfectă", dar sugerează și o lectură a narațiunii înserate ca text-oglindă. Prin aceste două gesturi de auto-expunere, putem spune despre narator că și-a "însușit" lucrarea mai veche, în maniera multor artiști postmoderni, dar de data aceasta cu autoironie și cu un accent subtil pe gest. Chiar și numai acest lucru îl prezintă ca pe un personaj mult mai în vîrstă decît naratorul-copil al tabloului. Mai există o altă indicație care ne face
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
primar, viitorul artist poate doar să "reflecte", să oglindească arta mai veche nu se iluzionează în ceea ce privește aspectul real al norilor săi. Prin dubla istoricizare, realizată prin tipul de tapet și trimiterea la norii purtători de istorie artistică, se conștientizează anti-iluzionismul postmodern al tabloului, și prin această conștientizare se depășește tabloul lui Boucher, propus pentru o "citire voit greșită". Foarte mult albastru găsim și în draperiile baroce, ca niște nori făcuți din țesătură, în mod deosebit în rochia figurii feminine. Albastrul este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
motivației se bazează pe acest articol. Cele șase tipuri de descriere sînt inspirate în mare parte din Lodge (1977). Motivația ca strategie este explicată cel mai bine de Culler (1975). Fenomenul mai este numit și "naturalizare". Despre motivație în proza postmodernă, vezi Van Alphen (1988); pentru o utilă trecere în revistă a conceptului de postmodernism, trimitem la Van Alphen (1989). Exemplul referitor la primele jurnale de călătorie din lumea apuseană este preluat din Verhoeff (1996), care s-a inspirat din Musser
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mătușa în fiecare duminică") izbucnește cu atîtea amănunte încît devine inevitabil punctuală. Relatarea amănunțită face pur și simplu prea greu de crezut că asemenea evenimente ar avea loc în fiecare duminică. În acest joc riscant cu timpul, Proust anunță romanul postmodern experimental cu jumătate de secol înainte. Tonul pentru acest joc îl dă chiar la începutul romanului, cu faimosul pasaj: "De mult timp mă culcam devreme". Anticipări Tot ce am discutat pînă acum despre anacronism este, în principiu, aplicabil atît retroversiilor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și timpul povestirii ceea ce nu înseamnă că povestirea nu are ritm narativ. Din contră, pare rapidă și fragmentată, frenetică și ușor incoerentă. Cu alte cuvinte, această distrugere a corelației dintre fabulă și povestire face ca romanul să dobîndească o "tușă" postmodernă. Iată cîteva pasaje pentru exemplificare. Primul pasaj, despre un personaj, Janey, care lucrează într-o brutărie din East Village, arată cum ea trebuie să-și "uite" de sine pentru a fi în stare să muncească. La locul de muncă este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nF/ns: plurisingular: varii evenimente, varii prezentări nF/ms: varisingular: varii evenimente, varii prezentări, inegale ca număr 1F/ns: repetitiv: un singur eveniment, varii prezentări nF/1s: iterativ: varii evenimente, o singură prezentare Din nou, iterația funcționează diferit în narațiunea postmodernă. Blood and Guts de Acker conține următorul fragment: Desigur, tăticul și Sally și băieții din gașca sa aveau întîietate la camere. Camera mea este camera pe care nimeni din lume nu o vrea. Dormitorul meu este acel hexagon alb și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
susținători cîți opozanți, cei din urmă considerînd-o dăunătoare. În special cercetătorii din zona artei vizuale și filmografice obiectează că această viziune asupra fabulei reduce bogăția imaginilor vizuale la o simplă linie narativă; însă și cei care studiază narațiunea modernă și postmodernă o găsesc lipsită de sens. În primul rînd, este mai ușor să accepți că nu reducerea narațiunii ori a imaginii vizuale la o unitate lingvistică propoziția -, ci corespondența între propoziție și text ori între propoziție și fabulă are o bază
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ori nerealistic este un text, cititorii tind să privească ceea ce ei consideră a fi "normal" ca un criteriu în funcție de care reușesc să dea sens textului, chiar dacă acel sens poate fi articulat numai în opoziție cu normalitatea. Textele descriptive din romanele postmoderne, de pildă, stabilesc în mod clar această direcție. Pentru a înțelege un text e necesar un anumit tip de conexiune logică. Analiza prezentată pe baza acestei teze poate fi probată și în sfera criticii vizuale, chiar dacă lucrările abstracte sau nonfigurative
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
studiat dreptul și mai apoi a lucrat ca marinar. Acum este scriitor, apărînd la televizor și ținînd lecțiuni publice. În operele sale, parțial autobiografice, vorbește despre experiența sa ca pacient într-un spital de psihiatrie. Biesheuvel este considerat un scriitor postmodern, aparținînd unei tipologii specific olandeze, tematizînd povestitul intens, deseori sub forma bîrfei. În pledoaria sa pentru absurditatea comportamentului uman și a vieții umane, persistă existențialismul. De weg naar het licht (Calea spre lumină) a apărut în 1977, la Meulenhoof, Amsterdam
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În librării apar zilnic stoluri de cacofonii gureșe. Îngerii și - au uitat harpele pe Pământ. În poezia clasică descifrăm încă șoaptele zeilor. Arta - această muzică de fond a vieții. Va deveni arta o gaură neagră a condiției umane ? În literatura postmodernă nu mai există decât ușoare aluviuni de concret. Speranța salvării pare să fie în sufletele noastre și în cărțile altora. În artă, numai posteritatea corelează prețul cu valoarea. În alchimia criticii de artă intră uneori și destulă mitocănie. Artistul este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-ar crede, și totuși, împreună, ei definesc o stare de spirit cu totul alta față de Toffler, McLuhan sau Marcuse: ei nu mai acuză, nu mai avertizează, ci acceptă. Cuvântul-cheie în această mutație fără criză este tehnologia și, prin excelență postmodernă, civilizația actuală își subordonează cultura prin tehnologizare. Produsul finit diferă de cel din civilizația modernistă prin faptul că înglobează, alături de propriul său sens, un altul imprimat de mijlocul prin care este creat și de cel prin care ajunge la receptor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie. Acestor două opoziții li se pot adăuga multe altele, însă ele reprezintă o polarizare în cadrul aceluiași concept, aceleiași sfere poetice: postmodernismul. Nici o cale nu este "mai postmodernă" decât cealaltă. Mărturisesc că am scris aceste câteva rânduri cu inima strânsă. Cred că nici un om de cultură nu le poate citi altfel. De destulă vreme încerc să privesc cu luciditate abisul, oricâte vertije mi-ar provoca. Nu poți face
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și este absolut evident că fiecare dintre aceste trei cerințe de bază este amendabilă în cazul postmodernismu-lui, curent care instituie relativismul și indeterminarea ca principii perene (v. I. Hassan, "Pluralism in Postmodern 88 Perspective", în "Exploring Postmodernism", edited by Matei Călinescu and Dowe Fokkeman, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1990, p. 18). Sensul hibridului lingvistic post + modernism arată limpede cel puțin două lucruri, ambele înșelătoare: 1. a existat, în prealabil, un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
părinților mei, unde locuiam, mi se părea o grotă insuportabilă, aveam obiceiul să rămân în biblioteca facultății până când se întuneca. Luam întotdeauna, pe lângă cărțile pe care le citeam constant, și câte un număr la întîmplare din "Secolul 20". Pe prozatorii postmoderni americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth - cu un fragment alegoric din "The Sot-Weed Factor" -, Donald Barthelme cu texte scurte și dense ca niște creme fanteziste pe o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un statut social egal cu al bărbatului, afirmă liderele mișcării feministe. Recent a avut loc o dispută foarte serioasă în legătură cu dreptul unui cetățeafi american de a arde steagul american în public. A câștigat gruparea care a răspuns pozitiv. O societate postmodernă este acea societate care apără toate libertățile, care nu interzice nici o opinie, care nu condamnă legal nici o orientare. Dar care are alte mecanisme capabile să controleze și să limiteze tendințele agresive față de un grup social sau altul. Un puzzle imens
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Barth, Barthelme, Gass, Abish, Hawkes, Vonnegut jr., scritorii de amurg al imperiului, Broch, Musil, Dodderer - iată cele mai frecvente nume vehiculate în prelegerile și discuțiile seminarului din Stuttgart. Ce au ele în comun care să le reunească sub același steag postmodern? Câteva trăsături enunțate-n grabă, ca formă spațială, autoreferențialitate, ars combinatoria lingvistică și tipografică, refuzul psihologiei, al semnificațiilor extratextuale, al clasării în genuri și specii, ar putea da seama doar de partea vizibilă a ais 7. Sânt fericit că ne-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cultură a valorii) a fost înlocuită de o cultură a urii față de valoare, a apărării feudei proprii cu orice preț, fie el al ipocriziei, al sperjurului și al crimei în efigie. Bineînțeles, randomizarea, lateralizarea și relativizarea valorii sânt și criterii postmoderne, pe care o lume cu adevărat sistemică (postmodernitatea e, de fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca pentru oricine, din orice epocă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
efigie. Bineînțeles, randomizarea, lateralizarea și relativizarea valorii sânt și criterii postmoderne, pe care o lume cu adevărat sistemică (postmodernitatea e, de fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca pentru oricine, din orice epocă. Și pentru un postmodern funcționează criteriul estetic, pentru că acesta e imanent operei de artă. Dar ceea ce se-ntîmplă în cultura românească de azi, băltirea asta paradoxal agresivă, n-are nici o legătură
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lume cu adevărat sistemică (postmodernitatea e, de fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca pentru oricine, din orice epocă. Și pentru un postmodern funcționează criteriul estetic, pentru că acesta e imanent operei de artă. Dar ceea ce se-ntîmplă în cultura românească de azi, băltirea asta paradoxal agresivă, n-are nici o legătură cu postmodernismul, nu e nici măcar caricatura lui. Când respectul și civilitatea impuse de Manolescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]